Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Contopire - 6
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Venise de la serviciu obosită. Nu știa ce și-ar fi dorit să facă: să doarmă, să citească, să asculte muzică... Avea câteva momente de liniște, de singurătate necesară. Deschise calculatorul și căută muzică de relaxare. Chitările, ritmul tobelor, acorduri perfecte pentru amorțirea simțurilor. Aroma cafelei armoniza perfect cu muzica lui Omar Akram, Sergey Grischuk.  
 
În minte i se derula ziua ce abia se încheiase. Nu simțea decât o mâhnire adâncă. Își dorea să plece undeva, în lume, să înceapă o altă viață. Una în care să ia cele câteva persoane care o apreciază și alături de care ar munci cu drag. În sufletul ei se derula aceeași luptă, ca un film care nu are final și o ia mereu de la început. Zilele se grăbeau, parcă, prea tare să se transforme în nopți, lunile se îngrămădeau în anotimpuri mai repede decât anii. Se privea în oglindă și nu recunoștea persoana crispată care se uita lung la ea. Mira simțea trecerea spre anii osteniți de-abia acum. De ce acum?! Pentru că realizase cât de aproape poate fi sfârșitul.  
 
Duminică dimineața. Și-a pus deșteptătorul să sune la ora 8, însă s-a trezit de la 7 și jumătate. Avusese o noapte zbuciumată. Vise fără sens, căldură, apoi frig, patrulare prin casă, o țigară, un pahar cu apă plată, iar în pat. Apoi o trezise Florin. Pleca la lucru și, ca de obicei, trântea ușile, aprindea toate luminile, își manifesta prezența cu orice ocazie. Primul gând a fost să se trezească atunci când va auzi zgomotul ușii de la intrare. O furase însă somnul și ațipi pentru încă o oră. Se trezi, într-un final, dârdâind. Avea de ceva timp problemele astea. Trecea de la o stare la alta fără a avea motiv. Acum era leoarcă de transpirație și roșie ca focul, ca în momentul următor să devină palidă și să simtă frigul în oase de parcă ar fi rămas cu mâinile și picioarele încleștate în zăpadă.  
 
...........................................................................................  
 
Erau câțiva ani de când îi spusese, pe un ton ușor ironic, un tânăr ginecolog:  
 
- Ce mai așteptați, doamnă?! Sunteți la menopauză!  
 
- Dar... am numai 40 de ani.... – încerca Mira cu disperare să își apere tinerețea din gânduri.  
 
Medicul, ridică atunci sprânceana, cu un zâmbet strâmb, privind-o ca pe o lunatică.  
 
...........................................................................................  
 
Un mesaj pe telefonul mobil îi atrase atenția. Îl citi fără vreo grijă.  
 
„Am dus-o pe mama la Urgență. Nu am vrut să aștept până luni.” – îi scrisese fratele ei.  
 
O mie de gânduri îi trecură Mirei prin cap. Ce-a visat? Nu își amintea... Sigur a fost „anunțată” și de această dată. Spera doar ca premoniția să nu fie de gravitatea unei despărțiri. Se înarmă cu tot curajul de a trata pozitiv orice încercare și îl sună pentru amănunte pe fratele său. Spitalul acela îi dădea totuși încrederea că, oricât de gravă ar fi situația, medicii de acolo sunt pasionați și vor găsi o rezolvare. Totul era să ajungă la mama ei și să o susțină.  
 
Mama, o femeie frumoasă în tinerețe. Întotdeauna s-a simțit complexată de frumusețea și îndemânarea ei. Pentru Mira, mama ei era „cea mai frumoasă din lume”, așa cum spun mulți copii despre mama lor, dar majoritatea fiind băieți. Și-a dorit mereu să o ajungă, să o copieze, să o facă mândră de rezultatele ei, de copilul ei, de viața ei. O luptă continuă între ea și fratele ei pentru a-i cuceri atenția și zâmbetul. Din păcate, cel mai ades, a dezamăgit-o. Mira știa însă că este iubită și că mama ei îi va fi mereu alături, atunci când îi va cere ajutorul. Mândria o orbise de multe ori să îi spună ce are pe suflet. A greșit mult ocolind-o. Oare va putea să îi arate vreodată cât de mult a iubit-o, cât de mult o admiră și acum?! Ce poate fi mai înălțător decât dragostea de mamă?  
 
Acum timpul se oprise în loc și veștile întârziau să apară. Cu telefonul în mână își petrecu ziua, până ce află că o internaseră pe mama ei și urma să treacă prin mai multe investigații. Mira își dorea tare mult să facă ceva, să o ajute cumva. Frica ei de a conduce mașina prin centrul orașului se topise. Acum putea urni și munții!  
 
În patul de spital, mama ei părea atât de neajutorată, atât de mică. Pe Mira o tulbura atmosfera aceea rece și bolnavă care o înconjura. Multe femei, fiecare cu altă problemă, multe din ele suferind intervenții chirurgicale. Murmurul acela înfundat al durerii, al disperării. O găsi cu perfuzia la mâna stângă, îmbrăcată în cămașa de spital, cu acea privire în gol, mirată, deznădăjduită. Abia reuși să zâmbească la vederea copiilor ei. Cu aceeași seriozitate le spuse tot ceea ce aflase până atunci de la asistente și medici. Mirei îi venea să o ridice în brațe și să o sărute și să o ia cu ea, undeva, unde să-i fie bine și să o vadă sănătoasă și fericită. Își stăpâni lacrimile și se strădui să îi aducă un pic de confort, în condițiile pe care situația le impunea.  
 
Câteva zile de neliniște, de neastâmpăr. Nopți agitate. Lipsă de concentrare la birou. Trecură toate. Slalom printre mașini. Lipsă locuri de parcare lângă spital. Căutare febrilă pe străduțele lăturalnice a unui loc de parcare. Trebuia să ajungă la timp la spital. O externau astăzi.  
 
Contopire de fericire cu speranță, de dor cu durere, de amintiri colorate cu prea întunecatul prezent.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Contopire - 6 / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1903, Anul VI, 17 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!