Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Contopire
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se înserase și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. 
  
Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința fizică îi atenua greutatea din piept. Nu putea înțelege unde a greșit, pentru că tot ceea ce făcea i se părea inutil și fără rezultat. Anii trecuseră prea repede. Când ai depășit pragul celor 40 de ani, îți faci socotelile pentru ceea ce ai realizat. Iar ei nu îi ieșeau. 
  
Mira era la a doua căsnicie. Avea un copil frumos, o fetiță cu multe talente, însă la fel de timidă ca ea. Încercase adeseori să găsească soluții pentru a-i oferi mai multă încredere în ea. Influența tatălui ei însă o descuraja mereu. Boala ei era, de asemenea, un impediment. Nu putea să ducă la capăt niciun plan în privința educației pe care dorea să i-o dăruiască. Ar fi vrut, acum spre exemplu, să o ducă la pârtie și să o vadă încercând, măcar, să schieze. În plimbarea de astăzi a văzut copii râzând, fericiți, practicând sporturi de iarnă. Nici la patinoar nu a avut curaj să insiste să intre. Nu știa dacă articulațiile ei bolnave ar fi lăsat-o să se ridice după căzături, dar să o mai ajute și pe fiica ei. Câte procese de conștiință și-a făcut în acești ani, numai ea știa. 
  
Soțul ei devenise foarte nervos. Se schimbase atât de mult. Câteodată, nu reușea să își mai țină cumpătul nici ea. Numai că, fiecare cuvânt al ei era tăiat imediat de replici usturătoare, care, în mintea ei, duceau mereu la același gând care o obseda și în seara asta: despărțire. Eforturile ei rămâneau simple încercări de continuitate, la fiecare discuție în contradictoriu. Și viața nu aștepta lămuriri. Curgeau anii, ca apele line, spre valea tăcerii. 
  
La cină se întâmplase. Atunci când ar fi trebuit să fie fericiți, să petreacă o seară de concediu în armonie, într-un ambient plăcut. Ca de obicei, soțul ei perora pe teme diverse, nemulțumit de toate și condamnând totul. Și tot ca de obicei, Mira își înghițea cuvintele, zâmbind și încercând să îi schimbe gândurile negre spre aspectele pozitive. Observa, tacit, cum se adună norii negri pe fruntea lui și cum copilul lor se retrăgea tot mai mult în lumea sa imaginară, căutând diverse poze cu pui de animale pe telefon. A fost de ajuns o intervenție mai tăioasă a Mirei, ca soțul ei să rostească cuvinte care să o șocheze și să o reducă la tăcere din nou. Nici nu își amintea acum ce anume l-a supărat din ceea ce i-a spus. Auzea, repetat, replica lui: ”Așa faci mereu. Îmi răstălmăcești cuvintele!” Judecând acum, după câteva ore de liniște încordată între ei, începuse să îi dea dreptate. Poate că asta și făcea. Privea mereu cu ochi critici, prin prisma optimismului, bunăvoinței, iubirii, tot ceea ce soțul ei blama. Poate că lupta ei cu demonii lui era pierdută demult și nu mai avea rost să caute să-l schimbe. Oricum nu a reușit decât mici transformări în privința lui, de-a lungul celor 22 de ani de când se cunosc. Și toate au fost la începutul căsniciei lor, atunci când el o iubea și își dorea să fie mereu împreună, atunci când el își dorea un copil ca fruct al dragostei lor, atunci când boala ei încă nu apăruse. Acum el își revărsa toată dragostea asupra fiicei lui, pe care, din prea multă grijă, o îndepărtase de prieteni, de tot ceea ce lui i se părea că i-ar face vreun rău. Și Mira simțea aceeași izolare, probabil din același motiv. Probabil, dragostea era cea care îl adusese în postura unui paznic al castelului. Doar că Mira era un suflet sălbatic, dornic de aventură, de iubire, de petreceri. Un suflet ce nu poate fi stăpânit, supus, anihilat. 
  
Mintea ei se umplea din nou de gânduri rebele, de întrebări fără răspuns, de decizii fără finalizare. Răzvrătirea naturii era în ton cu furtuna din sufletul ei. Închise ușa de la balconul camerei de hotel și, frământându-și mâinile înghețate, reveni la ținuta de noapte și se așeză pe marginea patului. Aprinse veioza din dreptul ei și răsfoi câteva pagini din nuvelele lui Cehov. Providența îi aducea dovezi că au fost cazuri mult mai nefericite, pe care, citindu-le, le interpreta simțind trăirile personajelor. Gândurile proprii se amestecau acum cu poveștile altora. Va mai răbda o zi, aceasta era decizia finală. Totul se va rezolva de la sine. Asta o știa. Va trece probabil o zi, două, și se vor reîntâlni ca un cuplu. Va avea ea grijă să se întâmple. Noaptea e doar o contopire de vise. 
  
- Va urma – 15 februarie 2016 
  
Referinţă Bibliografică:
Contopire / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!