Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Mirela Stancu         Publicat în: Ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Amintiri
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întoarcerea în timp are un gust strașnic de înviorător! Am petrecut o seară așa cum mi-aș fi dorit să petrec acum 28 de ani... dansând, fredonând, trăindu-mi cele mai fericite momente la cea mai înaltă intensitate. Cu căștile puse pe urechi și o dezordine de trăiri, mi-am antrenat gândurile în visele unei fete de 18 ani, la început de viață, la sfârșit de copilărie, la limita suspinelor feciorelnice cu strigătul pasional al împlinirii feminine. Probabil nu aș vrea să intervin prea mult în scenariul deja scris al vieții mele. Poate doar un pic mai multă atenție la detalii... lucruri mărunte, care însă mi-au adus clipele de nefericire, transformate în ani... Instinctul dictează una, iar rațiunea alta. Un paradox al ființei umane. Până la urmă totul ține de liberul arbitru, însă nuanțele pe care le percepem la un moment dat se schimbă după un număr de ani. Dacă la 18 ani culorile erau vii, acum au devenit pastelate, unele terne. Frica de a nu greși prin alegerea proprie ne îndeamnă adesea la decizii aleatorii. Încercăm să ne verificăm polaritatea gândurilor privind retrospectiv și acordând prea multă importanță unor întâmplări nefericite. Totul e bine stabilit. Matematic. Doar că uităm deseori de variabile și de probabilități. Calculul se încheie uneori mai târziu decât termenul acordat examinării, iar în suflet rămâne întrebarea sau nehotărâtele puncte de suspensie de la final. 
  
Anii de liceu. Ce dor mă cuprinde de ritmul fanatic al acelor timpuri! Cumplit de vii sunt fragmentele desprinse din tabloul adolescenței. Sarafanul bleumarin, camașa bleu, cordeluța ascunsă mereu prin buzunare. Îmi amintesc cum am îndrăznit de-abia spre sfârșitul liceului să îmi scurtez și să-mi strâmtez și eu sarafanul. Mi se părea că fac un lucru interzis și aveam o satisfacție deosebită. Am căutat mereu să nu fiu observată de ceilalți pentru alte motive decât admirație pentru ceea ce doream să arăt. Respectiv, pornirile mele artistice îmi frământau sufletul din copilărie. Scriam și atunci, cel mai des pe foile de la sfârșitul caietului de fizică, atunci când profesorul, cuprins de o frenetică pasiune pentru materia lui, uita de elevi și umplea cu un scris mărunt, dar foarte ordonat, tabla glisantă a amfiteatrului. Avea o figură foarte interesantă și mi-am permis să îi realizez portretul. A fost prima dată când am uitat că sunt la ora lui și acesta a venit imperceptibil lângă mine și mi-a cerut să îi arăt desenul. Un val de purpură mi-a colorat imediat obrajii, însă era prea târziu să mai ascund sau să mai distrug proba incriminatoare. Și totuși, reacția a fost surprinzătoare. Mi-a luat desenul, a zâmbit umflându-și pieptul și, dojenitor, dar încântat de portret, mi-a spus că îl va păstra. Pentru mine a rămas o emoție plăcută. 
  
Profesorul de matematică. Un alt chip pe care nu cred că îl voi putea uita. O figură bonomă, un calm studiat, și mult drag pentru arta predării unei științe exacte, căreia însă îi dăruia suflet. Tonul său degajat, glumițele pe care le adăuga pe lucrări atunci când era amuzat de micile scamatorii pe care le făceam când nu eram îndeajuns pregătită pentru examinare, zâmbetul său cald. Amintiri deosebite... Una dintre remarcile sale am reținut-o în mod special: ”Cu algebra te-ai descurcat, însă cu geometria ai fost în pomul cu vrăbii!” Cum ai fi putut să te superi pentru notă, când sufletul îți zâmbea? Admirabil om. 
  
Apoi, micile escapade cu colegii, în pauze sau în orele la care profesorul nu striga prezența. Ne grăbeam să ajungem la patiseria din colțul străzii. Merdenelele erau preferatele mele! Fierbinți și gustoase. Ne duceam pe firul aromei de brânză coaptă, înfruntând ploi, vânt, zăpadă sau soare copleșitor, doar pentru a savura aceste pateuri alături de un încântator Cico. Apoi, mai mari fiind, foloseam orele de la materii mai puțin importante pentru a ajunge într-un părculeț aproape de Grădina Icoanei, unde ne prosteam cu țigările fumate ”la poștă”. Ce satisfacție simțeam noi atunci, să facem lucruri interzise! Aveam grijă să ne scoatem matricola de pe uniformă, ca să nu fim recunoscuți drept elevii de la Cantemir. Era la modă prinderea matricolei în capse, ceea ce ne dădea mai multă libertate de mișcare. Ciudat, dar nu regret micile mele deraieri de la o conduită străduit exemplară pe care mi-am impus-o în viața de elev... 
  
Ce nu am reușit să trăiesc cu adevărat a fost participarea la petrecerile organizate de colegi. Locuiam în Drumul Taberei, iar drumul prea lung până pe Calea Moșilor, unde locuiau majoritatea colegilor mei, nu mă ajuta în obținerea acordului părinților mei. Nu era numai drumul motivul, însă îmi place să cosmetizez acum deciziile dragilor mei părinți. Îmi lipsea această eliberare de energie pe care mi-o putea oferi doar dansul. În schimb ascultam la maxim melodiile înregistrate pe benzi de magnetofon de către tatăl meu și dansam prin casă, singură, până reușeam să obosesc. Cele câteva petreceri la care am participat pe toată perioada școlară mi-au rămas în suflet și le-am păstrat cu multă grijă într-un colțișor colorat și vesel al ființei mele. 
  
Amintiri. Dulci, parfumate, colorate, dragi suspine. 
  
Blue Mireille 
  
19.09.2015 
  
Referinţă Bibliografică:
Amintiri / Mirela Stancu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Stancu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!