Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

LICURICII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LICURICII 
  
1. 
  
Începutul verii aducea mari nelinişti în sufletul Doinei. Parcă ceva rau trebuia să se întâmple. Încerca să scape măcar de acest gând dar el, gândul, dădea, roată când şi când sfredelind cu tărie sufletul femeii. 
  
Atunci ea se scutura, ca după un vis urât - si-si zicea ca nu va lasa răul să se cuibărească în casa ei. Va fi o cale şi pentru ea în viaţa asta! 
  
Vorbele care îi plăcuseră odată atât de mult , prin repetare obsesivă, deveniseră banale şi chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” 
  
De data asta paşii îi erau grei. Umerii plecaţi. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătură de griuri . 
  
Lumina caldă al începului de vară parca o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceaţa de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au rasunat doar cuvintele doctorului : “…..singura soluţie este operaţia !...alte alternative….după! şi apoi ..recuperarea…” 
  
Deci există ….un “acum” şi un “după” începu Doina să îşi ordoneze gândurile…. 
  
Priorităţile lui “acum “ sunt ….care sunt??...ce să fac? …ce să fac?....Gănduri multe şi ciudate i se ingrămădeau in cap iar năvala lor parcă o dărâma! 
  
Se aseză pe prima bancă ieşită in cale, lăngă doi pensionari guralivi, încleştându-şi miinile pe lemnul uscat. 
  
O durea râsul oamenilor! 
  
Vroia să se ridice şi să plece dar nu avea putere. Capul îi era greu .Respră adânc pentru a primi aer în fiecare celulă….Da!...e mai bine! Şi încă o respiraţie…..şi încă una…. 
  
Aşa e uneori!- revine Doina la ordinea gândurilor…Trebuie să îţi pui viaţa în măna unui doctor…..toţi trecem prin asta….acum e rândul meu…..Aşa e ….mi-a venit timpul….! 
  
Şi apoi am incredere ….chiar am incredere in acest doctor….De aici pot sa pornesc…. 
  
Parcă vroia să îi intrebe şi pe tovaraşii de bancă dacă il cunosc pe Doctorul Iacob…..dacă li s-au intersectat vieţile vreodată ….dar …banca era acum goală…..Atunci observă Doina că se afla într-o staţie de autobuz…. 
  
Mai bine că au plecat….să mă pot gândi în linişte….O sa merg pe mâna doctorului…şi o sa vorbesc şi cu Emil….să vedem el ce zice! ….Da’ce să zică…dacă nu e aici ! …că doar vine în ţară, dar la toamnă…. Şi eu ce să fac până atunci….cu Andei?... se întrebă speriată Doina! Ce să fac ? Vine vacanţa, el abia a trecut clasa a 5-a….unde va sta? …Şi cu cine? …dacă eu voi fi internată, plus recuperarea ,…de “după “ …I-am mai şi promis ca mergem noi anul ăsta la Roma şi ne întorcem toti trei, acasă, cu taica-său, la toamnă, când o începe scoala! 
  
S-a dus vacanţa noastă! Să vezi ce supărat o să fie ! Ce să înţeleagă el, un copil ! 
  
Şi banii de vacanţă …se vor duce la spitale şi la doctori… na! că aşa merg lucrurile. 
  
Ce sa fac, cu el? Spune-mi Emile, ce să fac ? Tu eşti plecat şi eu trebuie şă hotărăsc de una singură ! …Ce vremuri trăim !….Să fii măritată dar ..să trăieşti şi să hotărăşti tot singură….de parcă n-ai fi ! Şi el însurat dar atat de departe de noi! Şi toate astea doar pentru nişte amărîţi de bani! 
  
Bine, că , uite, acum îţi trebuiesc banii…, na ! , şi e bine ca am cu ce să mă tratez… 
  
Doamne!, ce să fac?...Ei bine, da! …răspunde hotărâtă Doina unui gând ce a venit de nicăieri!....ei bine da ! o să …o să il duc la maică-mea, la ţară, ca nu am ce face! Acolo, la Izvoru, pe malul Oltişorului….Da numai pană ma fac eu bine….îndulci puţin Doina pespectiva amară ce îi va strica vacanţa lui Andrei. 
  
Da ’el ce va zice, că plin de ifose cum îl ştiu! …Of! De ce l-io fi alintat şi eu atâta! Obişnuit doar cu viaţa de Bucureşti şi cu Fast-food-uri…, cu nasul numai în calculator şi cu gândul doar la tunsori haine …şi muzică…Ce va zice cănd îi va pune maică-mea strachina cu fasole în faţă? 
  
2. 
  
-Da’ numai până ma fac eu bine, înţelegi? 
  
E o situaţie specială…. Nu poţi rămâne singur atâtea zile, nu? 
  
Măcar să reuşescă operaţia şi restul…. 
  
-De ce taci,Andrei?! Aşa se duc copiii la bunici în vacanţe, de când e lumea lume… 
  
O să mai fie şi alţi copii veniţi, o să vezi tu, ….că o să ai cu cine te juca….o sa ai ce face şi cu cine povesti….măcar vara se umple satul de copii! ….de prin toate părţile…o să vezi tu… 
  
-Da’spune şi tu ceva, nu mai fi supărat! O sa avem tot timpul să mergem la Roma şi unde vrei tu…dacă eu voi fi sănătoasă! Daca nu o să fiu sănătoasă…. o să se schimbe totul…. 
  
-….Înţeleg mamă…da’ chiar ..toată vara???!!!.... articulă intr-un târziu Andrei….Şi eu ce o să povestesc la colegi când o să înceapă scoala? ….Ce am făcut eu o vară intreagă ? Nimic, nimicuţa…..Am stat inchis intr-o curte şi am numărat găinile de la mamaia…. O să mă prostesc de atâta televizor şi o să innebunesc de atâta singurătate ….caci nici măcar nu mi-ai luat şi mie ….o tabletă, ceva acolo….ca să am ce face… 
  
- Uite, că tabletă îţi iau , înainte de a pleca …da’ singur nu cred că o să fii..! 
  
-A!!!! Deci imi iei tabletă! Bravo, ţie! In sfârşit, imi iei tabletă ! A dat Domnu’! . Poate şi o bicicletă noua …că tot stau eu acolo vreo 3 luni …. forţă nota Andrei … Da’ singur singurel tot o să fiu, că nu o să vorbesc eu cu toţi proştii de la ţară ! 
  
Chiar trăim vremuri urăte, gândi Doina! Mi-e îmi lua ,mama,o pereche de şlapi şi toată vara eram pe coclauri la Izvoru sau la Cândeştii bunicilor, liberă şi fericită , între cer şi pământ ! 
  
Doamne! Ce vremuri curate şi binecuvântate! 
  
Acum nu plecăm la bunici dacă nu cumpărăm ….tabletă… şi ca pedeapsă –da, ca pedeapsă!-…o bicicletă…aşa…pentru ca stăm ....trei luni…! 
  
-Da, ştii ceva ,mamă! Să fii tu sănătoasă ! ….îşi aminti Andrei că numai boala mamei i-a adus tabeleta mult visată…. 
  
Se mai gândi că bicicleta nu o să-i folosească la mamaia….şi nici nu vroia să o ia cu el… să o aibă nouă la Bucureşti când s-o duce cu amicii în parc….. Sigur o va căra degeaba… 
  
3. 
  
Prin fereastra deschisă pătrundea aerul înmiresmat al dimineţii. Soarele încă nu dogorea . Razele lui pătrund cu greu printre frunzele din boltă, căutând roua ascunsă vederii. 
  
Un vânticel cald atinge totul în calea lui….cu mângâieri dulci pentru iarbă şi flori…. 
  
Pământul se pregăteşte pentru binecuvântarea unei nouă zile. 
  
Undeva pe stradă freamăt de voci tinere….Trec ca o nălucă…. 
  
In urmă, câţiva câini sparg liniştea cu lătrături răzleţe…. 
  
Andrei încă doarme…. 
  
Ca prin vis aude glasul tărăgănat al bunicului invăluit de un glas de fată ciudat de energic şi hotărât: 
  
-A lui Andrei…e nepotul meu… 
  
-E foarte frumoasă bicicleta!...da’să ştii că trebuie să faci invers , nene Dumitre! 
  
-Adică cum Adino, fată? 
  
-Hi! Hi! Hi! …să ascunzi bicicleta-că e frumoasă şi o vor mulţi ! - şi să il scoţi la vedere pe …nepotul Andrei ,să-l plimbi prin sat ca pe nişte moaşte valoroase…caci …ar veni tot …..… 
  
Acum chiar s-a trezit! 
  
Cine o fi fost încrezuta asta care a intrat la noi în curte!!! 
  
…şi ce-o fi vrut să zică…..că s-au îndepărtat….şi n-am mai auzit….Trebuie să aflu! 
  
…să râdă ea de …mine?! Să spună EA că sunt eu …” nişte moaşte!!!????” Cine o fi! 
  
…să vezi ce-i zic !… 
  
…şi să vezi ce-o să mă iau EU de ea!….. Ce , se crede….Sfânta Filofteea?!! 
  
Andrei dădea în clocot! Şuiera şi se plimba agitat prin cameră, de la pat la geam, de la geam la şifonier şi înapoi la pat. 
  
-În grupul acela de copii, care trece seara pe sub geam era şi vreo fată?! îşi continua Andrei frământările şi întrebările… Că ţipau şi rîdeau ca apucaţii!... 
  
-Sau o fi dintre cei care - zicea bunica- se duc la baltă, pe sub coasta dealului….O fi tot grupul ăla? Unii cică se duc la stână, prêţ de ceva kilometrii cu bicicletele…. 
  
…Ia să fiu eu atent la ce se cam întâmplă pe aici….şi cam ce se face ….şi să mă dau pe lângă bunica , să aflu tot ….Trebuie pedepsită…Sfânta Filofteea asta! 
  
4. 
  
- Cine, mamă? Andrei? Andrei al meu? 
  
-Da, Doinoţo, mamă, el, chiar el! ….Toată ziua e plecat cu vreo 6-7 inşi care s-au adunat în vara asta aici şi cutreieră satu’ în lung şi lat, de dimineaţă pană seara. Ba în livadă la Ion a lu Bâtu, ba la bostana lui Vasile din capu satului , ba la minge pe islaz.De abia il mai adun la masă sau la somn! Nici nu vrea să audă de plecare , chiar dacă a venit , na, septembrie!!! Şi nici tableta aia a lui n-a mai pomenit! I-a zis Adina- fata lu’Vasile Dogaru, colegul tău de scoală….îl ştii, nu? 
  
-Ce i-a zis? 
  
-Că aici dacă vrei să vezi soarele , sau luna, copacii sau cerul ,nu trebuie să dormi mult şi apoi să îţi indoi gâtul şi să te uiţi, in jos, pe ecranul calculatorului, ci… in SUS, cu ochii deschişi! Şi le vezi pe toate !!! 
  
-Şi zici că pleacă Andrei…dimineaţa? 
  
-Dimineţa! 
  
-Pe la cinci e pe baltă! 
  
-La cinci?? Ei, nu mă inebuni! 
  
-Da, acu’ unde e? 
  
-A zis că până îi fac eu o plăcintă cu brânză ,acu pe seară, ei se duc la licurici! 
  
-Unde??!!! Cum la licurici? 
  
-Uite aşa bine, la licurici….prind seara licurici, îi strivesc şi se dau pe haine….să lucească ! Mereu mă pune să îi sting lumina cănd apare,el şi tot batalionul de copii ….ei, auzi-îi! 
  
-Mamaieeee !!!! Mamaieeeeeeeee! Stinge luminaaaaaaa!……stinge luminaaaaa mamaieee!….. ca vin ..licuricii! 
  
-Licuricii măăăăăăăăă! Vin licuricii măăăăăă! Uuuuiiiiiiuuuuiuuu! Licuricii liberi!!!! Licurici fericiiiiiiiţi! Ura!!!! 
  
Mirela Penu 
  
Referinţă Bibliografică:
LICURICII / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!