Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

ASTEAPTA-MA , IOANE.....
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tuşa Anica stătea in faţa porţii, cu o mână sprijinită pe baston şi cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-şi potolească bătăile năvalnice din piept. 
  
Când şi-a mai revenit, a mangâiat cu privirea ei albastră fiecare ulucă din gard, apoi a întins bastonul uşor, peste iarba atinsă de toamnă, pana la banca scorojită de sub cais, a mai privit odata peste gard - cum făcea mereu- şi apasă uşor pe clanţă. 
  
Poarta s-a deschis greu, scârţâind, lasând să se vadă poteca pietruită, plină de frunze veştede , şi bolta în care se intindeau la soare,ciorchinii mari şi copţi. 
  
Anica merse câţiva paşi grei, şi acum se odihnea în baston, lasând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până in plamâni. 
  
Apoi a văzut nucul înalt, pe urma dudul din faţa sopronului şi colţul casei 
  
.Dar ramânea pironită, şi nu se sătura de aer, de aer, de aer..... 
  
Tuţa şi bărbatu-său Vasile , au trecut pe lângă ea,încet, cu braţele pline de sacoşe , cu capul in jos, să nu se vadă lacrima de la colţul ochiului. 
  
Vorba blândă a Tuţei, parcă o trezi: 
  
-Hai mamă, că te-am adus acasă ,... 
  
Anica mută incet bastonul şi mai făcu un pas, aşteptndând.... 
  
Tare ar fi vrut sa strângă in palmă un bulgăre de pământ, să-l fărîmiţeze uşor , şi să lase ţărâna să-i curgă printre degete, pentru a-şi potoli dorul de tot şi de toate . 
  
Multe doruri adunase de astă toamnă şi pană acu’!.Multe şi grele. 
  
„Grea e bătrâneţea ”, gândi cu amărăciune, şi mai făcu un pas, şi tot aştepta.... 
  
„N-are cum sa vie!”, îsi zise a mia oară... 
  
„N-are cum! .... 
  
„N-are cum!”..... 
  
Abia atunci îşi trase basmaua neagră mai pe frunte, o innodă uşor sub bărbie şi porni , cu bastonul intr-o mâna, pe poteca de lângă casă... 
  
În noaptea acea nu a dormit... 
  
De fapt nu mai putea dormi de un an, de cănd statea la fată, la Tuţa ei, la oraş... 
  
Stătea şi se gândea.... 
  
Mereu se gândea.... 
  
Mare lucru şi gândurile astea, că te fac să nu mai fii singur! 
  
Şi poţi vorbi cu oricine, oricat şi oricând,... 
  
Gândurile astea dau năvală aşa, fără să te intrebe dacă le primeşti! 
  
Da, lasă că e bine,! 
  
Că ce făcea ea un an, auzi, un an întreg de când era , fără Ion al ei, la casa fetei, la oraş? 
  
Atat a trecut, un an, zile şi nopţi lungi, de singurătate, zile şi nopţi in care parcă a uitat să vorbească şi în care s-a gândit .... 
  
Da... tot nu e bine ...! 
  
Cum să plece omul de la casa lui, să se piardă la oraş.... 
  
Parcă ar fi un copac fără rădăcină... 
  
Pentru Tuţa o fi mai uşor, că a plecat de micuţă, dar ea.....să îşî lase aşa, casa.... 
  
-„Da tu, mamă, nu mai zici nimic?, îi spunea uneori Tuţa 
  
-Mă gândesc, mamă, ma gândesc” 
  
Cum îţi schimbă o clipă toată viaţa, şi toate regulile ! O clipă, doar o clipă, îţi dă viaţa peste cap,şi ţi-o rostogoleşte, ca pe o putină ! 
  
Şi te incearcă Dumnezeu cu bune şi cu rele, să vadă dacă le răzbeşti! 
  
Şi rămâi să alegi din puţin, da tot mergi înainte, că nu te poţi opri! 
  
Te opreşte Dumnezeu, când o hotărî el ! 
  
El te naşte, el te ia ! 
  
Pe Ion al ei l-a luat primul...Iute, de nu s-a dezmeticit...că a ramas singură ! 
  
Lasă, că mereu a fost mai iute ca ea , şi mai aprig. Da bun la suflet . 
  
De asta i-a placut ei , fata simplă de la ţară, sa nu iasă din cuvântul lui, că îl ştia muncitor , descurcăreţ şi înţelept. 
  
Şi-au făcut căsuţa asta, cu de toate în ea, ca la oameni gospodari, S-au avut bine cu vecinii şi cu satul, şi erau mulţumiţi. 
  
Dacă îi pare rău de ceva , este ca nu au avut-o decât pe Tuţa, o fată, să ducă singură dorurile prin lume. 
  
Aşa cum duce ea acum dorul, de casa,de aer, de pământ... 
  
Paşii preotului se pierdeau pe cărarea îngustă a cimitirului, iar în aer tot mai era miros de tămîe.... 
  
Tuşa Anica şi-a rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, aşa cum e datina, şi privea lung la poza lui Ion. 
  
Toată slujba a privit poza , făra să verse o lacrimă, cu o împăcare stranie in ochii ei albaştri. 
  
-Tuţa, fată, apleacă-te tu si da-mi un pumn de tărână de pe mormanul lui taică-tau! 
  
Că vreau să-l simt mai aproape...! 
  
Se închină cu mâna dreaptă , adânc, şi cu evlavie şi privi cum Tuţa se apleacă şi adună in coşul palmei pamânt uscat. 
  
O privi pe Tuţa cu un dor surd, şi când a simţit pământul rece în palma dreaptă , i-a oprit o clipa mâna fetei, i-a mângâiat-o cu mâna stângă, şi pentru o clipă, trei palme stâgeau un bulgăre de pământ uscat , ca un legământ între viaţă şi moarte. 
  
A dus pământul la buze , l-a ridicat deasupra crucii de ciment, şi a lasat ţărâna să-i curgă printre degete, luată de vânt.... 
  
Abia atunci se aplecă peste stlpul rece , îl îmbrăţişă cu braţele şi şopti încet, să nu o audă nimeni: 
  
-Aşteaptă-mă, Ioane.... 
  
Curtea se golea încet, ultimii oameni care au fost la masa de pomenire se indreptau catre poartă, ducând în mâini colacul şi lumânarea aprinsă, în amintirea lui Ion 
  
-Ramâi cu bine, Tuşă Anica, mai zicea câte un vecin, şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu ca ai putut face pomenirea de an , şi stâlpul, şi toate cele.... 
  
-Rămâneţi cu bine, oameni buni..., se auzea vocea stinsă a femeii, ca un ecou din altă lume. 
  
-Rămâneţi cu bine..... 
  
.... 
  
Privea în sus, după o urmă de soare. 
  
Dar cerul era gri, de toamnă târzie şi rece. 
  
Deodată, o oboseală grea îi apăsa pe umeri, pe braţe, pe piciore,pe suflet ... 
  
Vroia să stea jos, să nu se mai ridice, să nu mai audă, să nu mai vadă... 
  
Puterile parcă o părăseau încet, încet,, şi frigul toamnei o înconjura, dându-i fiori... 
  
-Tuţa, fată., du-mă-n casă , că tare am obosit.... 
  
-Odihneşte-te, mamă, că dupa-masă amiază plecăm cu toţi acasă, la Giurgiu... 
  
Te aşteptăm să –ţi revii. 
  
-Toţi mă aşteaptă , acum, fată dragă.!Doar Dumnezeu hotărăşte cu cine merg...! 
  
.............................................................................................................................. 
  
Şi Dumnezeu a hotărât! 
  
Tuşa Anica s-a dus la Ion al ei, în ziua in care , cu braţele ,strîngea la piept o cruce de ciment rece şi risipea , în vânt, un pumn de ţărână uscată.... 
  
Mirela Penu 
  
Referinţă Bibliografică:
ASTEAPTA-MA , IOANE..... / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!