Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1701 din 28 august 2015        Toate Articolele Autorului

LUMINA SUFLETULUI MEU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O zi de vara superba a anului 1980. 
  
Trei studente vesele, fara grija examenelor, ne urcam in autobuzul care urma sa ne duca undeva , departe,printer dealuri, la casa bunicii. 
  
Pe noi trei- Mirela, Irina si Delia- autobuzul ne ducea in vacanta, dar pe tovarasii nostri de calatorie –mineri la o mina de aur de langa Deva- ii aducea de la lucru. 
  
Pentru mine era prima oara cand vedeam atatia mineri la un loc si am avut un sentiment ciudat, amplificat-inexplicabil- in masina. 
  
Ortacii erau obositi, dar prietenosi .Vorbeau rar intre ei si aproape toti priveau pe fereastra cu ochii larg deschisi… 
  
La capatul cursei am coborat si pentru ca mai aveam de mers , pe jos cam o ora, am avut tovarasi pe cativa dintre ei 
  
Pe acest drum , pe care nu il poti parcurge cu masina, ci numai cu pasul am descoperit ce anume ii deosebeste pe acesti oameni ai adancurilor de toti ceilalti . 
  
Au familii, copii, griji, bucurii, -ca toata lumea-, dar in plus, IUBESC LUMINA ! 
  
De aceea ochii lor , la iesirea din sut, sunt mereu larg deschisi desi trupul este obosit.! 
  
De aceea, nici unul nu priveste in jos, ci isi inalta capul semet privind albastrul cerului ! 
  
Iubesc lumina si tot ce aduce ea ! 
  
Si de aceea, cu gestul cel mai firesc , unul din tovarasii nosti de drum s-a oprit o clipa pentru a privi si a mirosi – o floare. 
  
Delicate petale in mana muncita a omului… 
  
Ne despartim si de ultimul insotitor. 
  
Casa bunicii Deliei , singura pe varful dealului, pare prea mica . 
  
Nu stiu cum am incaput noi trei, parintii Deliei – care erau deja acolo de doua zile -si bunica in cele doua camere! 
  
Nu ne pasa ! 
  
Eram tinere, fericite, fara griji ! 
  
Acolo sus, eram mai aproape de cer, mai aproape de soare, mai aproape de Dumnezeu. 
  
Si liniste, multa liniste… 
  
Ne-am fotografiat desculte prin iarba incalzita de soare, alaturi de bunica (,) care a tinut mortis sa isi puna costumul popular, am cantat si am alergat ! 
  
Am adus apa de la fantana din vale… 
  
Pe drumul de intoarcere, am avut din nou un sentiment ciudat…. 
  
Simteam ca mai este cineva langa noi, ca o a patra persoana ne insoteste –dar fara sa ne ajute. In jur nu erau decat cativa copaci. 
  
Pe masura ce ne apropiam de casa ne simteam privite… 
  
De catre cine ? 
  
Am intrat in camera mica. La masa din mijloc, pe lavita , statea o femeie slabuta, muncita, un copil de 10 ani si langa ei un barbat cu privirea semeata, care a atintit asupra noastra pupilele negre ale ochilor . 
  
Se uita la noi si am avut sentimentul ca nu ne vede. 
  
Ne-a salutat cu o voce foarte calda . 
  
Fruntea era usor incretita, parul putin incaruntit , iar intreaga figura emana intelegere, caldura, resemnare, dar si hotarare. 
  
A inceput sa ne descrie, sa “vorbeasca “ despre noi,despre ceea ce eram si simteam , desi stateam acolo,in picioare, langa el.! 
  
Era ceva ciudat , fara sa definesc ce anume. 
  
Ma simteam ca un obiect , supus descierii elevilor. 
  
Culmea era ca ceea ce auzeam nu puteam sa contrazic ! 
  
Dar de ce eram supuse acestei “radiografii “ afective si mai ales , cine era acest “doctor”? 
  
Avea un comportament normal, foarte apropiat de femeie si mai ales de baiat. 
  
Mana lui mangaia usor crestetul copilului, ii mangaia mana si uneori obrajii. 
  
Si pentru ca uimirea noastra crestea, tot el a rupt aceasta vraja. 
  
Fost miner la mina de aur, a avut – acum 12 ani-un accident de munca in urma caruia si-a pierdut vederea. 
  
De atunci, un al sase-lea simt il ajuta sa “vada” ,sa ‘simta “ tot ceea ce ochii nu puteau face. 
  
Ne-a “simtit “ de departe, de cand eram la fantana. 
  
Celor din casa le-a spus ce fel de fete eram , ce aveam in suflet, chiar ne-a descries fizic -ca o proba a acestui dar pe care Dumnezeu I l-a dat in locul vederii. 
  
Oare cum a trecut acest om peste socul pierderii vederii cand – am descoperit dimineata- minerii iubesc cel mai mult LUMINA ? 
  
Cum a putut accepta intunericul vesnic fara a se mai bucura de soare? 
  
Ce a simtit cand – stia ca trebuie sa fie dimineata, pentru el era doar miezul noptii ? 
  
Sufletul lui s-a razvratit, a urlat, a tipat, a plans,a gamut apoi a tacut,si a amutit pentru mult timp. 
  
I-a ramas doar semetia privirii, cautand mereu in sus, catre soare. 
  
Dar Dumnezeu a facut o minune cu acest om. 
  
I-a dat un al sase-lea simt dar i-a daruit si pe acest copil, pe care el, minerul indragostit de lumina, ….nu l-a putut vedea ! 
  
Il mangaie, ii stie forma obrajilor, ii stie forma degetelor de la mana, ii cunoaste vocea… 
  
Si il numeste ‘ lumina sufletului meu “… 
  
Tarziu in noapte, in varful unui deal, o femeie slabuta isi duce de brat barbatul spre casa lor , calauzita de lumina stelelor si de un baiat de 10 ani. 
  
Referinţă Bibliografică:
LUMINA SUFLETULUI MEU / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1701, Anul V, 28 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!