Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE GUTUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
  
Ileana îşi privea soţul adînc, căutînd încet raspunsuri la multe intrebari nerostite, la multe frămîntări adunate acolo ,în suflet ,de ceva vreme.Pentru că niciun cuvînt nu era spus fără noimă, niciun gest nu era făcut la întâmplare de Radu. Totul argumentat şi logic.Mintea lui era organizată , atentă la toate amanuntele şi poate de aceea gasea cele mai surpinzătoare soluţii.Şi le rostea simplu şi direct. Ca şi acum... 
  
-Draga mea, vrei să ne întoarcem la Cosânzieni? 
  
Ne gândim, ne analizăm şi dacă simţim amândoi aceleaşi lucruri, să o facem! 
  
Cât il iubea pe omul acesta!Îl iubea şi-l descoperea mereu.Iar bucuria descoperiri o asemuia de multe ori cu bucuria pură a unui copil care mai găseşte încă un codou în sacul lui Moş Crăciun! 
  
Împreună, mereu împreună...., ca apa aceluiaş râu , ca boabele aceleaşi păstăi, ca filele aceleaşi cărţi, ca aripile aceleaşi păsări... 
  
„Să ne întoarcem”....”să ne întoarcem la Cosânzieni”....acolo unde a început drumul lor în doi. 
  
Cât a plâns în ziua repartiţiei, când nu a „prins ” un post de profesoară măcar la Buzău , într-un oraş şi a trebuit să se mulţumească cu un post la „ţară” Auzi tu, la „ţară ” ea fată de Bucureşti ! Doar mama ei i-a şters lacrimile spunându-i: 
  
-Nimic nu este întămplător pe lumea asta! Dacă Dumnezeu ştie că un lucru trebuie să se întâmple, îţi trimite un semn.Iar acum semnul este chiar numele satului unde o să dai piept cu viaţa şi unde poţi devenii ,poate, chiar ... o Ileană Cosânziană aşteptată de cineva....Cine ştie... 
  
Ţine minte fata mea : Nu contează unde începe un drum, trebuie să înceapă el undeva –oriunde !-contează cum şi mai ales cu cine mergi pe acel drum!Dacă ţi-e drag omul de lângă tine, ţi se pare că trăieşti o mie de vieţi! 
  
-Da,Radule...Să ne punem sufletele în palma celuilalt şi să facem ceea ce dorim amîndoi. 
  
Ştii că mie imi este bine acolo unde eşti tu. 
  
Eu o să deschid prima ”cutiuţa ” mea cu doruri ascunse. 
  
Da, da, da...imi este dor de Cosânzieni, un dor adînc care nu îmi mai dă pace şi pe care nu pot să mi-l explic.De unde vine acest dor ?!! 
  
Şi de ce acel sat şi nu alte sate sau locuri pe unde am fost?! 
  
De ce nu Braşovul tău sau Dobrogea bunicilor mei? 
  
Poate sunt locuri mai frumoase, mai bogate sau mai pitoreşti! 
  
Poate mă ajuţi tu....Tu, care ai răspunsuri la toate...Dar cred că fizica ta nu îţi este aici de ajutor ! Sau poate că nu legile fizicii pot explica ce simt.Nici cel mai emintent savant nu poate pătrunde această taină.... 
  
Căci mi-e dor de dealurile şi pădurile acelea, de casa Dadei Sanda unde am dormit in prima mea noapte de „profesor stagiar de limba română ”, mi-este dor de apa rece şi de teii din capul satului! 
  
Când ud florile prăfuite din balconul nostru din Bucureşti, mă gândesc la grădina Dadei scăldată în lacrimi de rouă, când zgomotul străzii mă oboseşte,mă văd plimbându-mă pe dealuri. 
  
Când la piaţă iau un măr în mână îl asemui cu merele din curtea lui nea Vasile Cotoi, stii tu, cel de lângă şcoală. 
  
Dar aceasta nu este oboseală şi nici nostalgie prostească.Ştiu că este doar o profundă şi superioară înţelegere a sensului vieţii. 
  
Nu, nu sunt obosită! Mă simt puternică şi dornică de muncă .Vreau să dăruiesc celor de lângă mine tot ceea ce am în suflet şi în minte ;vreau să trăiesc pentru alţii ,dăruind . Aşa cum am facut şi până acum. Aceşti „ alţii ” de ce să nu fie oamenii dintr-un sat ? 
  
Pentru mine voi păstra doar bucuria de a face toate acestea alături de tine! 
  
- Tu ceri un răspuns profesorului din mine !Poate că profersorul nu ştie să răspundă la această intrebare,dar soţul sigur ştie răspunsul! 
  
Soţul cam bănuia că ai o ”cutiuţă ”cu doruri. 
  
A câta oară în viaţă constatăm noi doi ,că lucrurile simple ne fac fericiţi ! 
  
Poate va veni o vreme când şi copiii noştri vor înţelege acest adevăr fundamental şi nu vor mai alerga atâta după valori materiale şi confort .Poate vor da un sens vieţii lor nu dorind să ”ia ”cât mai multe ci dorind să ”ofere”. 
  
-Vom cumpăra o căsuţă în satul iubirii noastre. 
  
Ca o casă de vacanţă...Dacă Dumnezeu va crede că acesta este drumul bun şi destinul nostru, ne va da un semn .Şi abia atunci vom lua hotărârea de a rămâne definitiv la Cosânzieni. 
  
II 
  
Oamenii din sat nu s-au mirat cînd au văzut că „Domnu Radu” şi „Doamna Ileana ” au cumpărat o casă.Multe familii de la oraş îşi cumparau case pe la ei, „case de vacanţă” cum s-ar zice, că tot este la modă să araţi că... „îţi permiţi”,că „tu ai” ! 
  
Stăteau vara, câte o săptamână sau poate o lună , se urcau în maşini mari şi negre şi nu îi mai vedeai!!!! 
  
Chiar Marin a lu' Turturel zicea cu supărare în glas: 
  
-A ajuns satul nostru să fie împărţit in două:” bogaţii de vară” şi ”restul lumii.” 
  
Nu mai este firul ăla nevăzut ce lega om cu om , necaz cu necaz şi bucurie cu bucurie. 
  
Parcă au murit vremurile alea... 
  
S-au mirat doar cînd au văzut cum munceau cei doi, la casă, alături de meşteri şi cum îşi săpau singuri pământul din curte. 
  
Şi aşa,dintr-odata, le-au devenit dragi. 
  
Unde mai pui că aveau câte o vorbă pentru toată lumea şi câte un sfat bun. 
  
Chiar Ion a lu'Ciucu a zis că Domnu' Radu este „om de omenie”, cum mai rar găseşti iar Doamna Ileana este „pâinea lui Dumnezeu”.Chiar şi copiii mei,Anda şi Bogdan – mai zicea Ion a lu'Ciucu -au prins drag de ei ,iar dacă or pleca mai pe la toamnă,o să fie jale mare în casa mea... 
  
.................................................................................................................................................... 
  
-Sărut-mâna ,Doamna profesoară ! 
  
Glasul fetiţei suna respectuos şi cald. Ilenei îi plăceau ochii negri şi inteligenţi ai Andei, iar formula de salut o mângâia pe suflet.A descoperit la acestă copilă de 12 ani o sensibilitate aparte şi o imaginaţie pe măsură. 
  
-Buna ziua,Andra.Am trecut sa-ţi aduc cartea promisă. 
  
-Mulţumesc...Sigur treceam eu când terminam lucru prin ogradă;...mai am doar puţin. 
  
-Nu uita de lecţii! 
  
-Nu. Nu uit ,că mie imi place la şcoală... şi mă bucur că a început scoala...doar că...mai am şi alte treburide făcut....O să trec mîine seară să vă citesc compunerea mea ! 
  
-Da ,...poate să vină si frati-meu mai mic cu mine ?... căci lui îi plac calculatoarele iar noi ..încă ...nu avem. 
  
Ileana a remarcat acest”incă”, strecurat dibaci pentru a ascunde sărăcia familiei. 
  
-Sigur ca da!.Despre ce trebuie să faci compunerea? 
  
-Despre...” Bucuriile verii ”. 
  
-Tu ce o să scrii? 
  
-Eu nu prea am avut bucurii şi veri frumoase, nu am fost plecată din sat... mai mult am muncit prin curte...Nu am văzut niciodată marea, doar la televizor....dar ... 
  
-...Pot să vă spun? 
  
-Chiar te rog,Andra dragă! 
  
-... ştiţi cum îmi imaginez eu marea? ! Ca pe o fată frumoasă pe care soarele o mângâie şi-îi incălzeşte părul lung....lung...lung... şi albastru...!!!! 
  
Numai că -şi ochii i s-au luminat deodată ! -cred că în vara asta o să am şi eu despre ce bucurie să scriu!Nu cunoşti in fiecare vară aşa oameni dragi ,ca Dumneavoastră! 
  
-Vă aştept mâine seară! zise Ileana,pătrunsă de emoţia acestei declaraţii. 
  
......................................................................................................................................................... 
  
Pe masă, lângă platoul cu prăjituri făcute de Ileana, copiii au pus un coşuleţ cu gutui ,adus de ei pentru „Doamna Profesoară”. 
  
-O!...ce frumos este aici .!..şopteşte Bogdan mai mult pentru sine. 
  
-Vroiam să vă aducem ceva ...şi nu ştiam ce...Dacă o să plecaţi şi Dumneavoastră din sat, că a venit toamna,vroiam să aveţi ceva de la noi.Bogdan a cules gutuile iar eu le-am şters de puf... 
  
Păcat doar că nu e cine ştie ce cadou... 
  
...dar să ştiţi că sunt foarte coapte şi ... miros atât de frumos...!!! 
  
Ileana îşi privea soţul adânc,căutând şi în ochii lui aceeaşi bucurie care izvorea din sufletul ei. 
  
Îl simţea – a câta oară- ca apa aceluiaş râu , ca boabele aceleaşi păstăi, ca filele aceleaşi cărţi, ca aripile aceleaşi păsări... 
  
Ileana şi Radu îşi vorbeau... fără cuvinte! 
  
Amândoi ştiau că Dumnezeu le-a trimis un semn . Un semn de destin sub forma unui coş cu gutui. 
  
Bucuria hotărârii le lumina faţa şi le unea stâns mâinile,ca pentru un drum de încă o mie de ani. 
  
-Mulţumim copii. 
  
Ne-aţi făcut cel mai frumos şi mai de nepreţuit dar!Este mai important decât vă puteţi voi imagina vreodată în această viaţă! 
  
Dar asta o ştiu doar eu şi soţia mea. 
  
-Ne-am hotărât să rămânem în Cosânzieni !Definitiv! 
  
-Uuuaaa!!!...Uuuaaa!.... 
  
-Şi să vă punem la muncă!!!... 
  
-..!!!?? 
  
-Tu,Andra, vei fi prima membră a Cercului Literar din Cozieni iar tu Bogdam vei fi ....vei fi....membru fondator al...Cercului de Informatică! 
  
-Ei,!!?..Ce aveţi de zis? 
  
-...eu spun –izbucni Andra , că aceasta este..”Toamna Bucuriei mele”!!!... şi îi mulţumesc lui Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile...!Căci eu mă rog în fiecare seară pentru mama, pentru tata , pentru fraţii mei dar şi pentru Dumneavoastră . 
  
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE GUTUI / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!