Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

UNDE ESTI..??!!!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tudoriţa iubea fiecare colţisor din grădina ei cu flori… Căci toate florile, de toate culorile,de toate mărimile , de toate formele şi din toate anotimpurile îşi aveau loc în sufletul ei, pe rând şi toate odată… Îşi zicea uneori , -zâmbind-, că inima ei parcă ar fi “din flori”. În nopţile lungi de iarnă îşi visa grădina înflorită , cu straturi de mărgăritare, de narcise,petunii , de bujori si liliac, de crini, trandafiri, crăiţe, tufănele,crizanteme…Şi atunci era fericită, căci ştia că şi în anul acela, din primăvară şi până toamna târziu , grădina ei va fi ca cea din vis ! Şi iarna aceasta şi-a visat grădina plină de flori, de toate florile …Şi asta o făcea atât de fericită…!Doar uneori se gândea că anul acesta parcă,… parcă nu apăreau chiar toate florile în vis… Oare lipseau crizantemele şi tufanelele? !! Tocmai florile toamnei, cu atâtea culori şi forme, şi mărimi!? Sau doar i s-a părut,… sau nu mai ţine minte visul…!!!…sau poate boala asta urâtă , lungă şi grea a facut-o să uite… 
  
În lumina caldă a dimineţii de vară , Tudoriţa stătea pe şezlongul pus de Ioana în grădina, langă trandafiri. De când anii şi boala au devenit o povară, stătea aici, înconjurată de flori şi miresme , singură, cu propriile amintiri. Ţinea în mână plicul alb, pe care citea – a mia oară – destinatarul: Ioana Urdă , Giurgiu. 
  
Mai scoatea încă o dată scrisoarea , mângâia cu palma şi privirea coala pe care erau scrise câteva rânduri, pe care nu le mai citea căci le ştia pe de rost, aducea hârtia între palme , a rugăciune,şi murmura doar pentru sine:” 
  
Ajuta-mă Doamne,! Ajuta-mă si dă-mi putere până la toamnă! Te rog ,Doamne, să mă ţii până atunci, căci mai este atât de puţin !” Din tot ce scria pe acea coală de hârtie , Tudoriţa vedea numai data. I se întipărise în minte ca un fier înroşit. Îşi aduna puterile şi numara zilele pentru că vroia să trăiască măcar cu o zi mai mult decât acea dată. Inima ei de mamă dorea ca Ioana ei, să fie prezentă. 
  
“Sunteţi invitată pe data de 19 septembrie 2008 , la aniversarea a 30 de ani de la terminarea facultăţii de Horticultură din Bucureşti” 
  
Atâţia ani…Unde s-au dus?.....Cum au trecut pe lângă ea, şi ce au luat cu ei , în această vâltoare numită viaţă? S-au rostogolit parcă prea repede, ca o roata de la un car ,tras de niste cai voinici. Şi mai ales ce au lăsat? Acum ea simte , doar , neputinţe, dureri, boală.Greu de dus pe umeri atâtea …Da au lasat anii ăştia şi altceva…CEVA … CEVA … ce vezi – în sfârşit vezi şi simţi ! - doar în ochii celor de lângă tine, atunci când ei te privesc, când ei te mângâie, când ei te ating, aşa bătrână cum eşti acum. 
  
Pentru acel “ceva” cald şi bland din ochii Ioanei, pentru acel “ceva “ din gesturile şi vorbele fetei ,se ruga Tudoriţa sa nu se inchidă încă cercul vieţii ei. Mai vroia câteva luni, câteva zile, câteva ore …. 
  
Se scula cu greu , mergea agale printre flori, până simţea din nou aceeaşi ameţeală şi durere în tot corpul.Atunci se aşeza în şezlong, aşteptând să vină Ioana -să mai schimbe o vorbă, doar ca sâ îi mai audă vocea, doar ca să mai vadă odata cum duce fata ei mâna la frunte , doar ca sa îi mai vadă ochii caprui, cu luciri spre verde … 
  
De la o vreme îi era tare drag acel gest al Ioanei care îşi aranja o şuviţă din păru-i auriu -stins, şuviţă care cădea mereu pe frunte.De ce oare atâţia ani a uitat gestul ăsta ?Ce a făcut atâta timp de nu şi-a amintit de suviţa aurie de pe fruntea Ioanei?A trăit fără să vadă?!Că doar Ioana , de când era fetiţă ,….îşi mângâia fruntea şi buclele blonde…Afurisit tavălug şi viaţa asta! !! Cum nu îţi lasă el timp sa vezi ce e frumos! Şi cum te ia el, şi te ameţeşte, şi te suceşte, şi te ridică, şi te prinde, şi nu te slăbeşte o clipă, şi te frământă, şi nu-ţi dă odihnă….! Şi te slăbeşte doar acu’,la bătrâneţe, la anii ăştia…, când amintirile dor şi timpul trece prea repede… sau prea încet. 
  
Şi aţipea uşor, cu capul plecat , cu palmele lipite a rugăciune. 
  
- A venit septembrie,?intreba cu glasul cam stins,din patul ei din care nu se mai putea ridica, şi în care trupul i se părea un bolovan greu şi colţuros. 
  
- Da, mamă. 
  
- Să te duci, Ioana,… să te duci… 
  
- Unde mamă? 
  
- Acolo, mamă… La Bucureşti…la întâlnire…. 
  
- ..!?!.. 
  
- ….Nu eşti tu “fata de la flori” ?Parcă aşa îţi spuneau colegii tăi. 
  
- De ude ştii? 
  
- Ştiu… 
  
…………………………………………………………………………………. 
  
  
  
- Nu sunt tufănele în vază? 
  
- Mai târziu, mamă, mai târziu.. 
  
- Nu mai apuc să le văd…şi nici nu le-am mai visat astă iarnă.…. 
  
- Ce zici, mamă? 
  
- Nimic….nimic… 
  
………………………………………………………………………………………… 
  
- E 19 septembrie, Ioana?.... 
  
- Încă nu , mamă . încă nu 
  
………………………………………………………………………………………. 
  
Singură, în grădină, Ioana privea locul puţin bătătorit unde astă-vară era un şezlong…Îşi simţea piciorele ca de plumb, iar sufletul răvăşit déjà de dor. 
  
Mişca doar încet buzele, într-o încercare zadarnică de a ajuta cuvintele să fie rostite. 
  
Ele, cuvintele, erau acolo, adânc , in sufletul ei ; se amestecau, năvăleau, se opreau,pentru a porni iar hora nebună,dar niciunul nu vroia să apară pe buzele fripte…Îşi auzea bătăile inimii, şi se mira că mai trăieşte. 
  
Când prima lacrimă sărată a căzut pe podul palmei, în aer se simte vibaţia unui sunet 
  
-Unde…. unde… unde eşti!? 
  
Şi lacrimile se amestecă, in sfârşit , cu vorbele eliberate. 
  
-Unde ai plecat, mamă?Te voi căuta mereu , oriunde şi oricând , găsindu-te şi pierdându-te iar, pentu a te căuta cu o mai mare ardoare! Eşti aici, şi acolo, eşti pasăre şi floare, eşti vânt puternic şi şi zefir dulce, mereu aici şi mereu departe…. 
  
……………………………………………………………………………………… 
  
În aceeaşi zi, în Aula facultăţii de Horticultură, zeci de oameni o aşteptau pe “fata de la flori”. Nu a sosit. 
  
În locul ei au primt o casetă cu un film , şi o scrisoare 
  
Scrisoarea explica filmul şi filmul explica scrisoarea. 
  
Primele secvenţe ale filmului prezentau nişte paşi, ai Ioanei , pe o alee răvăşită de toamnă. Paşii se succedau încet, făcând o legătura tainică, în timp si spaţiu, intre o grădină cu trandafiri, un anfiteatru universitar , şi un suflet plecat pe un drum de lumină. 
  
Referinţă Bibliografică:
UNDE ESTI..??!!! / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1450, Anul IV, 20 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!