Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mirela Penu         Publicat în: Ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

DOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Anne îl privea puţin uimită, cautînd apoi adînc în ochii lui să vada izvorul acestei hotărîri.  
 
Cănd ceva nu întelegea la bărbatul ei ,îi privea ochii şi aştepta răspunsuri.Avea mereu încredere în judecata lui şi în ceea ce el făcea.  
 
-Anne, vreau să mă intorc la Delenii mei!  
 
-Unde?? …unde Peter?  
 
Abia cum şi-a dat seama ca nu prea le-a vorbit lor – lui Anne şi copiilor -despre locul de unde a venit el.Oare de ce?! “ Nu trebuie sa-ţi fie ruşine cu locul unde te-ai născut, sau cu ţara de unde vii, ci trebuie sa-ţi fie ruşine de ceea ce faci rău în miile de locuri pe unde te va duce viaţa. “Aşa zicea mama, draga mea mamă…  
 
-De ce?  
 
-Anne, este ceva ce nu poţi spune în cuvinte. Dacă vii cu mine poate o să înţelegi !Ceva mai presus de mine mă cheamă acolo. Nu ştiu cum mai este satul meu, casa am vândut-o , rude nu prea mai am, nu am la cine trage, nu am mai fost de un car de vreme, singurul loc unde sigur este o urma a trecerii mele este …cimitirul ,unde ,pe o cruce uscata scrie-oare s-o mai vedea scrisul?!- Gheorghe şi Maria Simion. !  
 
În visul de aseară mi-a aparut un înger care mi-a şoptit:  
 
“Deleni…Deleni…Du-te, du-te , du-te….  
 
Pentru liniştea mea şi a noastră, pentru anii ce vor veni, vreau sa mai calc odată pe acel pămînt iar mireasma lui să patrundă in fiecare fibră a fiinţei mele!  
 
-Anne, Anne dragă, imi este …dor de satul meu,intelegi?........  
 
După o tăcere cam lungăAnne avu ultimul cuvânt:  
 
-Amînăm conferinţe, amânăm cursuri şi luna viitoare , în mai, când infloresc sacâmii, plecăm !  
 
………………………………………………………………………………………………….  
 
În dreptul bisericii s-a oprit şi s-a închinat.  
 
-Ce ciudat!..., În ultimi 30 de ani nu am mai facut acest gest !  
 
-Unde ,Doamne ,unde am fost eu, eu cel care a trecut pe lângă atâtea biserici şi catedrale din lumea asta mare, fără să-ţi multumesc printr-o închinăciune!? Dar am călcat pe lespedea Catredalelor, a Domurilor, a multor biserici de orice rit şi mă uitam fără să văd, ascultam fără să aud, pipaiam ziduri fără să tresar,…  
 
Şi doar m-a învăţat maica mea!Parcă o aud…  
 
“ Să te închini,Petruş ,mamă,când treci pe lângă biserică, ca să-l bucuri pe Dumnezeu!”  
 
A trebuit sa mă întorc aici, în Delenii mei , ca să imi reamintesc de tine ,Doamne!?  
 
A intrat în curtea bisericii cu nişte paşi care nu erau ai lui.Şi a privit cerul, cu credinţa că undeva ocolo sus sunt cei pe care îi caută.  
 
Toţi cei pe care îi caută şi tot ceea ce caută!  
 
-Oare de ce îi căutăm pe cei plecaţi , în jurul nostru, în gîndurile noastre, în lucruri şi obiecte care ne amintesc de ei ?...Trebuie doar să ridicăm ochii şi să primim iubirea lor , de acolo ,de sus…  
 
Fiecare pas către uşa bisericii era ca un pas catre Lumină .O Lumină care îi învăluia încet ,încet mai întâi inima şi creştea apoi spre creştet şi spre tălpi.  
 
Femeia de la lumânări ii privea uimita, mirată ca nişte străini intră ziua -n amiaza-mare tocmai aici.  
 
-Am venit,Doamne!  
 
Sunt eu, eu Petru a lui Simion, de la marginea satului.!De la casa aceea mică şi mereu văruită, cu salcâm în curte!  
 
Mă mai ştii,Doamne ?.Eu, Petruş Simion băiatul neastâmpărat şi sărac pe care maica lui –Maria, Maria al lu’Simion , nu-l lăsa să intre în Casa Ta desculţ şi murdar?Aveam mereu teneşii mai mari, ai lu’ frate-miu, Vasile, de mă împiedicam la mers….  
 
Mă mai stii Doamne?  
 
Eu , care mă săltam pe vârfuri sa-Ţi sărut icoana!  
 
Sigur că mă stii….  
 
Şi stii că mi-a plăcut cartea mai mult ca orice …şi că am invăţat .. şi că am plecat…cam departe…prin alte ţări…Acum sunt Petru…chiar Peter pentru unii…Şi ştii că am uitat de unde vin, am uitat de acest loc binecuvîntat, am uitat de ciutura fîntinii din capul satului, de învăţătorul Ifrim, de prietenul meu Ionică, -Ionică a lui Iordache Belu-am uitat ….am uitat de toţi.  
 
Da, Tu ştii…Şi stii că am uitat şi de Tine…..Am uitat ca Tu eşti în tot ceea ce fac, în tot ceea ce am, în tot ceea ce gîndesc. Iar eu am uitat să Te şi caut….Mă poţi ierta?  
 
Dar acum am venit ,în sfârşit, la Tine !  
 
Vreau să vorbesc cu Tine!  
 
Vreau să vorbesc despre maica şi taica, despre cât am fost AICI de fericit , despre nevasta şi copii mei, despre sufletul meu cam rătăcit…., despre oamenii care mă iubesc şi despre cei prefăcuţi, despre tot şi despre toate ,despre ce a fost şi despre drumul pe care imi este dat să îl duc până la capăt…  
 
Poate a vorbit doar inima lui sau doar gândul lui sau poate chiar a deschis gura iar cuvintele au ţâşnit libere către altarul din faţa lui, ca nişte fluturi orbiţi de prea multă lumină….  
 
Timpul a stat pe loc,incremenit de spovedania lui Petru Simion din Delenii Vasluiului.  
 
-Doamne Dumnezeul meu, ştiu că EŞTI!  
 
Eşti în tot şi în toate , iar eu îţi voi aparţine Ţie până în ultima clipă a vieţii mele….  
 
În pământul uscat şi plin de buruieni, cazmaua intra cam greu.  
 
Petre apăsa puternic cu talpa pantofului pe fierul rece , sinţind adânc vina de a lăsa aşa neîngrijit mormântul părinţilor.  
 
Abia când a terminat de curăţat tot, când a pus în apă florile aduse de Anne, a sărutat lemnul uscat al crucilor murmurând:  
 
-Sărut-mâna,mamă  
 
-Sărut-mâna ,tată…  
 
Amândoi ,îngenunchiaţi, mângâiau uşor lemnul crăpat, de parcă ar fi atins obrajii celor de dincolo de cruci…  
 
Spre asfinţit, pe drumul de întoarcere, Petre a oprit maşina pentru a privi lung la femeia de lâgă el.  
 
-Ce este Peter?  
 
-Îţi mulţumesc ,draga mea , că m-ai înţeles şi că ai acceptat sa vii cu mine la Deleni,în locul de unde vin eu…  
 
-Trebuia să vin cu tine! Locul meu este alături de tine şi de tot ce insemni tu….Şi sunt chiar uluită căci am descoperit , aici şi acum ,într-un sat uitat din ţara ta, ce linişte adâncă îţi aduc lucrurile simple…Este ca o uitare de sine….Am intrat în case de oamneni primitori, am ciocnit un pahar de vin , am mîncat la masa lor .M-am trezit dimineaţa în zori şi m-am culcat seara obosită ,trăind intens fiecare clipă.Am primit totul ca pe o binecuvîntare divină. Oamenii pot fi fericiţi cu atât de puţin,Peter … Iar tot ce construisc oamenii fericiţi, durează….  
 
Cu un gest larg Petre deschide portiera şi priveşte peste câmpul ce se întinde lângă drum, spre liziera de salcâmi. Trage adânc aerul în piept şi fără a spune un cuvînt îşi scoate pantofii, ciorapii, îşi saltă pantalonii până la genunchi şi porneste peste cîmp. Nu a întors capul, dar stia ca Anne va veni după el….  
 
A ridicat mîinile ca într-o cruce, afundându-se desculţ în iarba verde, lasînd vîntul să îl invăluie Iar fiecare pas prin iarbă aducea o lacrimă de bucurie în ochii larg deschişi.Plîngea de bucurie, plângea de dor….  
 
În lumina caldă a asfinţitului Petru şi Anne păreau doua raze de lumnă intre cer şi pământ ….  
 
Referinţă Bibliografică:
DOR / Mirela Penu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Penu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Penu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!