CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Analize >  


Autor: Mircea Băduţ         Publicat în: Ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rândurile următoare povestesc cum, dintr-o înlănţuire de experimente literare, s-a întâmplat să apară această 'mini-serie cu reinterpretări speculativ-antropologice de mituri şi legende populare', înfiripată prin cele două cărţi editate în primăverile 2014 şi 2015 (Europress, Bucureşti).  
 
 
 
Volumul prim: 'Întoarcerea fratelui risipitor'  
 
Nu ştiam, nefiind eu chiar genul de persoană strategic-cerebrală, unde mă vor duce încercările scriitoriceşti, astfel că – privind-o retrospectiv – evoluţia m-a surprins şi pe mine, făcându-mă spre final să urmăresc înlănţuirile cu oarece încântare. Povestea "catenei" începea în anul 2011...  
 
Am publicat o carte împreună cu fiica mea. Lucrurile s-au întâmplat astfel: eu scrisesem câteva proze scurte (ficţiuni şi eseuri ivite într-o cadenţă dezlânată), iar fiica mea – Anca – produsese o serie de texte (majoritatea lirice) ce-mi păreau reuşite. Cum nici unul dintre noi nu acumulase destule scrieri pentru un volum solid, ideea de a le 'contopi' într-o singură carte a venit firesc. Şi – pentru a nu avea aparenţa de volum rezultat prin alipirea a două cărţi distincte – am propus să ne alternăm textele în cuprins: o scriitură de-a mea, urmată de una de-a ei, ş.a.m.d. Rezultatul a fost interesant, şi cartea ('Ficţiuni familiare', Editura Conphys) a avut un pic de succes. Aşa încât – încurajat de această formulă alternant-bicefală – i-am propus apoi fiicei mele să scriem împreună un roman, dar unul la care să nu lucrăm 'umăr-lângă-umăr' (pentru că abordarea nu ar fi convenit spiritului ei de adolescent aflat în desprindere de tutela părinţilor), ci un roman împletit din capitole scrise alternativ şi cvasi-independent de către cei doi autori. Ceva ca un dialog, ori – mai degrabă – ca o alternanţă de monologuri servind aceluiaşi obiectiv literar. Şi, pentru ca eventualul cititor să înţeleagă rapid structura cu participările întreţesute ale autorilor, am spus că ne trebuie o temă cu doi poli, o temă uşor de recunoscut.  
 
Cea mai potrivită dintre ideile ce mi-au trecut prin minte mi s-a părut acea parabolă biblică cu întoarcerea fiului rătăcitor. Fiica mea n-a fost chiar încântată de propunere. Mi-am zis că, dacă încep eu şi îi arat unul-două capitole, va fi atrasă de proiect. Fixasem cadrul de lucru astfel: proza să cuprindă o perioadă din viaţa a două personaje legate biologic şi prin destin (fraţi dintr-o familie mică), iar firul epic să alterneze subcapitole "povestite" de cele două personaje.  
 
Pentru a accentua premisa temei biblice am propus să-i botezăm pe cei doi fraţi după alte două nume notorii: Cain şi Abel (dar într-o mică "anagramă") – exploatând voit riscul prejudecării personajelor de către cititor. Însă, deşi numele acestea sugerau contextul biblic şi destinul personajelor, speram ca paralela să fie doar provocator-dilematică pentru cititor.  
 
Abordarea proiectului s-a conturat după scrierea primelor pagini: o dramă interioară, cu accente de psihologie şi filosofie; un teatru de gânduri ca o dezbatere laică (în dublu monolog) a cunoscutei parabole religioase. Astfel, capitolele – fiecare cu gânduri şi întâmplări din mintea şi din viaţa câte unui frate – se puteau intercala aproape fără a depinde între ele, ci doar având o cronologie sumară şi pornind de la un set de amintiri comune. De asemenea, anumite secvenţe biografice urmau să fie revelate din ambele perspective.  
 
Însă datul temporal n-a fost unul prielnic autorilor: fiica mea s-a retras din proiect, fiind tot mai speriată şi mai absorbită de cele două mari praguri din viaţa ei: bacalaureatul şi admiterea la facultate. Cum eu deja înaintasem cu povestea unuia dintre cei doi fraţi (şi cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau şi "destinul" celuilalt frate.  
 
Deşi visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu oarece indulgenţă, să transceandă scriitura înspre denominaţia de 'roman scurt'.  
 
Mărturisesc, şi cu accent esenţial pentru cele ce urmează, că una dintre ideile de pornire ale proiectului – şi anume evitarea acelor elemente topo-contextuale capabile să fixeze acţiunea în timp şi spaţiu – mi-a cam dat de furcă, constituind însă şi o interesantă provocare de paradox: să evit folosirea de neologisme, să ocolesc exprimările evoluate, însă fără a renunţa la filigranul trăirilor.  
 
 
 
Mai toate recenziile pe care le-a avut cartea 'Întoarcerea fratelui risipitor' au subliniat filonul definitoriu al acestei piese centrale, observând ideile esenţiale (iar uneori şi pe cele mărunte). (Cătălin Badea-Gheracostea: "majoritatea prozelor ar putea fi citite într-o cheie psihologică şi/sau filozofică, a marilor interogaţii şi a răspunsurilor vagi"; Valentin Protopopescu: "«Întoarcerea fratelui risipitor», este, pînă la urmă, acel gen de ficţiune psihologică de bună calitate ce explorează distincţia asemănării. Cum pot fi doi oameni apropiaţi şi cu istorii de viaţă aproximativ similare foarte diferiţi? Mircea Băduţ are meritul de a fi mlădiat cu profunzime această dihotomie aparent radicală, adăugînd nuanţe ce relativizează altitudinea polilor şi îmbogăţeşte cu aspecte morale nişte comportamente policrome şi imprevizibile, întrucît aparţin unor personaje deosebit de vitaliste."; Andreea Tănase: "o meditaţie în proză asupra alegerilor pe care le facem în viaţă şi cum ne afectează ele, atât pe noi, cât şi pe cei pe care îi iubim. (...) Fiecare simte că alegerea făcută îl reprezintă, însă nu poate să nu se gândească cu nostalgie la drumul ales de celălalt frate."; Alexandru Lamba: "Prin prisma variabilă și prin cadrul schițat foarte lapidar, pilda devine atemporală, universal-valabilă. Nu de puține ori, parcurgând sofismele unuia sau altuia, ne vom regăsi pe noi înșine. Cine suntem? Cei care pleacă, sau cei care stau? Aventurierii sau statornicii? (...) Textul nu trage concluzii, nu se erijează în judecător, nu pilduie – așa cum ne-am aștepta."; Sorin Preda (1951-2014) "Textele lui ies oricum din zona uimirilor interstelare, cantonând serios şi talentat, cu toată convingerea şi întregul ecartament, într-o literatură a ciudatului, a zonelor voit neclare, din care nu lipsesc nici tensiunea narativă de bună calitate şi nici micile dantelării metaforice"; Andrei Simionescu-Panait: "Cred că franchețea care se ivește progresiv în orizontul lecturii este firul de suprafață al unei sensibilități bine adăpostite și dificil de accesat. Acest aspect este conștientizat la fiecare pas, îndreptând intențiile stilistice către experiment și încercare, în urma cărora se ivește reușita de a oferi cititorului înțelegerea faptului că amintirea umană are un rol bine determinat în viață, indiferent de conținutul acesteia, obișnuit sau straniu, întrucât prin deschiderile donate de amintiri poate apărea pofta de experiment – într-un cuvânt, vitalitate, deși una nostalgică.")  
 
Onorabilă a fost şi compararea acestei reinterpretări de mit biblic cu cea reuşită de Thomas Mann în romanul 'Iosif şi fraţii săi' (desigur, păstrând proporţiile).  
 
 
 
Volumul secund: 'DonQuijotisme AntropoLexice'  
 
Mult timp de-atunci m-am regăsit (cu încântare) prins în siajul stilistic născocit la scrierea acelei nuvele. Da, pentru a sugera că lucrurile se petrec în trecut (un trecut neclar fixat, dar totuşi "vechi", nejudecabil cu acea familiaritate a contingenţei), îmi creasem o exprimare pseudo-arhaică, iar auto-impusa restrângere a lexicului mă forţa să mut expresia înspre o interiorizare a cuvintelor. Şi cum fascinaţia aceasta – a descoperirii greutăţii din cuvintele simple – nu mă părăsea, mi-am zis să încerc mai departe. Totodată mi-am propus să mă desprind de zona 'mitului biblic', cumva şi de teama unor neînţelegeri (dezamăgiri?) privind abordarea mea laică.  
 
Numai că pe-aici s-a mai altoit ceva: o sensibilizare, o preocupare tot mai accentuată în gândurile mele (simptom de bătrâneţe, deh!) pentru aspectele simple dar profunde ale existenţei umane. Pentru implicita dar discreta coordonată existenţială din actele/operele oamenilor. Pentru antropologie, care-va-să-zică. (Încerc aici un exemplu de cum "funcţionează" această sensibilitate: la vizitarea unei cetăţi istorice mă aflu copleşit nu atât de grandoarea/frumuseţea monumentului, cât de zbaterea gândului ce-mi fuge imediat în acel trecut, încercând să-şi imagineze fel-de-fel de chestii: câţi oameni vor fi lucrat la ridicarea construcţiei? erau ei un fel de sclavi, sau, ca oameni liberi, fuseseră motivaţi de cadenţa unui blid cu mâncare? şi ce anume putea fi în acel blid? apoi, prin ce tehnică prelucraseră piatra? ce substanţe amestecau în liantul cu care ridicau zidurile? câţi ani să fi durat construirea? cum şi de unde procura 'antreprenorul' materialele necesare? motivaţia ctitorului fusese una politico-militară sau una spirituală? etc, etc.)  
 
 
 
Între timp am scris şi o serie de eseuri non-ficţionale, inspirate fie din chestiuni cvasi-cotidiene, fie rezultate din căutări la care ne ducem mai rar cu gândul. Ele fuzionează – cu diverse accente/alternanţe de auto-ironie, umilinţă şi duioşie – idei de psihologie, sociologie ori de filosofie. Astfel încât, la coagularea ideii de a le reuni şi publica într-un volum, aceste piese de proză eseistică au părut a se potrivi binişor sub umbrela generoasă a antropologiei. Mai mult, atât pentru condimentarea experienţei de lectură, cât şi pentru democratizarea conceptului de antropologie, am propus ca seria de eseuri din cuprinsul viitoarei cărţii să fie "punctată" simetric (iniţial, median şi final) cu câte o proză ficţională din astfel-născuta serie a interpretărilor speculativ-antropologice de mituri şi legende populare: pentru că, da, între timp am reuşit trei 'randări' în proză ale baladelor "Mânăstirea Argeşului" şi "Mioriţa". (Incongruenţa 'două baladetrei proze' se explică prin aceea că prima legendă mi-a inspirat două poveşti: una dedicată lui Manole, cealaltă Anei. Nepremeditat.) Iar pentru mine, apropo de inedita (şi oarecum riscanta) sintagmă 'speculativ-antropologic', imersiunea în acele poveşti a fost precum o călătorie în timp, însă trăind nu doar epopeea, ci şi detaliile vieţii mărunte.  
 
Desigur, şi la scrierea acestor reinterpretări de legende populare am avut parte din plin de acea provocare deosebită, menţionată mai sus (probabil cea mai interesantă dintre experienţele mele scriitoriceşti): pentru a transpune cititorul în atmosfera secolelor respective (16 şi 19) a trebuit să "inventez" o exprimare aparent arhaică, însă nerenunţând la un rafinament al ideilor. Am fost destul de consecvent în a respinge cuvintele ce îmi veneau în minte având aromă de neologism, însă am încercat să construiesc o reprezentare fluentă şi modernă, astfel încât cititorul să nu aibă de luptat cu o scriitură de letopiseţ.  
 
Dacă a fost similară provocării de la "Întoarcerea fratelui risipitor", din cartea anterioară? Da, scriiturile din seria aceasta (reinterpretări speculativ-antropologice de mituri/legende pupulare) au multe în comun, însă sunt şi diferenţe esenţiale: acolo am urmărit ca plasările temporală şi geo-spaţială să fie incerte, pe când aici timpul şi locaţia sunt bine documentate; acolo era vorba de împletirea a două monologuri, pe când aici avem o epică narativă destul de intensă.  
 
 
 
Riscuri asumate  
 
Întrucât multe dintre eseurile adunate în acest ultim volum ţintesc spre chestiuni din sfera 'convingerilor personale', s-ar putea să existe riscul de coliziune spirituală, din eventuale nepotriviri cu ideile cititorului. Dar am speranţa că vor fi nu coliziuni ci interferenţe, mai toate aceste scriituri având inoculat – pe lângă acel 'adevăr', prezentat când cu oarece patimă, când argumentat mai sistematic, când pus în şăgalnică discuţie – şi antidotul: fie contrapuncte autoironice, fie îndoieli incluse homeopatic, fie propuneri de perspective antagonice (epistemologice, care-va-să-zică). Deseori reiterând, mai discret ori mai explicit, chestiunea esenţială: cum că nimeni nu are în custodie exclusivă adevărul. Aşa cum ne spuse şi Marcus Aurelius acum aproape două milenii: "Tot ce auzim este o opinie, şi nu un fapt. Ceea ce vedem este o perspectivă, ci nu adevărul.".  
 
Am fost avertizat că reunirea în volum a mai multor domenii ideatice (beletristică, psihologie, biologie, sociologie, filosofie), deşi benefică cititorului obişnuit, deschis la provocări, va induce reţinere în tabăra criticilor literari, amalgamarea stânjenindu-i în exerciţiul reflex al catalogării. Aşa cum nici experţii în antropologie, sociologie, psihologie ori filosofie probabil că nu pot fi satisfăcuţi dacă lecturează cartea în cheia lor, ci nu dintr-o perspectivă de fuziune. Însă de-acum şi riscul acesta e asumat.  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE / Mircea Băduţ : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mircea Băduţ : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mircea Băduţ
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!