Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Mihai Merticaru         Publicat în: Ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015        Toate Articolele Autorului

IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În pofida discreției ce-l caracterizează, poetul Theodor Răpan (n. la 4 iulie 1954, în comuna Balaci, județul Teleorman) deține o fișă biobibliografică impresionantă: 16 volume apărute, începând cu anul 1975 și culminând cu anii 2010-2013, interval în care Editura Semne din București l-a ajutat să-și îmbogățească palmaresul cu cinci volume impozante, fiecare conținând între 400 și 700 de pagini: Evanghelia inimii-Anotimpuri-Jurnal de poet, 2010; Evanghelia cerului-Zodii de poet, 2011; Evanghelia tăcerii – Solilocvii și Evanghelia Apocalipsei, 2012, ,,un dar de suflet, un pachet de cărți care, prin conținut și prin haina grafică, pot fi încadrate între bijuteriile genului”, constituindu-se ,,într-un prinos, într-o ofrandă adusă unor repere fundamentale ale credinței” (Dan Rotaru, revista Argeș, februarie, 2014). 
  
În cele ce urmează, ne vom referi, nu la aceste Evanghelii, pe care le las în seama altor comentatori mai experimentați, ci la volumul FIIND, 365+1 iconosonete, apărut la aceeași editură în anul 2013. Fiecare dintre cele 366 de sonete, câte unu pentru fiecare zi a anului, este însoțit de o ilustrație, deci tot 366, preluate din volumul Della novissima iconologia, alcătuit de Cesare Ripa, Padova, 1625, rezultând astfel un volum impunător de 768 de pagini. Din păcate, nu există nicio consonanță între sonet și ilustrație, în ciuda faptului că ne-ar fi plăcut să putem vorbi, în acest caz, de un transfer al mesajului literar în sfera artelor plastice sau invers. Se vede că a procedat așa pentru a avea un motiv să-și boteze sonetele iconosonete. Totuși, gestul său nu rămâne total gratuit, pentru că îi lasă cititorului un scurt răgaz să mediteze asupra diverselor trăiri lirice ale autorului, asupra arhitecturii magiei rostirii și a misteriosului univers al ficțiunii. 
  
Titlul cărții este inspirat dintr-un vers-sentință al lui Nichita Stănescu: M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind, fiindul exprimând complexitatea existenței, fața realității vizibile, dar și lumea ascunsă ochiului, trăirile, gândurile și intențiile ființei umane cu varietatea de stări: emoție, tristețe, extaz, neliniște, spaimă, durere, dezamșgire, frenezie ș.a. 
  
Tema fundamentală a iconosonetelor lui Theodor Răpan este iubirea, iubirea care mișcă sori și stele, după cum afirmă Dante în Paradisul din Divina Comedie. Tirania lui Eros este cheia de boltă a unui univers poetic profund original, pasiunea trăirii fiind transpusă cu seninătate într-un câmp semantic iscusit metaforizat, într-o sintaxă poetică inedită ce conferă poemelor o sonoritate aparte, un grad sporit de inefabil. 
  
Spirit aflat sub spectrul erudiției unui autentic cărturar și ilustru șlefuitor de cuvinte, poetul știe să transforme starea de reverie în rostire rafinată, într-un spectacol de inteligență, reușind să țină clipa în loc, dilatând-o prin varii nuanțe vizuale și semantice, prin jerbe imagistice de o sclipitoare ingeniozitate declanșatoare de emoții profunde și autentice. Sonetele sale mustesc de gravitate, vehiculează idei și incită la meditație, sugerează deschideri spre lumi trăite sau închipuite, visul și trăirea interferând misterios. Paradoxul, ironia, autoironia și ludicul construiesc un univers de o remarcabilă forță de seducție lirică. 
  
Verbul a iubi, substantivul iubire cu sinonimele sale, adjectivarea acestora împreună cu substituienții metaforici și metonimici alcătuiesc o inedită rețea conotativă ce împânzește întregul spațiu al volumului, identificându-ne un meșteșugar de marcă al cuvântului. Iată câteva mostre: Dragostea inspiră trandafirii; Dușmanca mea iubită, soră, mamă; Greșalele iubirii nu sunt iertate?; Surâsul tău a-nzăpezit privirea; Iubirea ta mă-nzăpezește-n stele; Spre a te ști panteră și femeie; Iubirea mea-nflorește-n somn migdalul; Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie; Castele de iubire sunt ruine; Cămașă a lui Nessus mi-e iubirea; Dar simt că Sulamita iar mă minte; Să ardă fără foc - ce grea tortură; Flămând de tine sunt, să știi, Femeie; Frumoasa mea cu trupul de sirenă; De mierea ta, rău gura mi-e flămândă; Cătușa disperărilor mă strânge; Nu te schimba din floare-n buruiană; Câmpia mea cu ochi, mirată sete; Femeia – ce lumină credincioasă; Te vor iubi, sublimă disperare; Săgeata lui Amor mie-mi e strună; Învăț a inimii ortografie; Iubirea ta e temniță pe viață. 
  
Uneori adorația față de ființa iubită se transformă în reproș, în dezamăgire: Femeie fără trup, ești numai fiere! Păreai o sfântă ruptă din psaltire; Ce înșelare! Câtă amăgire!; Iubirea noastră, pasăre bolnavă; Ce rău îmi pare că n-am fost în stare/ Să-ngemănez iubirea-n rugăciune; Altminteri, ia-ți cuțitul și-l împlântă; Cămașa dragostei nu mai e nouă. 
  
Totuși, catharsisul suferinței erotice este diminuat printr-o notă optimistă, prin resemnare, prin asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a duererii, a martirajului: Călit eu sunt cu-a dragostei otravă; Ia calul nenorocului și du-te/ Căci fără Don Quijote lumea moare; Că-ntr-o ființă totul se adună:/Și zbatere și cântec, roua nouă!; Poetul-Mag face smerit metanii; Rănit de spinii dragostei ucise/ Ne mântuie cu lacrimi trandafirii. 
  
Trandafirul apare adesea, simbolizând pasiunea, puritatea, înțelepciunea, imposibilul devenit posibil. Un alt simbol frecvent este crinul care sugerează viața pură, făgăduința mântuirii. 
  
Adesea întâlnim crâmpeie sau portrete întregi, bine conturate ale poetului: La marginile lumii stă Poetul,/În ochii săi se zbate Niagara,/ Sub inima-i bogată doarme fiara,/Fiind pe rând învinsul și profetul./ El timpului îi mușcă jugulara,/ Hăitaș și hăituit poartă stiletul/ Cu care în genunchi scrie sonetul/ Clipă de clipă apărând comoara./ Asemeni revărsărilor din humă,/ Își scrie dorul – dorul îl sugrumă:/ Vorbirea lui – vorbire fără gură!/ Aș vrea să fiu ca el măcar o clipă,/ Dar pasărea din vis la mine țipă:/ Rămâi pe loc! Ești om fără armură. 
  
Am citat în întregime sonetul LXXXIX, de la pagina 171, pentru a oferi cititorului o mostră de compoziție tinzând spre perfecțiune, cu metafore rare, cu o muzicalitate ireproșabilă, cu un lexic variat, cu un bogat conținut de idei și sentimente, cum sunt aproape toate cele 366 de iconosonete, dar și cu unele mici sau mai mari abateri de la normele obligatorii ale acestei specii literare care reclamă o formă fixă de creație. 
  
Așadar, T.R. realizează un adevărat tur de forță, respectând fără nicio excepție endecasilabul (versul de 11 silabe) sau folosind rima îmbrățișată în catrene, cu deosebirea că, în al doilea catren, rolurile se inversează, versurilor îmbrățișate revenindu-le obligația să îmbrățișeze. In felul acesta, el folosește în chip magistral, cum e și normal, doar două rime în primele opt versuri ale sonetului. Mai departe, însă, el încalcă celelalte reguli. În terține folosește trei rime, în loc de două, în mai bine de jumătate dintre sonete. Sigur că e mai comod așa, dar nu e firesc. 
  
O altă regulă ne impune să nu repetăm un cuvânt pe parcursul întregului sonet, cu excepția prepozițiilor și a conjuncțiilor, ceea ce A.R. ignoră cu premeditare. De asemenea, o altă cerință obligatorie a sonetului, de fapt sarea și piperul acestuia, este ca ultimul vers al poemului să potențeze expresiv materia discursului, să sintetizeze conținutul celorlalte 13 sau să-l contrazică, fapt ce, în majoritatea iconosonetelor lui T.R., nu se prea întâmplă. 
  
Dacă tot am ajuns la acest capitol al neîmplinirilor, aș mai remarca unele bâjbâieli în folosirea punctuației. Sigur că aici nu e vina autorului, ci a lectorului cărții care ar fi trebuit să știe că propozițiile subiective, completivele directe și indirecte nu se despart prin virgulă de regenta lor. Ba, am gasit o virgulă chiar între subiect și predicat: Tu, scoate! 
  
Mi-aș mai exprima o reținere de altă natură. Cred că o rimă despărțită de trei versuri nu mai are niciun efect. 
  
În ciuda acestor observații, T.Răpan rămâne un poet autentic, înzestrat cu o capacitate asociativă debordantă, cu o noblețe a expresiei și un exces de sensibilitate, aflat într-o perpetuă căutare a perfecțiunii, sfâșiat de nostalgia plenitudinilor spirituale, convins că numai dragostea poate să înfrângă moartea. De aceea, nu pot decât să fiu de acord cu George Astaloș care scrie pe coperta a patra a cărții: Dirijând timp de 30 de ani revista de Arte și Litere Nouvelle Europe, patronată de Comisia de Cultură a Parlamentului Europei (cel mai mare tiraj de pe Continent), am parcurs operele a sute de poeți de pe mapamond, scriind despre circa 300 dintre ei (despre cei mai buni, bineînțeles). Din interiorul acestei lungi experiențe, afirm că Theodor Răpan merită cu prisosință să intre în Panteonul marilor penițe lirice. 
  
Autor al unei poezii intelectuale, cultivate, zbuciumate și patetice, dar și senine, presărate cu numeroase aluzii culturale și accentuate tușe de inefabil, pendulând între imanent și transcendent, între planul terestru și cel astral, între gesticulația oraculară și metaforismul oximoronic, Theodor Răpan este poetul pe care istoriile literare ulterioare vor trebui neapărat să-l ia în seamă, în pofida faptului că la pagina 143 din Evanghelia Tăcerii scrie, alintându-se: „la picioarele tale am să mor, Poezie, ca un ultim și anonim soldat”. Sperăm să nu se adeverească această șugubeață premoniție. 
  
Referinţă Bibliografică:
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE / Mihai Merticaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Merticaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Merticaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!