Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Mihai Merticaru         Publicat în: Ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SONETUL ŞI MATEMATICA ASTRALĂ 
  
Mihai MERTICARU 
  
Alături de glosă, rondel, pantum, gazel, triolet si altele, sonetul reclamă o formă fixă de creație, o structură destul de inflexibilă, din care, în mod paradoxal, își extrage suplețea și farmecul, adjudecându-și titlul de rege al poeziei. 
  
Sonetul este un poem alctuit din 14 versuri endecasilabice, organizate în două catrene şi două terţine, închipuind o fantastică nuntă între pătrat şi triunghi. 
  
În volumul Motive și structuri poetice, Editura Facla, 1980, Felicia Giurgiu publică un eseu intitulat Sonetul – între Procust și Orfeu, un titlu cum nu se poate mai potrivit pentru o specie literară ce și-a impus niște reguli draconice, care se cer respectate cu sfințenie. O regulă importantă stabilește că nu ai voie să folosești decât două rime, în catrene, ordonate după schema: abba/baab. Altfel spus, în primul catren avem o rimă îmbrățișată, iar în al doilea catren rolurile se inversează, versurilor îmbrățișate revenindu-le obligaţia să îmbrățișeze. Cercetătorul german W. Mӧnch, în vasta sa monografie consacrată sonetului, Das Sonett, Heidelberg, 1955, a stabilit existența a trei tipuri structurale fundamentale, denumite după patria lor sau după sonetistul care le-a consacrat: tipul italian sau petrarchist (abab/ abab/ cdc/ cdc); francez sau ronsardian (abba/ abba/ ccd/ ccd); englez sau shakespearian (abab/ cdcd/ efef/ gg). Cu privire la sonetul românesc, W. Mӧnch constată preferința în octet pentru schema abba/ baab, pe care o consideră o particularitate impusă de Eminescu și respectată de cei mai redutabili sonetiști. În ceea ce privește terținele, doar aici se acordă autorului libertatea de a folosi alte două rime, după o schemă pe care o dorește. Aşadar, într-un sonet perfect, din punct de vedere al formei, numărul rimelor nu poate fi nici mai mic nici mai mare de 4, cifră a cărei semnificaţie o vom vedea pe parcurs. 
  
Alte reguli importante reclamă folosirea cu strictețe a versului endecasilabic (de 11 silabe) și a ritmului iambic, fapte ce conduc la obținerea rimei feminine, în care accentul cade întotdeauna pe penultima silabă. Nu întâmplător, Shakespeare a scris 154 de sonete, ci tocmai pentru a ne reaminti că într-un asemenea poem există 14 versuri a câte 11 silabe (14 x 11=154). De asemenea, Shakespeare este unicul clasic al sonetului care a compus consecvent numai după o singură schemă, ceea ce nu l-a împiedicat să ne lase moștenire, spre încântare, adevărate bijuterii lirice. Nerespectând aceste cerințe, dar mai ales alternanța iambilor și dispunerea celor patru rime, sonetul va fi văduvit de cel puțin două dintre însușirile lui fundamentale: echilibrul și muzicalitatea, tocmai ceea ce îl îndreptățește pe George Călinescu să definească sonetul drept „o compunere muzicală”. La rândul său, Rainer Maria Rilke, autorul Sonetelor către Orfeu definea muzica drept o ,,metaforă a simţurilor”. Și regulile încă nu s-au terminat. Una dintre acestea-formulată de Boileau în poemul L'art poétique-ne interzice să repetăm un cuvânt în cuprinsul unui sonet, cu excepția conjuncțiilor și a prepozițiilor. 
  
O altă cerință obligatorie a sonetului, de fapt sarea și piperul acestuia, este ca ultimul vers al poemului să potenţeze expresiv materia discursului, să sintetizeze conținutul celorlalte 13 sau să-l contrazică. Altfel spus, „arhitectura sonetului se înalță pe fundamentul armoniei contrastelor”, după fericita formulare a Feliciei Giurgiu din eseul amintit. Lucian Blaga sublinia și el funcția de temelie a ultimului vers, afirmând că sonetul se clădește ca o casă, întâi se așterne temelia și apoi se înalță edificiul. 
  
Trebuie să mai spunem că unii adevărați sonetiști nu s-au mulțumit cu rigorile menționate până aici, creându-și altele și mai draconice. Astfel, poetul Tudor George, autorul Trilogiei sonetelor, s-a încumetat să elaboreze cea mai dificilă formă compozițională: coroana, care este formată din 15 sonete legate între ele. În primele 14, ultimul vers al primului sonet devine primul vers al celui de-al doilea ș.a.m.d. Al 15-lea poem, numit sonet-maestru, închide coroana, fiind format din versurile inițiale ale celor 14. Fiecare vers este echivalentul unui poem într-un vers. După cum declară el însuși, nu gratuitatea jocului l-a ispitit, ci tocmai dificultatea acestuia. O frumoasă coroană de sonete ne-a dăruit şi Radu Cârneci, coordonatorul monumentalei Antologii a sonetului românesc. Au 
  
mai scris coroane de sonete poeții basarabeni Paul Mihnea (1921-1994) și Valentin Roșca (1925-1987). 
  
Se cuvine să mai precizăm că, în această specie literară, s-au exersat spiritele cele mai strălucite ale veacurilor din ultimii 800 de ani. S-au scris sonete mai întâi în Italia, unde s-a născut inventatorul lor, Giacomo Da Lentini. Au scris apoi sonete Cicco Angiolieri, Leonardo Da Vinci, Michelangelo Buonarroti şi Dante Alighieri, care le-a ridicat pe o culme depășită doar de Francesco Petrarca (1304-1374). Această ilustră galerie este continuată de Shakespeare, Byron, Lope de Vega, Baudelaire, Ronsard, Verlaine, Camoes, Goethe și Rilke. Cu aceştia ,,sonetul urcă maiestuos în constelaţia acelor capodopere care fac zestrea spirituală a umanităţii” (Gheorghe Tomozei, O sută de ani de sonet românesc, Ed. Albatros, 1973). Dintre sonetișii români, trebuie să-i pomenim la loc de cinste pe Mihai Eminescu, Mihai Codreanu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Vinea, Dan Botta, Victor Eftimiu, Alexandru Macedonski, Mateiu Caragiale, Ștefan Augustin Doinaș, Radu Cârneci, Leonard Gavriliu, Tudor George, Petre Ghelmez, Leonid Dimov, Grigore Hagiu, Arcadie Suceveanu ș.a. 
  
Dacă în ceea ce privește poezia, în general, se afirmă mereu că nimeni nu știe ce este aceasta, deși s-au dat mii de definiții, toate frumoase și veridice, în privința sonetului, adevărată lucrare de orfevru, după cum s-a văzut, dispunem de reguli compoziţionale, prestabilite din vechime, de la care nu avem voie să ne abatem. 
  
Din păcate, sunt destui autori de sonete care ignoră regulile amintite mai sus, fără să-şi dea seama că la baza lor a stat o disciplină străveche, numită numerologie, adică ştiinţa numerelor care apelează la complicatele legi ale matematicii astrale. Această îndeletnicire porneşte de la concepţia pitagoreică potrivit căreia teoria numerelor stă la baza întregii realităţi pământene şi a armoniei cosmice: ,,Pitagora a spus că toate lucrurile sunt numere; mayaşii însă au fost cei care au personificat numerele în zeiglife atât de exact, încât au sugerat că entităţile aflate la temelia lumii sunt simboluri matematice. Cheia însăşi a cosmogoniei primordiale se găseşte în numerele 13, 9, 7, 4” (Angelo Morretta, Miturile vechilor civilizaţii mexicane, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1998, pag. 182). 
  
Ideea o vom întâlni şi la Mircea Eliade care subliniază, printre altele, semnificaţia unor combinaţii de numere din civilizaţiile mesopotamiene preluate de şamani: ,,După cum este îndeobşte cunoscut, valoarea religioasă a numărului 3-simbol al celor trei regiuni cosmice-a precedat valoarea numărului 7. Se vorbeşte şi de 9 ceruri (şi de 9 zei, nouă crengi ale Arborelui Cosmic etc.), număr mistic care se poate explica prin faptul că este multiplu de 3 (3 x 3), putând fi considerat aşadar ca parte dintr-un simbolism mai vechi decât cel cuprins în numărul 7, care este de origine mesopotamiană” (Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, pag. 256). 
  
În toate filosofiile şi credinţele religioase, cifrele sunt considerate drept factori care organizează şi reglează Universul. Numerele deţin cheia secretelor Universului şi posedă puteri magice. Numerele pare sunt feminine, negative şi pasive, pe când numerele impare sunt masculine, pozitive şi active. 
  
Adevărata artă nu se poate dobândi fără respectarea cu religiozitate a anumitor reguli statuate încă de clasicismul antichităţii greco-latine, caracterizat prin armonie, puritate, sobrietate, şi preluate de clasicismul european al secolului al XVII-lea, care punea accent primordial pe ordine, claritate şi echilibru, noţiuni exprimate magistral prin numere şi figuri geometrice. 
  
Consultând orice dicţionar de simboluri, vom afla că numărul 3 defineşte echilibrul şi ordinea perfecte, totalitatea cosmică (lumea subpământeană-pământul-cerul), unitatea divină (Tatăl - Fiul-Sfântul Duh) şi cea umană (trup-suflet-spirit) etc. 
  
Numărul 7 defineşte superlativul divin în toată splendoarea sa, altfel spus, perfecţiunea cosmică. Patru reprezintă plenitudinea lumii terestre, simbolizată prin cele 4 puncte cardinale, prin 4 elemente cosmice (pământ, aer, apă, foc), prin 4 anotimpuri etc. În Biblie, 4 apare ca număr sacru şi ca simbol al armoniei, deplinătăţii şi stabilităţii. 
  
Cifra 8 este numărul totalităţii şi al echilibrului cosmic. 10, simbol al perfecţiunii, al totalităţii, este numărul desăvârşit care se află la baza întregii creaţii universale. 
  
La o privire atentă, vom găsi toate aceste numere cu virtuţi mistice în structura sonetului. Cele două terţine sunt evidente pentru oricine. În afară de cele spuse mai sus, numărul 3 are o semnificaţie protectoare şi face trimitere directă la 
  
iubirea spiritualizată, la înălţarea prin iubire, ceea ce reprezintă, de fapt, tema predilectă a sonetului. 
  
Prin adunarea celor două terţine, obţinem numărul 6, care reprezintă concurenţa dintre bine şi rău, altfel spus, antiteza, ştiut fiind că ultimul vers al sonetului trebuie să le contrazică pe toate celelalte 13. Deci 1 contra 13. 13 este, aproape în toate filosofiile şi credinţele religioase, un număr fatidic, reprezentând forţele răului. Unu simbolizează principiul activ şi se asociază lui Dumnezeu. E un simbol al totalităţii, al absolutului, al infinitului, al energiei creatoare, al sintezei, un simbol unificator al contrariilor reconciliante. Deci, din punct de vedere al încărcăturii ideatice, 1 trebuie să fie egal cu 13 şi să reprezinte o balanţă în echilibru perfect. 
  
Numărul 4 îl găsim în primele două catrene, iar prin adunarea lor obţinem cifra 8, ale cărei semnificaţii le-am arătat mai sus. 
  
Mai departe, observăm că o terţină şi un catren formează cifra 7, numărul perfecţiunii cosmice. De două ori 7 înseamnă 14, care este format din 1+4=5, sub protecţia căruia înfloreşte iubirea, acesta fiind submultiplul numărului perfect 10 şi include toate semnificaţiile lui. 
  
De asemenea, dacă înmulţim cele 11 silabe ale fiecărui vers cu 14, numărul versurilor pe care le conţine un sonet, obţinem cifra 154 (1+5+4=10). Apoi, din 3 versuri a 11 silabe obţinem cifra 33, multiplul lui 3 cu toate semnificaţiile lui înmulţite cu 10. Totodată, în ceea ce priveşte rimele, din primele două catrene, observăm o înlănţuire a numerelor impare cu cele pare şi apoi o inversare a acestora, ceea ce înseamnă că aici, ca în întregul Univers, forţele antagonice mai întâi se opun, apoi se întrepătrund, armonizându-se, după care ciclul se repetă. Armonia din catrene este tulburată de rimele din terţine, care nu mai cunosc aceeaşi asociere, pentru ca în finalul sonetului, ultimul vers (unu) să unifice contrariile, punându-le din nou în acord. Este acelaşi proces dialectic care stă la baza dezvoltării materiei, fenomenelor naturii şi societăţii. Observând toate acestea, putem să-i dăm dreptate deplină lui Mihai Codreanu când afirmă că ,,sonetul este o expresie a tendinţei spre absolut, spre desăvârşire în artă, care se realizează printr-o trudă sisifică”. 
  
Într-adevăr, cine năzuieşte să escaladeze piscul înalt al sonetului trebuie neapărat să treacă prin aceste furci caudine, deloc înjositoare, aidoma alpinistului care nu ocoleşte, ci înfruntă pieptiş peretele vertical al muntelui. 
  
În sprijinul demonstraţiei noastre, trebuie să mai spunem că unul dintre titanii Evului Mediu italian, Dante Alighieri (1265-1321), autorul Divinei Comedii, şi-a organizat arhtectura capodoperei sale pe simbolistica cifrelor 3 ,9, 10 şi 100 (pătratul numărului perfect - 10). Mai adăugăm că Dante ne-a lăsat şi trei opere în proză, dintre care, în Banchetul, având caracter de autobiografie spirituală, se declară într-o continuă căutare a trei entităţi: înţelepciunea, adevărul şi virtutea morală, oferind celor invitaţi la acest banchet hrana spirituală a trei canţone originale. Deci, nimic nu este întâmplător în lucrarea erudiţilor vremii, motiv pentru care nu trebuie să le nesocotim mesajul. 
  
De ce am adus în discuţie această problemă? Pentru că Dante Alighieri este cel care a perfecţionat sonetul şi l-a ridicat pe culmi neatinse de nimeni până la el, dându-i configuraţia care rezistă şi astăzi. Mai subliniem faptul că fiecare vers al Divinei Comedii are 11 silabe. Să fie oare o simplă coincidenţă? Nicidecum. 11 reprezintă una din cheile Divinei Comedii şi îşi trage simbolismul din conjuncţia numerelor 5 şi 6 care întruchipează microcosmosul şi macrocosmosul sau Cerul şi Pământul. Numărul 11 mai reprezintă ideea de reînnoire şi de comunicare a ciclurilor vitale. Cei doi de unu alăturaţi reprezintă dublul puterii lui unu, mama tuturor numerelor. Unu mai simbolizează principiul activ şi se asociază lui Dumnezeu şi Soarelui. Pitagoreicii îl considerau drept emblemă a înţelepciunii. În cabalism reprezintă inspiraţia. Ne mai putem îndoi atunci că structura sonetului se bazează pe simbolistica cifrelor amintite? 
  
Ne mai putem permite să scriem sonete fără rimă, să folosim versuri de 8-16 silabe, să renunţăm la o terţină în favoarea unui distih ori să repetăm un cuvânt de mai multe ori în acelaşi sonet? 
  
Cine se doreşte inovator pe tărâmul sonetului are porţi larg deschise şi spaţiu infinit de manifestare în domeniul conţinutului şi nicidecum al formei. Putem face un cerc mai mare sau mai mic, un pătrat uriaş sau minuscul, dar nu le putem da altă formă. 
  
Referinţă Bibliografică:
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA / Mihai Merticaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Merticaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Merticaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!