Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



MIORIŢA - DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MIORIŢA - DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE 
  
Profesor Emeritus al Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, etnolog, estetician şi istoric literar, Petru Ursache (1931- 2013), autor al unor volume de referinţă, dintre care amintim: Şezătoarea în contextul folcloristicii (1972), Poetică folclorică (1976), Camera Sambo. Introducere în opera lui Mircea Eliade (1993, edițția a II-a în 2008), Etnoestetica (1998), Etnosofia (2006, iar în 2013, ediția revăzută și augumentată de autor) ș.a., ne-a mai dăruit, chiar în anul când a plecat în lumea umbrelor, o carte - etalon referitoare la una dintre capodoperele literaturii noastre folclorice, Mioriţa, o nucă tare în care şi-au încercat dinţii spirite din cele mai luminate din România, dar şi din alte ţări, începând cu Jules Michelet, Carmen Sylva, Ramiro Ortiz, Iosif Vulcan, Tache Papahagi, Al. Odobescu, Vasle Alecsandri, Petru Caraman, Ovid Densuseanu, Mircea Eliade, Constantin Brăiloiu, Lucian Blaga, D. Caracostea, Teodor T. Burada, Adrian Fochi, Anton Golopenţia, Leca Morariu şi mulți alții până la Mircea Filipciuc, autorul unui masiv volum cuprinzând 123 de traduceri ale celebrei balade româneşti în numeroase limbi de pe planetă. 
  
Revenind la volumul lui Petru URSACHE, Mioriţa - Dosarul mitologic al unei Capodopere (Editura Opera Magna, Iaşi, 2013, cu ilustraţii şi postfaţă de Ştefan Arteni), să spunem că acesta însumează 328 de pagini, organizate în şase mari capitole, după cum urmează: Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanţe sufleteşti şi de imagine, Înaltul de Sus şi Înaltul de Jos, Ars moriendi, Mit şi literatură.Cartea se încheie cu o Adenda, care cuprinde traduceri ale baladei în diferite limbi.. 
  
Fie şi numai din înşiruirea de mai sus a celor şase capitole, cititorul acestor rânduri îşi poate face o imagine despre amploarea studiului întreprins de acribiosul cercetător ieşean, despre diversitatea perspectivelor de abordare a complicatei problematici a morţii: folcloristică, etnografică, literară, estetică şi filosofică. Desigur, autorul, de pe o impresionantă poziţie interdisciplinară, acordând mereu o neslăbită atenţie înţelesurilor mitologice, literare, estetice, a putut surprinde totodată individualitatea corpusului de documente provenite dintr-o arhaitate foarte îndepărtată, Petru Ursache delimitându-se tranşant de înaintaşii săi întru hermeneutică: ,,A susţine - scrie el - că nota caracteristică a poemei ar fi un simplu conflict profesional (- economic) între ciobani, cum se mai întâmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiţii de frica celorlalţi doi; sau a crede că aşa-zisul testament s-ar datora prin dorinţa primară de integrare în materialitatea cosmică, eventual în ,,dosul stânii”, de unde ar deriva ,,întreaga” semnificaţie a textului, mi se pare o regretabilă fundătură”(p.6). 
  
În consecinţă, calea cea mai sigură de abordare a sensului baladei este comparatismul mitologic, care ne ajută să observăm că păstorul carpatic nu este un izolat în căutarea lui tragică pentru aflarea unui răspuns la enigmatica problemă a morţii, înaintea sa existând şi alte încercări de acelaşi fel, având drept protagonişti zei, eroi mitici, ca şi oameni, ceea ce îi permite autorului să noteze pregnant: ,,Într-unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, zeul- păstor Dumuzi, deşi se bucura de o poziţie înaltă în panteonul sumerian, ca şi Proserpina din repertoriul greco-latin, primeşte vestea că urmează să fie ucis, ,,în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic şi divin, nu se gândeşte să ia măsuri de apărare, nu pune mâna pe ciomag să-i întâmpine pe vrăjmaşi, ci începe să lăcrimeze şi să bocească, cerând sfat şi ajutor de la soră, de la mamă…Este şi cazul lui Ghilgameş. Nici lui nu i se poate contesta vitejia printre semeni, zei ori eroi de care a dat dovadă cu multe prilejuri. Totuşi, moartea lui Enkidu i-a provocat multă întristare, l-a tansformat în ,,altă fiinţă”; iar călătoria îndepărtată şi grea, cu scopul de a descoperi un răspuns şi un remediu în legătură cu întrebarea chinuitoare privind realitatea morţii, n-a dus la rezultatul dorit, ca şi în cazul eroului din Tinereţe fără bătrâneţe…Păstorul carpatic, la rândul său, nu a pus mâna pe armă, pentru că duşmanii care se pregăteau să-l atace, în chip de duhuri Galla, nu reprezentau decât instrumente ale morţii. În spatele tuturora se află moartea eternă şi de neclintit. Înfruntarea putea duce la amânarea, nu la îndepărtarea definitivă a ei.” (pag. 7) 
  
Atâta vreme cât ciobanul moldovean alege calea destinului său, transferând întreaga problematică a morţii dintr - o acţiune imediată, efemeră şi la îndemâna oricui, într-o meditaţie de cel mai înalt înţeles ontologic, înseamnă că a avut tăria să revalorifice negativitatea morţii (Mircea Eliade), dându-i un înţeles nou. Pe această cale, balada Mioriţa se înrudeşte cu textele de circulaţie universală ce aparţin aceluiaşi tipar de gândire şi de comportament. După cum se poate vedea, la o analiză fie ea şi sumară, niciunul dintre zeii evocaţi de străvechile mitologii ale morţii (Dumuzi-Talmuz, Osiris, Attys) nu opune rezistenţă fizică forţelor infernale, thanatice. 
  
În foarte documentatul şi pătrunzătorul său studiu, profesorul Petru Ursache ne atrage în mod imperios atenţia că ,,miturile, legendele (textele folclorice, în general) cunosc mari mutaţii de formă şi de sens de la o epocă la alta; de aceea lectura literală şi strict sincronică duce la înţelesuri prea adesea înşelătoare. Cazul păstorului mioritic acuzat că n-a pus mâna pe ciomag, în cunoscuta împrejurare critică, mi se pare că trebuie regândit cu răspundere şi competenţă. Intenţiile de politizare, cum se întâmplă adesea, comentariile superficiale, răutăcioase nu-şi au locul. Interesează, dacă este posibil, ce se află ,,dincolo” de aspectele verbale, narative şi conservate în arhiva oralităţii. Ceea ce, ,,la origine”, s-a constituit într-o exprimare directă şi simplă a căpătat ulterior o înţelegere complexă ori difuză, forma accidentală s-a generalizat, comparaţia a devenit alegorie, simbol, mentalul tipic vânătoresc a căpătat chipul vieţii agrariene, familialul s-a mitizat, expresia lirică a dobândit elemente epice; o adevărată ,,pădure de imagini” în perpetuă mişcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experienţă.” (pag. 125). 
  
După cum subliniază autorul, Mioriţa este un răspuns românesc la problema morţii, răspuns care se asociază altora pe aceeaşi temă, rostite în decursul timpurilor şi pe meridiane diferite. Conflictul dintre păstori nu este decât punerea în scenă a unei interogativităţi grave şi obsedante, care şi-a găsit o fericită formă de exprimare în spaţiul carpatic (acel spaţiu mioritic gândit de poetul şi filosoful Lucian Blaga). Moartea se arată a fi aceeaşi pentru toţi, ineluctabilă, şi nimeni nu-şi poate etala (decât grotesc, am putea spune) vitejia în faţa ei. Omului nu-i rămâne decât să înţeleagă adevărul relevat o dată pentru totdeauna, desigur unul consolator: ,, moartea trece drept o re-naştere, dar în condiţii mult mai grele, în sensul că trecerea se face spre lumea nevăzutelor, în cosmicitate”. (pag. 178). 
  
Când i se vorbeşte despre moarte, păstorul carpatic nu se gândeşte la sine. Dacă ar fi procedat astfel, ne spune autorul, el ar fi transformat moartea, dintr-o problemă gravă şi de interes universal, într-un accident rezolvabil prin baltag. Cine ridică baltagul nu rezolvă problema morţii. Eroul a ales, în locul violenţei, curajul întrebării: ,,Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiţiei, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu nostalgie în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de plecare al tuturor renaşterilor.” (pag. 255). 
  
Sintagma a redeveni congener cu elementele lasă deschis drumul şi spre o altă ipoteză. Aşadar, înţelegem că moartea nu trebuie interpretată ca un ritual al morţii – chiar și dacă acceptăm răspândirea ei sub forma unui bocet – ci ca “o înţelegere superioară a vieţii, ca un poem al dragostei de viaţă şi de frumos”. Moartea posibilă (“Şi de-o fi să mor”) este transformată într-o nuntă fantastică, de o ireală frumuseţe: ,,Soarele şi luna / Mi-au ţinut cununa / Brazi şi păltinaşi / i-am avut nuntaşi, / Preoţi, munţii mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Şi stele făclii!”. 
  
În concepţia autorului anonim, această nuntă mirifică ,,Cu o mândră crăiasă / A lumii mireasă reprezintă o formă de integrare a vieţii în Cosmos, un mod de continuare a existenţei în cadrul naturii eterne, ca parte a unui întreg din care s-a desprins doar o clipă, spre a reveni triumfal. Nunta – aşa cum se întâmplă în toate basmele noastre – semnifică triumful binelui asupra răului, fiind în același timp un simbol al dragostei împlinite pe un plan superior, în marea familie a universului. 
  
Ca o concluzie a acestor rânduri despre cartea savantului Petru Ursache, Mioriţa - Dosarul mitologic al unei Capodopere, să spunem, citându-l pe autor, că ştiinţa morţii, respectiv arta de a muri frumos, s-a învăţat după lungi experienţe dureroase şi după încercări realmente eroice, printr-un eroism al raţiunii, nu al instinctualităţii oarbe, adică prin acea seninătate imperturbabilă în fața obștescului sfârșit, pe coordonatele paradoxurilor și ale paradigmelor provizorii. Dar cine vrea să se ,,introducă” mai în adâncime în concepția lui Petru Ursache despre moarte și viață, să citească neapărat măcar paragraful Viața și Moartea din capitolul Tipuri de comportament al volumului Etnosofia (ediție revăzută și augmentată de autor, Editura E ikon, Cluj-Napoca, 2013, pp. 153-165), o carte cu adevărat excepțională, de o originalitate incontestabilă, care cântărește semnificativ în valoarea și creativitatea lui, căci disciplina numită Etnosofie este creația sa. 
  
Referinţă Bibliografică:
MIORIŢA - DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE / Mihai Merticaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Merticaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Merticaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!