CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Istorisire >  


Autor: Mihai Manolescu         Publicat în: Ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017        Toate Articolele Autorului

POFTIŢI, VĂ ROG!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Undeva pe la jumătatea anului trecut, un prieten de-al meu s-a gândit să facă un pas important în viaţă. Nu este vorba de însurătoare, pentru că acest lucru se întâmplase deja. Fiind bine aşezat la casa lui, s-a decis să-şi împlinească un vis mai vechi. Acela de a-şi lua o maşină de teren. 
  
După stabilirea bugetului dispus să îl aloce şi o scurtă analiză a pieţei auto de profil, a restrâns lista la câţiva dealeri pe care s-a hotărât să-i viziteze. 
  
Toţi reprezentanţii de vânzări l-au primit cu braţele deschise pe măsura portofelului ce se contura în buzunarul său. I-au descris modelele în cele mai frumoase cuvinte şi s-au grăbit să îi vâre sub nas o sumedenie de fişe tehnice care mai de care mai colorate şi mai înţesate de detalii. Nu ştiu cât de bine stăpâneau toate informaţiile prezentate, însă erau dispuşi cu siguranţă să zâmbească atât cât îi ţinea gura, pentru a câştiga fără de tăgadă încrederea prietenului meu. 
  
Unul dintre ei a reuşit să o facă şi au bătut palma pentru un proaspăt model din gama lor de suv-uri. 
  
Odată viraţi banii în cont, lucrurile au intrat în făgaşul lor. Pentru început, aşteptarea mult doritei maşini i-a lungit ceva urechile prietenului meu, care s-a văzut nevoit să aibă răbdare preţ de mai bine de două luni şi jumătate, în loc de una cât îi promisese dealerul. 
  
Dar iată că a venit într-un final şi ziua în care maşina şi-a întâlnit fericitul proprietar. Au urmat mai apoi câteva luni bune în care prietenul meu i-a acordat mult mai multă atenţie decât familiei. 
  
Totul era perfect. Până într-o seară nefastă, în care un partener de trafic, cu ochii aţintiţi în telefonul mobil, nu a observat când maşina aflată în faţa sa a oprit la o trecere pentru pietoni. Rezultatul? Un impact cu aproximativ optzeci de kilometri la oră, care a aruncat maşina din faţă preţ de vreo douăzeci de metri. Norocul a făcut ca pietonul pentru care oprise prietenul meu să nu fi trecut încă de axul drumului. Ghinionul i-a adus însă începutul unui lung şir de probleme pentru care, vorba unei reclame celebre, nu cred că era pregătit încă. 
  
Prima provocare a fost aceea de a lua legătura cu asiguratorul părţii vinovate, pentru stabilirea unei întâlniri şi evaluarea daunelor produse. Cu toate insistenţele, asiguratorul nu a fost disponibil mai devreme de o săptămână. Probabil aşa se întâmplă când vi pe uşa din dos, a păgubiţilor, nu pe cea din faţă, rezervată celor care intenţionează să încheie o poliţă, sau, în cel mai fericit caz, să-şi achite ratele scadente. 
  
I-au făcut într-un târziu hatârul să se uite la maşină şi să întocmească formalităţile necesare deschiderii dosarului de daună. 
  
Cea de-a doua provocare a fost să programeze reparaţia la service-ul dealerului. După ce au trecut în revistă dosarul de daună şi au făcut o scurtă inspecţie maşinii, i-au spus prietenului meu că trebuiesc comandate piesele ce necesită înlocuirea şi că vor reveni peste o săptămână cu un telefon, pentru a-l chema în service cu maşina. 
  
Întors acasă, prietenul meu şi-a parcat frumos maşina, a încărcat abonamentul RATB uitat pe fundul unui sertar al bibliotecii din sufragerie şi a început să umble cu mijloacele de transport în comun, ca pe vremea studenţiei. 
  
După şapte zile, încă nu a primit vreun semn din partea service-ului. Au mai trecut încă trei zile la fel de „liniştite”, după care prietenul meu a considerat că este cazul să le dea un telefon, măcar aşa, pentru informare, dacă ei nu au catadicsit să o facă. Persoana de la celălalt capăt al firului i-a spus că mai are de aşteptat cel puţin încă o săptămână, deoarece nu au sosit încă piesele comandate, dar că îşi poate folosi fără probleme maşina, aşa cum este acum. Adică fără nici un fel de semnalizare pe spate. Până la urmă dacă s-ar fi întâmplat ceva cu vreo maşină care nu a reuşit să intuiască intenţia prietenului meu de a schimba direcţia de mers, sau că acesta a redus viteza prin frânare, el ar fi fost bun de plată, nu service-ul. Nu? 
  
După trei săptămâni de când s-a văzut cu cei de la reprezentanţă, i-au primit în sfârşit maşina, pentru a o introduce în reparaţie. De această dată s-au ţinut de cuvânt şi după săptămâna promisă l-au sunat să-l anunţe că reparaţia este gata. 
  
Ajuns la service, personalul şi-a prezentat lucrarea ca pe o operă de artă, realizată cu multă migală şi profesionalism. 
  
Însă reparaţia era departe de ceea ce ar fi trebuit să fie. 
  
Elementele de caroserie înlocuite aveau o cu totul altă culoare decât cea a maşinii, fiind de o nuanţă vizibil mai deschisă. 
  
În interiorul portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roţii de rezervă, fuseseră pur şi simplu cârpite ici şi colo, cu nişte petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. 
  
Toba de eşapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu venise încă. 
  
Băieţii erau însă cât se poate de detaşaţi şi păreau pregătiţi pentru orice întrebare incomodă, care ar fi putut fi pusă de un potenţial client nemulţumit. 
  
Culoarea elementelor înlocuite era normal să fie diferită, pentru că în cele câteva luni de când fusese achiziţionată maşina, vopseaua acesteia s-a mai mătuit, cu siguranţă. 
  
Petecele aplicate puteau fi în cel mai rău caz considerate puţin inestetice. Însă cu siguranţă în zona aceea nu ar fi trebuit aplicat vreun cordon de sudură, sau vreun alt tratament pentru remedierea fisurilor apărute, deoarece, din punctul lor de vedere, al specialiştilor, chiar nu era ceva îngrijorător. 
  
Şi tot ca specialişti ce se află, au considerat că solicitarea prietenului meu de a verifica geometria maşinii zdravăn lovite, era un simplu moft. Atâta timp cât a putut pleca pe propriile-i roţi după incident, ei nu văd de ce ar putea fi vreo problemă. 
  
Fiind însă înainte de Paşti şi sătul de atâta aşteptare, prietenul meu şi-a luat maşina din service şi a adus-o acasă, încercând să înţeleagă ce fel de oameni sunt cei care reprezintă dealerul auto. 
  
În parcare a făcut câteva poze maşinii, a evidenţiat problemele constatate şi le-a trimis pe e-mail celor de la reprezentanţă. Mesajul său încă mai aşteaptă şi astăzi un răspuns. 
  
Între timp a ajuns la un alt service cu maşina, unde i-a făcut geometria, pe propria-i cheltuială. Concluzia a fost că maşina fusese destul de bine descentrată în urma impactului, motiv pentru care au refăcut reglajele necesare, în limita în care acestea au fost posibile. 
  
La ce s-a redus în final visul prietenul meu de a avea o maşină de teren? 
  
A devenit posesorul unei maşini unicat, cu elemente de caroserie asortate în două nuanţe distincte şi care cel mai probabil nu mai este în parametrii săi îniţiali. 
  
În plus, s-a înregimentat în rândul ciobănaşilor mioritici, resemnaţi în faţa destinului, care se confruntă de cele mai multe ori cu situaţii dintre cele mai nefaste şi cu persoane dintre cele mai nepotrivite. 
  
Aş fi vrut totuşi să-l văd mai combativ, luptând cu indolenţa pe care o întâlnim la tot pasul. Faptul că se întâmplă astfel de lucruri ni se datorează de cele mai multe ori nouă, celor care suntem dispuşi să le înghiţim. Iar faptul că maşina prietenului meu se află în garanţie la dealer, nu justifică nicidecum teama de a se lua de piept cu cei care au făcut o reparaţie în bătaie de joc. 
  
Dealerul auto, asiguratorul, băncile şi mulţi alţii ne vor întâmpina în continuare cu „Poftiţi, vă rog!”, ca potenţiali clienţi, pentru ca mai apoi să ne ţină la uşă, când ne vom revendica drepturile noastre, plătite invariabil cu bani grei. 
  
Depinde numai de noi să reuşim să le schimbăm mentalitatea şi să îi facem pe toţi să înţeleagă cine este până la urmă clientul. 
  
Să ne îndreptăm aşadar spatele, să privim încrezători înaine şi să nu mai acceptăm nici un fel de compromis în ceea ce avem de primit. 
  
Sursă foto: Internet. 
  
Referinţă Bibliografică:
POFTIŢI, VĂ ROG! / Mihai Manolescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Manolescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!