Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI  

Prima impresie despre un oraş sau o localitate este cea lăsată de clădiri. Dar când vii de la sat eşti impresionat de dimensiunile mult mai mare a clădirilor. Primul contact cu oraşul Fălticeni a fost pentru mine o mare revelaţie. Nu văzusem clădiri de cărămidă înalte, cu ornamente, cu ferestre mari şi largi. La noi în sat biserica era cea mai înaltă construcţie, urmată de cea a cooperativei din sat, o rămăşiţă a unui conac boieresc, rămasă într-o stare de paragină multă vreme. În satul nostru mai erau câteva case ale unor gospodari mai înstăriţi aşa numiţii chiaburi, clasificaţi după cât pământ aveau. La Fălticeni am mers prima dată cam când aveam vreo 8-9 ani. Auzisem de oraşul Fălticeni, dar nu ştiam unde este, căci toată lumea vorbea de târg şi nicidecum de oraş! Mergând din satul Petia ştiam că merg la târg, care de fapt era însuşi oraşul Fălticeni. Ajunşi în Delul Morii, tata mi-a spus; iată târgul, la care eu m-am mirat şi l-am întrebat cu inocenţă; dar Fălticeniul unde este? La care tata mi-a răspuns că ceea ce vedeam, era chiar oraşul Fălticeni. Ajunşi în oraş eram cu ochii tot pe sus, ne ştiind încotro să mă uit? La clădirile înalte, la vitrinele micilor dughene, unde erau expuse diverse lucruri străine pentru mine. Întrând mai bine în oraş aglomeraţia creştea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, aşa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulţime, fără să-mi dau seama că tata se dusese mai departe, iar eu am rămas gură cască la o vitrină. Spre norocul meu fiind zi de târg, era multă lume şi din satul nostru, aşa se face că m-a găsit cineva cunoscut, de care nu m-am mai dezlipit, iar respectivul consătean m-a predat viu şi nevătămate tatii.  

Această primă vizită în Fălticeni avea să se repete de mai multe ori în acea vară, prilej de glume nesărate ale copiilor orăşeni, care se uitau lung şi curioşi la un desculţ, îmbrăcat cu nişte izmenuţe de pânză, o cămăşuţă de asemenea din acel tort din cânepă cam grosuţă, legată cu un cordonaş dintr-un material împletit din fuior tot de cânepă. Acesta eram eu, copilul de la ţară, care se uita speriat la maşini, la căruţe, trăsuri ce alergau în toate direcţiile. Prea puţini vedeau că printre ei se plimba un neavenit, un profan în viaţa oraşului. La scurt timp după aceste incursiuni urbane, aveam să cunosc mai bine multe aspecte din oraş, căci aveam să încep munca la o grădină de legume din marginea oraşului, unde o ciurdă de copii munceam la plivit straturile cu ceapă ale unei ferme de stat cum se numeau pe atunci.  

Zilnic mergeam în echipe de câte zece copii la plivit straturile de ceapă. Dimineaţa primeam un castron de cafea tip Menado îndulcită, o optime dintr-o pâine neagră de două kilograme pe care o mărunţeam în castronul de tablă şi până la ora 12 asta ne era mâncarea. Eram sub supravegherea unui şef de echipă care nu ne scăpa nici o clipă din ochi. Nu lipseau diverse incidente pe care şeful de echipă trebuia să le rezolve în timpul zilei de lucru. Prânzul consta dintr-un castron de ciorbă, acelaşi castron de dimineaţa, complectat cu un alt castron cu felul doi, un amestec de cartofi cu făină care trebuia să ne ţină de foame până seara. După terminarea lucrului seara aveam câteva ore libere, în care aveam ocazia să plecăm prin oraş fără vreun ţel precis. Astfel am făcut cunoştinţă cu cinematograful, dar cum nu aveam bani, ne strecuram prin anumite locuri, pentru a intra în grădinile de vară să vedem şi noi câteva secvenţe din film, fără a şti cum se numeşte filmul, sau cine cu cine se bate. Ne adunam apoi la dormitorul comun, unde pe nişte rogojini rupte, ne culcam frânţi, adormind mai înainte de a pune capul pe aşa zisele perne umplute cu paie, visând la cine ştie ce minuni văzute seara la filmul care tocmai se terminase. Dimineaţa începeam o nouă zi şi ciclul continua fără prea multe schimbări importante. Duminica cei care erau mai aproape se duceau acasă pentru a se schimba de hainele pline de iarbă şi pământ, cu pantalonii rupţi în genunchi, cărora li se mai aplicau alt rând de petice, căci altă variantă nu exista. În acea perioadă, să nu se creadă că cei care veneau să lucreze la câte o fermă veneau să câştige ceva bani. Nici vorbă. Acasă mulţi nu aveau nici o bucată de mămăligă, aşa că alegeau în a veni să lucreze aici, fie chiar numai pentru acea mâncare, până la apariţia noii recolte de grâu sau porumb din toamnă. La această fermă ce aparţinea de Întreprinderea ,,C. BURCĂ”, nume al unui aşa-zis lider erou comunist, de care nu am auzit prea multă vreme după aceea. Tata m-a luat acasă unde trebuia să păzesc vitele noastre, căci nu aveam altă alternativă. În acel an acasă recolta a fost destul de bună, astfel că în toamnă am mers la şcoală povestind colegilor mei aventurile de la ferma de la oraş, acum fiind umblat deja prin lume.  

Referinţă Bibliografică:
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!