Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Fortăreața ( partea a IV-a)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Să zicem că te cred, spuse locotenentul, deși... să știi ceva… Dacă mor acum sau la anul ce ar mai conta? Nu mă agăț de viață Shantal...  
 
-Ai rămas același tip Silan… de pe vremea când lucram cu Loverture  
 
-Adică?  
 
-Nu-ți pasă de nimeni!  
 
-Știu și unde cam vrei să ajungi, spuse locotenentul Silan așezându-se pe o mică banchetă. Și ca să-ți demonstrez contrariul va trebui să te salvez… Ca să-ți arăt că-mi pasă…  
 
-Fabulezi omule! Nu mă poți salva… Nu-s prost… am tras câteva sfori, însă toți s-au dat la o parte când au auzit despre ce e vorba, nimeni nu-mi dă nici-o șansă, nici măcar eu.  
 
-În schimb vrei să te aranjez eu…  
 
-Fiindcă eu nu pot s-o fac prietene!  
 
-Și de ce ar fi mai bine așa?  
 
-E mai bine… O secundă și… n-o să mai auzi de mine. Dă-mi un mesaj, și ies undeva în deșert. Plec cu mașina la câțiva kilometri, mă dau jos, mă pun pe nisip și aștept cu emițătorul în mână…  
 
-Lup, Pregătește o rachetă Rebel. Și așteaptă.  
 
-Racheta e trasă pe afet domnule. Nu e armată și aștept ordinul dumneavoastră!  
 
-În regulă Lup, la comanda mea lansezi racheta… Și acum Shantal, să revenim la discuția noastră… Îți amintești în ziua aia când ne-au chemat în subsolul cădirii ăleia…  
 
-Blestemat loc… Sigur că-mi mai amintesc câte ceva!… Cine ar putea uita de tot, Arc?…Ceva mai înfricoșător decât drăcovenia aia s-a mai pomenit oare? spuse Shantal Perlin vizibil afectat.  
 
-E-adevărat, e foarte adevărat Shantal. Câți ani să fie de-atunci?  
 
-Păi cine mai știe Arc… să fie vre-o zece, doișpe!  
 
-Deci din ziua aia noi nu ne-am mai văzut…  
 
-Da, desigur, ne-au mutat la mama naibii prin lume…  
 
-Ce să fi fost așa important de ne-au mutat pe toți care încotro? Hm?  
 
-Of ! Lasă-ma Arc, nu-mi aduce aminte omule, se pare că de-acolo ni se trage la toți...  
 
-Ne-au telefonat niște tipi în plină noapte, mai știi?  
 
-Și ne-au spus să luăm toate armele grele, tot ce era mai devastator…  
 
-Am aflat după aceea că fusese un cutremur chiar acolo sub clădire, care a rezistat, deși am auzit că structura de rezistență a fost serios afectată. Și a fost foarte ciudat fiindcă o sută de metri în jurul clădirii abia dacă s-a simțit ceva. Iar asta înseamnă că ceea ce a provocat cutremurul a fost ceva de suprafață. Însă toți și-au ținut pliscul. Nimeni n-a spus o șoaptă de cutremur... Și nici de urletul prelung care s-a auzit în timpul vibrațiilor. Și în timp ce unii spun că zgomotul respectiv era ceva caracteristic seismelor alții au afirmat că a fost un urlet în toată regula care le-a înghețat sângele în vine tuturor celor care erau în clădire și au auzit asta.  
 
-Aud pentru prima dată asta Arc, spuse nedumerit Shantal Perlin. Dar poate nu mai țin minte. În ziarele de a doua zi s-a scris de explozia puternică din subsolul clădirii Wanderbilt World Warehouse.  
 
-Cei responsabili cu securitatea clădirii au ajuns primii acolo. Martorii spun că ăștia au ieșit după puțin timp aruncând totul de pe ei, având ochii cât cepele și spunând cuvinte pe care probabil nici ei nu le înțelegeau. Au mai intrat și alții și la fel, au ieșit zbierând că înlăntru se află un monstru înfiorător...  
 
Cei doi tăcură privindu-se. Shantal Perlin își privi ceasul iar Arc înțelese gestul său.  
 
-Stai calm Shantal. Îmi dau seama prin ce treci dar rămâi calm. Hai să-ți mai spun...  
 
-Chiar te rog, spuse acesta... e captivant. Îmi spui lucruri care aproape că nu le știu.  
 
-Sus la nu știu care etaj se întrunise o comisie mondială, naiba să-i ia. Dezbăteau nu știu ce drăcovenii de legi de-ale lor. Mai pe urmă am auzit că atunci au semnat cu toții legea substituirii care mai pompos și mai oficial o denumiseră: Investitura Absolutismului Democrat.  
 
-Nu mă pricep. Dar pare că e o contradicție în termeni.  
 
-E cu două bătăi prietene. Au instaurat democrația lor peste tot, absolutizându-o. Acum pricepi?!  
 
-Ce sofism idiot!  
 
-Hm! chicoti Arc Silan. Aveau nevoie de o denumire și-atât. Că oricum ceea ce voiau ei s-a facut deja. Remarc însă ceva... Acum puțin timp în urmă nu erai așa de vehement Shantal...  
 
-Eh! Prietene, aici îți dau dreptate. E bună și moartea la ceva. Spui ceea ce gândești fără să-ți mai pese de nimic! Aceasta în caz că nu-ți trimit durerile induse...  
 
-Hm! poate nu știi prietene însă durerea indusă poate fi păcălită foarte ușor...  
 
Shantal Perlin făcu ochii mari.  
 
-Crede-mă prietene, am văzut oameni, și poate că ai văzut și tu, care implorau să fie uciși și știi bine, n-ai voie să curmi suferința unui condamnat, decât plătind cu aceiași monedă. Dar spune... Să te-aud...  
 
-Ei bine, nanoroboții transmit impulsuri electrice și cu puțin efort mental poți crea un ecran cu propria ta minte!  
 
-Glumești!  
 
-Nu glumesc de loc. Andermenii sunt specialiști în așa ceva. Doar știi că sunt dintre ei care au fost forțat implantați cu nanoroboți și apoi au reușit să se refugieze pe teritoriile lor. Ei bine, nanoroboții n-au nici un efect asupra lor.  
 
-Nu Cred! Ăia de la CCR nu pot ajunge cu tentaculele lor până la ei. Asta e explicația.  
 
-Ascultă! Rahații ăia de nanoroboți au în rahaturile lor de cipuri toată legislația pe care dacă o încalci declanșează fără acordul nici unui CCR durerea indusă și alte arme de-astea anticorporale...  
 
-Stau și mă întreb prietene, spuse Shantal Perlin, toată nanoaparatura asta a fost creată să ne apere sau să ne distrugă?!  
 
-Începi să gândești Shantal!  
 
-Continuă istorisirea cu subsolul clădirii Wanderbilt...  
 
-Ok! Deci am ajuns noi acolo. La chestii de-astea poate mai ții minte, intra cu curaj Pleată. Îl mai știi?  
 
-Nu-i mai țin minte figura dar știu că era chel complet.  
 
-Așa e! Deci primul a intrat Pleată! Avea atașat la brâu o armă multifoc cu o repetiție impresionată. Proiectilele nu erau obișnuite. Fosfor, mercur și un gaz extrem de toxic care se degaja în momentul impactului. Pleată a intrat în subsol urmat de noi ceilalți. Subsolul clădirii era imens. Tu unde erai Shantal în momentul când am intrat?  
 
-Drept să-ți spun nu mai știu Arc. Eram printre ultimii oricum.  
 
-Pleată glumea, poantele lui obișnuite pe care le repeta într-una în căști. Dintr-o dată ce să vezi? Pista de beton pe care ne mișcam s-a-nmuiat ca untul și toți ne-am pomenit până la glezne în betonul moale care părea că atunci fusese turnat. Și totul s-a petrecut în câteva secunde! Atunci a văzut Pleată ceva care l-a făcut să apese pe trăgaci. Stătea așa în mijlocul sălii aceleia imense cu picioarele în beton până la glezne și trăgea într-o siluetă pe care spunea că a văzut-o furișându-se după stâlpi. Țin minte că dintr-un stâlp gros cam de un metru în diametru a mai rămas în locul în care Pleată își îndreptase tirul, doar fierul beton, bare groase cât înceheitura mâinii, ca într-un final să vedem un fel de schelet descărnat și răsucit, din oțel beton. După ce fumul s-a risipit unul din noi, nu mai știu cine a zbierat în căști că betonul începe să înghețe foarte repede...  
 
-Panică! spuse Shantal Perlin.  
 
-Exact! Panică! Noroc că eram destul de aproape de poarta pe care intrasem. Dincolo de porțile blindate ne-am sfătuit din nou. Pleată spunea că nu trebuia să dăm înapoi și că trebuia să atacăm cu toate armele. El și servantul lui au vrut să intre singuri înapoi însă nimeni nu i-a lăsat, în primul rând Loverture. Apoi a venit un general, dintr-ăia de care spuneai tu că au eșarfe oblice și lanțuri de aur cusute pe rever și care n-au făcut niciodată armată și nici n-au mai avut nici un grad înainte de cel de general...  
 
-Da!  
 
-Ăsta a vorbit cu noi ca să intrăm cu toții și să ne împărțim în trei grupe și să lovim în același timp. Cineva i-a replicat în glumă să se ducă să vadă dacă s-a întărit betonul. Însă peste toate respectivul avea dreptate. ,,Deschide ușa!ˮ , a ordonat ăsta cu multe fireturi și eșarfe tipului de la poarta blindată.  
 
Generalul a pășit pe pista betonată care acum era tare însă dintr-o dată ,,Eșarfă”a intrat până la genunchi în betonul care s-a înmuiat într-o clipită.  
 
-Cine naiba putea să facă asta, Arc? Chiar nu mai țin minte nici asta...  
 
-Nu te prosti Shantal! Sunt tehnologii ținute blat pe care nici nu ți le imaginezi. Însă aici n-a fost vorba de tehnologii... De aceea a și urmat ceea ce a urmat...  
 
-Bine... Continuă te rog. Eu unul am amintiri foarte neclare.  
 
-Știu și de ce. După ce s-a terminat toată afacerea au încercat să ne albească creierii la toți prin diverse metode. Ne lichidau pe toți până la unul, însă s-au gândit că le mai putem fi de folos. Pe unii v-au dus chipurile într-un concediu binemeritat după ce s-a terminat toată afacerea... Însă, în camerele alăturate niște băieți cu halate albe aveau acolo tunurile electronice care vă bombardau zi și noapte cu raza demenței... Cred că știau și ce visați. Ca să nu bată la ochi pe alții i-au chemat la un program de instruire la o bază militară secretă.Chipurile pentru a le face cunoscute noi tipuri de arme. Acolo la fel, aceleași tunuri...  
 
Important e ca n-ați ajuns la demență niciunul, probabil ăsta a și fost ordinul însă v-au albit creierii în așa fel încât nici voi nu mai sunteți siguri dacă chestia aia a fost o poveste adevărată sau un film...  
 
-Păi bine, dar tu cum ai scăpat Silan?  
 
-Foarte simplu... Pe mine m-au dus într-un loc unde nu eram liber dar nici închis. În locul în care mă instalaseră puteam ieși prin curte însă nu puteam ieși dincolo de gardurile de sîrmă ghimpată. Și oricum... eram în plin deșert. M-au interogat într-o altă locație la fel de secretă unde mă duceau cu o mașină de teren înțesată de tipi care nu scoteau nici cel mai mic cuvințel . Tipii care se ocupau de interogatoriu erau niște indivizi cărora nu le-am văzut fața. După ce le-am relatat tot în mai multe runde de interogatorii cu aceleași întrebări, ca să vadă dacă nu mint sau ascund ceva, probabil au vrut să mă bage la raza demenței, însă unul din ei mi-a dat un bilețel și o mică chestie care nu știu ce era. În bilețel era scris doar atât: ,,Ține chestia asta la tine tot timpul și după câteva zile fă-o un pic pe nebunul.ˮ Probabil tipul a riscat foarte multe dându-mi biletul ăla fiindcă era înțesat de camere și microfoane acolo însă el a reușit să-mi strecoare pachetul și biletul la interogatoriu apucându-mă de guler. Când s-au mai limpezit apele și mi-au dat drumul am venit înapoi la vechea locație unde mă aștepta Touss Loverture care mi-a spus că asociația noastră s-a desființat dar că mă pot înrola în chestia în care sunt și acuma. N-am stat pe gânduri mai ales că Touss Loverture știa câte ceva și chiar mi-a spus să dispar pe teritoriul fortărețelor. Pe voi v-au luat care pe unde sa nimerit, sub arme!  
 
-Locotenente, dacă mai ai și dacă mai avem timp, continuă acum te rog cu subsolul clădirii Wanderbilt.  
 
-Shantal, Shantal, a fost o chestie care ți-ar fi albit creierii fără aparatele lor.  
 
-Și tu știi ce a fost acolo?  
 
-Sigur că da... Eu am fost de fapt singurul care am reușit să văd ce e acolo! De-aia m-au și dus în baza din deșert. Foarte curioși...  
 
-Aproape că nu te cred amice!  
 
-Ai face bine să crezi, i-o reteză scurt locotenentul Silan, Ai face foarte bine!  
 
-Eee? Ce te-a apucat? spuse Shantal Perlin afectat de tonul locotenentului.  
 
-Hai să-ți mai spun, spuse Arc Silan prefăcându-se a nu fi auzit reproșul celuilalt. Va să zică generalul nostru sau ce naiba o mai fi fost că avea pe el vre-o două kilograme de fireturi, eșarfe și epoleți, generalul se afla acum la vre-o câțiva metri de noi stând cu picioarele în beton până la genunchi și privindu-ne. Îți dai seama că nimeni din noi nu mai văzuse așa ceva deci ne-am dat instinctiv cu toții înapoi. Atunci unul din noi a pășit dincolo de poartă ca să-l ajute pe ăsta însă Touss Loverture l-a oprit spunându-i să stea pe loc pentru că betonul se va înmuia imediat. Nici n-a apucat Loverture să spună ce avea de spus că generalul a dispărut sub beton tras parcă de o forță uriașă în jos. Ne uitam cu toții cum se închidea betonul deasupra ăluia când, ce să vezi...! Același general fu scos afară de aceeași forță teribilă care probabil îl trăsese la fund. Închipuie-ți că era plin de beton foarte moale, din cap până-n picioare și arăta oribil. A întins mâinile către noi și a spus pe un ton plângăcois ceva de genul: ,,Băăă, ce naiba se-ntâmplă, bă! ˮ I se vedeau doar ochii iar Pleată și încă câțiva chiar au început să râdă însă Touss Loverture i-a oprit. Ne-am întrebat cu toții ce mai era de făcut iar Loverture a telefonat la ăia iar ăia au dat ordin să facem tot posibilul să anihilăm creatura sau ce naiba era. ,,Nu plecăm”, a spus Touss Loverture către noi. Ne-am uitat toți unii la alții ca niște tâmpiți. Cine putea trece de betonul umed? Urma să avem toți soarta generalului ciment care se dezbrăcase între timp de țoalele de gală trântindu-le cu tot cu lanțul de aur cusut de revere.  
 
-Ha! exclamă Shantal Perlin, asta mi-o amintesc camarade. Spune!  
 
-Stăteam ca proștii dincolo de ușa blindată și ne uitam la suprafața betonată. Când ni s-a părut ca se întărise, Pleată a spus că fie ce-o fi el intră, iar Touss Loverture l-a lăsat. Pleată, care era cel mai curajos dintre noi și-a netezit chelia și a pășit cu încredere pe pista de beton ca și cum n-ar fi avut cunoștință de cele întâmplate. Ne așteptam acum ca din clipă în clipă Pleată și servantul lui să cadă în beton. Dar asta nu s-a întâmplat. Loverture a spus dup-aia că datorită lui Pleată nu s-a mai înmuiat betonul sub picioarele noastre, ceea ce și eu înclin să cred asta, dar nu știu de ce și nici Loverture n-a știut să răspundă. Ok - a spus Loverture, dacă nu cădem în beton vom forma trei grupe, cum a spus generalul ciment. Pleată era în grupa din centru cu servanții lui și încă câțiva, eu eram pe partea stângă cu mai mulți... Oaky Antenă, Bull Negroteiul și încă câțiva. Loverture era pe partea dreaptă cu ai lui și ca de obicei el dădea comenzile. Îți dai seama ce fel pășeam pe pista betonată. Însă Pleată n-avea nici cel mai mic resentiment. Totuși înainta cu mare băgare de seamă iar noi îl urmam. Touss Loverture ne repeta încontinuu că dacă vom vedea ceva cât de mic să indicăm mai întâi din ce parte vine amenințarea. Vre-o câteva minute nu s-a întâmplat aproape nimic în afară de faptul că Vali Gogoașă și Zare Bilovici s-au ciocnit între ei provocând un tărăboi imens. Unuia dintre ei i-au căzut încărcătoarele pe pistă provocând un zgomot cît se poate de supărător. Apoi au urmat replicile acide din căști. Touss Loverture i-a potolit însă repede și înaintarea s-a reluat.  
 
Loverture ne-a repetat iarăși să activăm supapele antigaz în caz că nu le aveam activate. Trecuserăm de jumătatea distanței când cineva a zbierat că o coloană de foc vine spre dânsul. ,,De unde?ˮ a zbierat Touss Loverture în căști. ,, De la ora unsprezeceˮ, a spus ăsta, cred că era Antenă fiindcă el era cel mai înalt și vedea mai departe. Era pe partea mea deci. Am făcut stânga peste linia de stâlpi și într-adevăr o coloană de foc înainta cu repeziciune la nivelul pardoselii iar Antenă a început să tragă cu proiectile brizante în chiar capul coloanei de foc cu o precizie uluitoare. Dar coloana de foc înainta nestingherită. ,,Las-o naibii să treacă, sări într-o parte, ˮ a strigat Loverture către Antenă. Ăsta așa a și făcut. Când coloana de foc se afla la câțiva pași de el, Antenă a sărit în lateral cu un salt demn de cartea recordurilor. Însă cineva a strigat că alte coloane de foc vin paralel pe aceeași direcție. ,,Uau! ˮ a spus Antenă. ,, Era să mă prăjească chestia asta.ˮ L-am văzut pe Pleată sărind peste o dâră de foc și spunând: ,,Nu trageți în coloanele de foc fraierilor, căutați și trageți în locul de unde sunt generate.ˮ Iar Pleată avea perfectă dreptate. Cineva s-a uitat însă în urmă și a văzut cum o coloană de foc tocmai izbea ușa blindată de la intrare. Un zgomot asurzitor ne-a făcut să ne înghețe sângele în urechi.  
 
-De ce în urechi? întrebă contrariat Shantal Perlin.  
 
-Pentru că în vene ne era înghețat de mult.  
 
-Aha! Ce s-a întâmplat deci cu ușa blindată?  
 
-Iți poți imagina... Era ca și cum ai tăia o bucată de carton cu un fierăstrău... Franjuri!  
 
Shantal Perlin clătină din cap.  
 
-Nu mai țin minte nimic.  
 
-E și normal. Însă Loverture a avut sau poate mai are probabil înregistrările din subsol. A avut patru drone minuscule care au filmat încontinuu din unghiuri diferite. Știu că aia i-au confiscat trei dintre ele însă a patra n-a fost de găsit.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Fortăreața ( partea a IV-a) / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!