Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016        Toate Articolele Autorului

FORTĂREAȚA – Partea a III- a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Nu văd nici o figură cunoscută, spuse locotenentul urmărind cu atenție imaginile. 
  
Dintr-o dată pe display apăru un chip pe care locotenentul păru a-l recunoaște. 
  
-Măi să fie!...exclamă el. 
  
Imaginile arătau pe cât era posibil din unghiul din care se derulau, cum personajul recunoscut de Arc Silan agita un spray. Era clar pentru el. Cel care scrisese mesajul cu vopsea pe corpul rachetei era chiar cel pe care locotenentul îl recunoscuse. 
  
-Shantal Perlyn! rosti el încet. 
  
Lup Katak nu spuse nimic însă curiozitatea îl făcu să întoarcă capul către locotenentul său. 
  
,,Da-ți-vă la o parte.... Vreau să-i scriu numele cu mâna mea”, rosti personajul de pe monitor. 
  
-Ei bine, cu asta te-ai și dat de gol, zâmbi locotenentul. 
  
Imaginile care urmau nu mai prezentau prea mult interes. Manipulanții împingeau cavaletul cu racheta spre lansator și urmau imagini de la altitudine, de după lansare. 
  
-Mă duc să mă întind puțin. Stai pe fază! mai spuse locotenentul. 
  
-Ce să fac dacă interceptez drona? întrebă soldatul Lup. 
  
-Distruge-o! fu răspunsul său. Însă anunță-mă! 
  
Locotenetul se așeză în patul său cu mâinile sub cap. Privi tavanul preț de câteva minute iar apoi dintr-o data puse mâna pe telefon și formă un număr. Pe unul din pereți apăru un chip al unui bărbat la vre-o cincizeci de ani având părul și barba colilii, cu un ten frumos și îngrijit. Până și sprâncenele aveau o tentă argintie... Personajul zâmbi larg dezvelind două șiruri de dinți diamantați de culoarea perlei. 
  
-Salutare bătrâne! spuse cel de pe monitor. 
  
-Salutare Shantal Perlyn, partenere! Mersi de rachetă... 
  
-Să știi n-a fost cu dedicație, Arc, prietene! 
  
- Ei nu! Stai să vezi, spuse locotenentul strigând către Lup Katak. Hei ! Lup prietene, trimite-mi imaginile în compartimentul unu. 
  
-Am înțeles! se auzi vocea lui Lup. 
  
--Ei! Cum e? Nu-s cu dedicație? spuse locotenentul privindu-l pe Shantal Perlyn. Cele două sprâncene argintate se arcuiră și de pe chipul bărbatului dispăru aparenta jovialitate afișată la începutul conversației. 
  
-Ce scrie acolo? întrebă locotenentul prezentând imaginile dintr-o apăsare a unei taste. Se vede clar un nume ... ,, Arc Silan”. Aha! Ia te uită și aici... ,, Da-ți-vă la o parte ... Vreau să-i scriu numele cu mâna mea.” 
  
-Și ce vrei acum partenere?! Am ratat - am ratat! Asta e! 
  
-Lup Katak pe canalul unu! 
  
Locotenentul suspendă microfonul pentru ca Shantal Perlyn să nu poată auzi. Nu spuse nimc ci doar comută pe canal. Lup vorbi. 
  
-E dat naibii Shantal ăsta al dumneavoastră domnule locotenent. Un aparat de zbor se apropie la o altitudine foarte joasă și are la bord un singur proiectil de tip Beel Zebul care poate trece de toate contramăsurile și blindajul nostru dacă lovește. Vehicolul lansat de dumneavoastră l-a interceptat de curând și am coordonatele pe ecran. Tocmai ne amușină, ajutat de satelitul ASTAN. Cer perminsiunea de a-l lichida. 
  
-Foc! Spuse locotenentul apăsând pe tasta care repunea în funcție microfonul convorbirii telefonice. 
  
Shantal Perlyn pricepu imediat despre ce era vorba și se încruntă din nou. 
  
-Avem imagini, spuse Lup Katak. 
  
-Pe ecran la mine! spuse locotenentul. 
  
Așteptau acum amândoi încordați. Camera transmitea imagini de pe un aparat de zbor în care orizontul devenea aproape imediat o imagine care dispărea lăsând loc altei linii. 
  
-Trei! Doi! Unu! se auzi vocea soldatului Lup Katac. 
  
O minge de foc inundă dintr-o dată ecranul. Imaginile erau transmise de o cameră ejectată cu puțin înainte de impact. 
  
-Din Beel Zebul n-a mai rămas nimic partenere! spuse locotenentul. Felicitări Lup! 
  
-Un al doilea proiectil se află armat și este gata de lansare pe afetul exterior. 
  
Shantal Perlyn auzise și văzuse totul. 
  
-Cum ai făcut asta partenere? întrebă el. Beel Zebul și drona purtătoare nu pot fi interceptate foarte ușor. Erau asul meu din joben. 
  
-Lasă asta Shantal. Să trecem la ale noastre. De ce-mi vrei capul? 
  
-Nu pot să spun nimic partenere. Convorbirile sunt interceptate știi asta. Am depus amândoi un jurământ poate mai știi? Dacă vorbim și despre ce-am mâncat aseară iar asta contravine ordinelor și dispozițiilor se numește trădare. Ai uitat? 
  
-Ok! Dar nu ți-a pus nimeni în mână spray-ul. Iar asta înseamnă că la ordin s-au mai adăugat zelul și ura personală... 
  
-N-o lua în tragic partenere.... Dacă te-ar fi lovit Beel Zebul nici n-ai mai fi avut timp să gândești ce se întâmplă. Doar știi asta... Temperatura ar fi atins în conserva ta vre-o cinșpe mii de grade. 
  
-Nu zic nu, spuse zâmbind locotenentul Silan. O mierleam și gata! Că erai tu sau erau alții în spatele butoanelor, într-adevăr, ce mai contrează! De data asta am să mă fac că n-am văzut nimic însă tu ai încurcat-o Shantal. Superiorii tăi te vor pune la insectar.... 
  
-S-ar putea să ai dreptate aici prietene! spuse Shantal Perlyn sumbru. 
  
-Nu suntem prieteni Shantal! Poate am fost. Dar acum nu mai suntem! 
  
-Partenere! 
  
-Mda! Partenere! Partener care trădează... 
  
Urmă o scurtă pauză în care cei doi se priviră. 
  
-Ți-aș îmchide naibii să nu te mai văd, spuse locotenentul apucând o țigară de plastic. 
  
-Tot tâmpeniile alea care proiectează fum inexistent sorbi? 
  
-E mai practic partenere! Cineva mi-a spus că nu m-am lăsat de fumat în realitate deși am mulți ani de când n-am mai pus țigară în gură. Fumez mental! 
  
-Surogate partenere! Surogate! 
  
-Aha ! Poate mai ții minte povestea noastră de început! Și da ai dreptate cu astea... surogate! 
  
-Chiar dacă ar fi ceva adevărat n-avem permisiunea să vorbim despre așa ceva. CCS-ul ne-ar atrage imediat atenția... Apoi...știi și tu... vom avea de îndurat rigorile legii... 
  
-Mai lasă-mă Shantal! Poți spune orice. Nu ne aude nimeni... 
  
-Nu! spuse Shantal. Nu te pot crede Arc. Era să zic: prietene! 
  
-Partenere! 
  
-E bine și partenere! Și de ce te-aș crede? 
  
-Fiindcă deja am un program care înlocuiește frazele cu altele, fără importanță. Conversații fără nici o noimă! 
  
-Exclus! Nu există așa ceva Arc! Nanoroboții simt orice reacție internă și transmit date care coroborează și analizează conversația. Dacă sunt suspiciuni urmează paralizia indusă, apoi agenții CCS și apoi spânzurătoarea sau ghilotina de serviciu... Nu partenere, nu mă trage în capcană! Lasă-mă în ale mele! 
  
-Nu-i nici un risc, dar dacă așa vrei vorbesc numai eu... 
  
-Sunt obligat să anunț CCS-ul în cazul ăsta... 
  
-Păi chiar te rog! 
  
-Atunci vorbește! spuse neîncrezător Shantal Perlyn. Sunt gata de raport la primul avertisment primit de la CCS! Ca să nu mai zic că ultima generație de nanoroboți citește și gândurile, deci ceea ce vorbești ... 
  
-Vorbești fără să știi. Chiar am un program care îi ține în ceață. 
  
-Centrul de Control și Supraveghere nu doarme niciodată. Și drept să-ți spun chiar e bine așa. Statul poate controla orice mișcare a oricărui individ până și în somn. 
  
-Bine, lasă asta acum... Mai ții minte când ne-au timis în prima misiune pe insula aceea unde se află un radio observator astronomic? 
  
-Nu! nu mai țin minte! fu răspunsul lui Shantal Perlyn. 
  
-Ne-au zis că niște indivizi contaminați au atacat observatorul. Cercetătorii erau blocați înlăuntru. Aveau arme dar erau puține și muniția era limitată... 
  
-Habar n-am ce vorbești, spuse Shantal. Inventezi! 
  
-Ei bine cineva din sistem, de sus, a vorbit niște chestii și așa s-a aflat că observatorul astronomic se uita cam cinci la sută din timp după stelele unde nici picior de om nu va călca vreodată. În schimb oamenii de știință care lucrau acolo mare parte din ei fizicieni, furnizau radiații în ionosferă și în termosferă pe regimul greu dând naștere la turbulențe care au schimbat clima în zonă. Dar asta n-ar fi totul. Generatoarele, bine ascunse, lansau în eter unde care afectau creierul uman pe o rază de mii de kilometri. Când au priceput asta, cineva, o putere străină și ostilă a trimis trupe în zonă. Dar și cineva de la ei a trădat, ca de obicei adică, dezvăluindu-le planul de ocupare a insulei cu tot cu observator. Ai să întrebi ce-au făcut ăștia ai noștrii.... 
  
Ei bine n-au trimis trupe guvernamentale. În schimb au aruncat un vaccin dintr-ăla care te vaccinează definitiv și care i-a adus pe asediatori într-o stare deplorabilă într-un timp foarte scurt. Ăia din observator deși erau înștiințați de tot ce se petrecea afară s-au îngrozit, fapt la care patronii nu se așteptau. Iar situația risca să scape de sub control, așa că ne-au trimis pe noi. Nici asta nu mai ții minte partenere? 
  
-Nicidecum! Eu n-am fost acolo unde zici, în viața mea. 
  
-Ți-au albit creierii! zâmbi locotenentul Arc. Dacă nu cumva te prefaci! 
  
-Ascultă partenere! Eu nu sper nimic. Îmi trăiesc viața și atât. Mâine pot să-mi comande și mie o rachetă pe care cineva îmi va scrie numele. Și gata! Ce mare lucru! Dar n-am chef să vorbesc despre niște vremuri pe care le-am uitat. De fapt acum îmi dau seama cam cine ești în realitate. Da, cineva îți vrea capul, ai priceput bine și nu sunt eu ăla. Eu fac doar ceea ce mi se spune să fac. 
  
-Păi și atunci ne-au ordonat tot asta. Lichidați-ii pe toți ! Au mințit pe toată lumea spunând că sunt contagioși... Prostii... Și pentru ce până la urmă ? Au comandat evacuarea personalului observatorului și apoi ne-au pus să-l aruncăm în aer. 
  
-Trebuie să închid, spuse Shantal Perlyn. Adio partenere. Nu știu dacă ne vom mai revedea! 
  
-Și altă dată trimite o cârtiță. E mai sigură, adăugă locotenentul Silan făcând un semn cu mâna. 
  
Trecu o jumătate de oră timp în care locotenentul scrută camerele de luat vederi. 
  
-Oprește! spuse locotenentul și mașinăria greoaie se opri cu un balans scurt în direcția de mers. 
  
Locotenentul apucă o centură pe care atârnau două arme. Spuse către soldatul Lup: 
  
-Ies afară! Trimite o dronă în spatele meu și mătură terenul iar dacă vezi ceva suspect îmi dai de veste. Și fii atent la Shantal Perlyn. Ceva îmi spune că fostul meu partener nu a abandonat încă. 
  
-Vehicolul lansat de dumneavoastră e pe o mică înălțime la un kilometru și bate tot ce mișcă! 
  
Locotenentul ieși afară din mașina blindată. Același peisaj de smârcuri pline cu apă și gheață și câte un tufiș ici și colo, mai mult ramuri uscate și dese era cam tot ce putea fi descris despre mediul înconjurător. După un drum de cîteva minute locotenentul se afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic lac. Soarele nu se se vedea nicăieri de sub stratul gros de nori cenușii. 
  
-Aproape că nu vă mai zăresc auzi locotentul vocea lui Lup Katak. 
  
-Sunt printre tufișurile astea. Drept înainte este un lac. 
  
-Da! Dar aveți grijă. Se pare că acolo e cineva. 
  
Nu trecu mult timp și locotenentul reveni la marginea pâlcului de copaci de unde plecase. Înintea lui mergea cineva cu mîinile ridicate iar locotentul se afla în spatele lui cu una din arme într-o mână. 
  
Intrară amândoi în mașina blindată și Lup Katak putu vedea un om neîngrijit cu haine lungi de culoare închisă. Era murdar și în picioare avea o pereche de încălțăminte rudimentară iar deasupra, pe gambe, omul înfășurase benzi de material textil vechi. Noului venit era un om cu o claie mare de păr sub care se afișa un chip dur dar calm, încadrat de o barbă neîngrijtă. Omul care intrase în pântecele mașinii blindate nu spuse nimic. Din spatele său apăru locotentul Silan. 
  
-E un andermen, Lup. E primul andermen pe care probabil îl vezi! spuse locotenentul. 
  
-Da, E primul! spuse Lup Katak privind uluit către noul venit. 
  
-E prizonierul nostru! În mod normal n-avem voie să luăm prizonieri, aceștia trebuie executați, însă am permisiunea să mai fac câte un prizonier iar ăsta ne va conduce la fortăreața pe care vreau s-o nimicesc. 
  
Prizonierul nu spuse nimic. 
  
-Are peste cincizeci de ani! spuse din nou locotenentul. Și nu e un andermen oarecare Lup. E un mentalist, ai mare grijă. 
  
-Un mentalist? 
  
-Da un mentalist! Andermenul ăsta ne-ar putea răsturna mașinăria asta a noastră cu un singur gest. 
  
-E adevărat? spuse uimit Lup. 
  
-E foarte adevărat. E un andermen însă are puteri nebănuite și de aceea nici nu trebuie subestimat. 
  
-Păi și de ce nu încearcă să scape sau să se apere? 
  
-Fiindcă sunt niște andermeni. Nu înțeleg lupta cu arme și nici nu vor să înțeleagă acest lucru respingându-l în totalitate. Și când te gândești că sunt la fel ca noi fără nicio deosebire. Numai concepțiile ne despart de ei. De aceea suntem superiori lor. 
  
-Ok ! Însă am o întrebare... Ați spus că poate răsturna mașina noastră cu un singur gest! N-ar fi destul asta ca să admitem că ne sunt superiori în anumite puncte? 
  
-Nu, răspunse locotenentul. Nu ne sunt superiori. Și știi de ce? Pentru că au potențialul dar n-o fac! 
  
Soldatul Lup auzi vocea unui operator robot al CCS. 
  
-CCS a interceptat o convorbire cu caracter nepotrivit. Dacă veți continua... regulamentul... este alegerea, convorbirea este legală... convorbirea nu va fi înregistrată și legătura va fi întreruptă. Ne cerem scuze... 
  
Soldatul tresări iar locotenetul observă uimirea din ochii subordonatului său. 
  
-Ce se întâmplă? întrebă locotenentul bănuind ceva. 
  
-Un operator robot al CCS a întrerupt legătura. Însă în primă fază am fost avertizat că port o convorbire nepotrivită. E pentru prima dată când se întâmplă așa ceva... 
  
-Nu-ți fă griji, fu replica locotenetului. Pe teritoriul andermenilor sateliții nu funcționează în parametrii normali și au numeroase perturbații. Uneori nu poți lua legătura nici cu cel mai sofisticat dintre ei. 
  
-Și credeți că e acțiunea andermenilor? 
  
-Da de unde! Ei nu fac nimic în acest sens. N-au preocupări de-astea. Nu-i interesează nimc legat de conflicte armate. 
  
-Am auzit. Și totuși cum se face că nu-i putem nici cuceri nici stăpâni. 
  
-Ți-am spus Lup prietene... Forța lor constă în fortărețele lor. De acolo le vine puterea. Ei nu fac nimic în mod deosebit. De aceea fortărețele trebuiesc vânate nu andermenii. Privește-l pe acest andermen, spuseArc Silan arătând cu mâna. Îl vezi? Are o forță considerabilă, privește cât de solid și bine făcut este... Și cu toate acestea și o femeie de-a noastră îl poate pune la pământ. Și nu una foarte solidă. 
  
-Mă uimiți, domnule locotenent. În orașele noastre sunt descriși ca niște sălbatici, niște brute care te lungesc la pământ cu o singură lovitură. 
  
-Crede-mă pe cuvânt. Sunt așa cum spun eu. Retarzii ăștia nu te-ar atinge nici dacă-i calci în picioare. De-asta sunt inferiori nouă. Fug unde văd cu ochii numai să nu lupte. Pe vremuri când conflictul universal era abia la început anumiți lideri ai lor au lansat un apel în toată lumea. Aceștia nu le promiteau nimic fiindcă nici nu aveau ce să le dea ci doar le garantau că statul universal nu avea să-și întindă niciodată granițele pe teritoriile lor pustii și friguroase. Evident au încercat să-i bombardeze însă fără succes. Au lansat o bombă foarte sofisticată însă aceasta a fost anihilată și nu se știe cum. Apoi au trimis mai multe care au avut aceeași soartă. Bine’nțeles că au trimis echipe de recuperare. Unele nu s-au mai întors. Cine știe ce soartă au avut? Legătura cu ei a fost întreruptă și n-au mai avut vești de la ei niciodată. Însă unele au reușit să aducă înapoi ceea ce mai rămăsese din bombe. Au studiat aparatura și au realizat că cineva, nu se știa cum, a intrat în ,,creierulˮ lor așa cum ai făcut cu racheta lui Shantal Perlyn și a dezarmat mecanismele declanșatoare. Ciudățenia a fost că unele din ele aveau dispozitive ireversibile care nu puteau fi oprite nici anulate, nici nimc. Și totuși bombele n-au explodat.Au încercat apoi și bombardamente clasice din avioane însă piloții nu reușeau să lanseze explozibilul. Pur și simplui nu recunoșteau hărțile, direcțiile de mers, se întorceau din misiuni cu stări de confuzie inexplicabile. Pricepi? 
  
-Și asta a fost din cauza mentaliștilor lor? 
  
-Nici asta nu pare plauzibil. Mentaliștii lor habar n-au ce e un mecanism declanșator. 
  
-În cele din urmă ce s-a întâmplat? 
  
-Asta poate mai știi și tu. Au izolat teritoriile în care s-au stabilit andermenii. Au făcut niște hărți cu locurile unde se putea intra și până unde se putea intra. În unele zone se poate intra dar nu poți face mare lucru. De altele nici măcar nu te poți apropia. Unii au spus că și timpul își pierde noțiunea acolo, dar cine știe? Oricum ar fi fortărețele controlează totul. Dacă distrugi una, apare în scurt timp alta, prin apropiere iar uneori dispunerea lor pe hărți arată un fel de ,,ofensivăˮ dacă faci o corelație în timp. De aceea guvernul universal este foarte îngrijorat de acest asalt al andermenilor. De asta sunt periculoase fortărețele... 
  
Din compartimentul unu se auzi un sunet. 
  
-Afișează aici, spuse locotenentul. 
  
Undeva prin apropiere fu proiectat un chip. Era Shantal Perlyn care cerea o convorbire. 
  
-Ce surpriză partenere! răspunse Arc Silan. Parcă era vorba că nu ne vom revedea. 
  
-Prea curând nu, spuse Shantal Perlyn cu un zâmbet ciudat. 
  
-S-a întâmplat ceva... 
  
-Am ratat - am ratat... partenere! Tocmai mi-au cerut să mă sinucid. Am trei zile la dispoziție să-mi aranjez ultimele treburi și după aia ... kaput, zâmbi amar Shantal Perlyn. 
  
-Și-mi ceri să te ajut, fu replica locotenentului. 
  
-Cine-a zis asta? Și de ce crezi așa? 
  
-Pentru că m-ai căutat... 
  
-Partenere, spuse cu un aer serios Shantal Perlyn. Te-am sunat să știi că ai câștigat. Acuma îmi vor și mie capul... 
  
-Ok partenere și cum vrei să mori? 
  
-Tocmai asta e... După ce-mi aranjez ultimele treburi te rog să-mi trimiți o rachetă iar momentul îl alegi tu. Din momentul în care îți dau coordonatele poți să lansezi. 
  
Arc Silan îl privi fără să spună nimic. 
  
-Și dacă e o ,,oglindăˮ? întrebă el într-un târziu. Dacă nu poți s-o faci singur îți vor trimite o ,,pretorianăˮ 
  
-Atunci sunt terminat! fu răspunsul lui Perlyn. Știi bine că ,,pretorienele” sunt rezervate numai celor de rang înalt. N-o să cheltuie juma’ de milion pentru moartea mea... 
  
-Bine, bine! Dar fiindcă tot suntem în aceeași oală și amândoi suntem condamnați, n-ar fi mai bine să-mi spui cine ți-a dat ordinul să mă cureți? 
  
-Amice! Crede-mă că nu știu, spuse Perlyn pe un ton ce se dorea convingător. E prima dată când mi se dă un asemenea ordin și nu știu de unde vine. Când mi s-a dat ordinul am vrut să văd semnăturile și nimeni nu știa nimic însă toți mi-au spus să execut ordinul și atât. 
  
-Le-ai spus că nu poți executa un ordin care nu se știe de unde e venit... 
  
-Exact! 
  
-Și ce s-a întâmplat? 
  
-Păi e și normal, n-am executat ordinul. Am așteptat... Nu după mult timp am avut o paralizie indusă urmată de o serie de dureri în tot corpul. Nu-ți pot spune ce fel de dureri. Vrei să mori cât mai repede. 
  
Apoi m-a sunat un general, știi tu, dintr-ăia care n-au făcut armată niciodată și care poartă eșarfe oblice și lanțuri de aur pe revere. Mi-a spus să execut ordinul cât mai repede și dorea să vadă mult zel și din partea mea! Și m-am gândit la chestia cu spray-ul... 
  
Referinţă Bibliografică:
FORTĂREAȚA – Partea a III- a / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!