Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016        Toate Articolele Autorului

FORTĂREAŢA, PARTEA a II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Sunt nerăbdător să văd primii ,,andermeni” domnule locotenent!  
 
-Hm! chicoti locotentul, n-ai de ce să fii nerăbdător Lup.Unii din ei nici măcar nu luptă în momentul în care ne văd... La prima mea întâlnire cu ei am terminat singur vre-o patruzeci sau cincizeci... Ţin minte şi-acum ...Eram foarte plin de zel...  
 
-Cum aşa?  
 
-Foarte simplu. Am descoperit o fortăreaţă, una destul de mică. Aveam la mine un lansator şi l-am pus pe umăr. Când să trag au apărut din senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă uşoară şi să seceri cât mai mulţi posibil. Iar ei veneau drept în faţa mea şi am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut feţele impasibile...  
 
Cădeau ca popicele însă alţii şi alţii veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuţi. Apoi au început să cadă şi aceştia... vre-o cincizeci cu toţii ...  
 
-Şi aţi distrus apoi fortăreaţa...  
 
-Ba bine că nu prietene Lup. Am făcut o greşeală cred. Elanul meu prostesc...  
 
-Care?  
 
-Nu-ţi dai seama de tactica lor? Ţi-am spus că sunt foarte perfizi, chiar dacă îi considerăm suboameni... Am început să trag în ei cu o frenezie vecină cu disperarea... Regulamentul îl ştii ...tragi până cade şi ultimul...  
 
Locotenentul făcu o pauză întorcându-şi privirea.  
 
-Însă n-am putut... După ce căzuseră vre-o treizeci mi s-a făcut silă. Am mai terminat vre-o zece şi atunci chiar m-a cuprins un soi de disperare. Andermenii ieşeu parcă din pământ venind valuri valuri către mine. Ultimul pe care l-am doborât înainte de a fugi a apucat să mă privească drept in ochi, neavând nicio expresie întipărită pe chip. A ridicat mâinile şi l-am doborât.  
 
-Nu înţeleg totuşi de ce ridicau mâinile? Puteau să stea locului.  
 
-Mda! Nu înţelegi văd... Ridicau mâinile şi veneau drept în faţa mea ca să nu trag în fortăreaţă! Pricepi? Ei îşi dau viaţa ca să apere nenorocitele lor de fortăreţe!  
 
Apoi am fugit, continuă locotenetul. Am lăsat armamentul şi am fugit. După căteva zile în care am dormit prin pădure am fost recuperat de un aerocopter de salvare după ce am lansat o racheta care a transmis un S.O.S. Apoi... restul... M-au luat şi m-au dus pe la tot felul de şedinţe psiho până au reuşit să mă pună pe picioare fiindcă ei credeau că sunt bolnav sau am ceva... M-au şi decorat apoi cu steaua de argint cu scuturi roşii şi spade negre... Însă n-am uitat nici acum chipurile impasibile ale acelor indivizi...  
 
-Şi aceste chipuri impasibile vă urmăresc domnule locotenent şi acum?  
 
-Oh! nu! Nici nu te gândi! Am scăpat de trauma asta. De fapt nici n-am avut-o, însă doctorii aşa credeau. Tot ei mi-au spus că n-are rost să mă mai gândesc la chestii de-astea. M-au tratat cu pastile şi cu şedinţe de psihosusţinere. Şi chiar aşa şi este! Sunt andermeni, suboameni, e ca şi cum ai omorî un animal pentru hrană... Însă nu le pot uita chipurile, totuşi. Dacă aş fi văzut nişte chipuri temătoare sau îngrozite de spaimă poate că i-aş fi uitat. Dacă ar fi fost încrâncenaţi sau m-ar fi privit cu ură, la fel. Însă aşa... chiar nu pot, spuse locotenentul ridicând din umeri. Nu mi se întâmplă nimic, nu-i visez noaptea, n-am nici cea mai mică remuşcare, însă nu-i pot uita... Cred că i-aş putea identifica pe toţi dintr-o mie de poze aşa cum fac la identificările de la poliţie. Foarte perfizi, foarte perfizi... avem nişte duşmani foarte perfizi...  
-Aţi mai trecut prin experienţe asemănătoare domnule?  
-Niciodată Lup prietene. Mă strecor, caut să fiu cât mai discret, iar când reperez o fortăreaţă o localizez cât mai bine posibil iar după aceea folosesc arma Kruipp şi lansez proiectilul când sunt sigur. Iar dacă plec într-o recunoaştere în afara blindatului caut să nu mă mai vadă nimeni. Asta e! N-aş vrea să mai repet experienţa mea de atunci!  
-Vă e frică domnule?  
-Nici pe departe Lup nici pe departe, dar nu mai vreau să-i văd căzând cu zecile înaintea mea. Dar dacă văd prin dronă vre-un comandant al vreunei fortăreţe nu ezit să apăs pe trăgaci. Ăştia de fapt îi controlează pe andermeni. Ce spun ăştia e lege pentru toţi ceilalţi. Nimeni nu iese din cuvântul lor. De ce ţi-am spus că sunt foarte perfizi? Au folosit această tactică ştiind bine că şi cel mai mare exterminator se va sătura secerând la ei. Peronal cunosc cazuri când nişte tipi ca şi mine au terminat la vreo două trei sute de andermeni. Ei bine, ăştia au luat-o razna aruncându-se în gol după ce au fost decoraţi cu steaua de aur cu scuturi negre şi spade de argint. Sau mai rău... râd ca proştii printr-un sanatoriu de debili unde după doi ani eşti eutanasiat ca să ţi se scurteze suferinţa.  
-Mă iertaţi domnule însă am primit un mesaj de la CCS să abandonez discuţia aceasta. E doar un avertisment însă trebuie să respectăm cererea CCS.  
-Desigur! desigur Lup! Chiar mă plictisise subiectul. Hai să dăm drumul unei drone să vedem ce se mai întâmplă pe-afară!  
După câteva minute drona lua imagini de la două sute de metri de sol. În timp ce amândoi scrutau monitoarele un bec roşu se aprinse într-un panou, însoţit de sunete intermitente.  
-Fir-ar să fie! spuse Lup Katak ridicându-se iute din faţa monitoarelor.  
-La posturi! rosti Arc Silan. Repede!  
Lup Katak îşi puse căştile pe cap. În faţa sa apăru un cadran al unui radar.  
-Nu văd nimic pe radar domnule locotenent însă iau legătura cu satelitul. Comanda a fost dată prin web şi al naibii, e invizibil pe radar.  
Însă Lup era foarte atent la numerele derulate pe monitorul din faţa sa.  
Locotenentul Silan privea uluit către radar.  
-Suntem atacaţi domnule locotenent. O rachetă se îndreaptă exact spre noi. Este la exact treizeci de kilometri şi va fi aici în circa zece minute.  
-Nu se poate! spuse locoenentul Silan care privea uluit spre cadranele radarului. Nu se vede nimic, şi e un radar de ultimă generaţie.  
-Ba se poate doamnule locotenent. Voi încerca să neutralizez lovitura mai întâi din satelit.  
E o rachetă de fabricaţie necunoscută. Iată imagini satelitare în mişcare.  
Pe unul din monitoare apăru o siluetă fusiformă deplasându-se cu rapiditate.  
-Opt minute până la impact, rosti Lup. Iată... raza satelitului a ajuns în capul rachetei iar acum aceasta scanează sistemele. Iată şi interiorul aparaturii. Aici se află camera combustiei iar aici se află creierul rachetei. Componentele sunt de diverse tipuri şi sunt fabricate în mai multe locuri. E artizanală, deci e ,,fără patrie”. Iar cel care a conceput-o e un geniu fiindcă e foarte greu să faci aşa ceva din bucăţi. Aproape nimeni nu poate face asta. Dar iat-o! Şase minute până la impact.  
- Îi poţi intra în tărtăcuţă? întrebă Silan.  
-Aş putea dar timpul e limitat. Încerc totuşi!  
Locotenentul îşi masă tâmplele. Îl privi pe soldat. Fără îndoială băiatul avea un sâge rece extraordinar. La asta se gândea locotenentul.  
-Cu un minut înainte părăsim blindatul, spuse Arc Silan. Chiar acum voi lansa un vehicul cu provizii pe care îl vom recupera după ce vom ieşi.  
-Patru minute! spuse Lup.  
-Chem liftul! Fii pregătit!  
-Am stabilit legătura... Însă au un cod domnule locotenent. Mi-ar putea lua şi o oră până îl decriptez.  
-Atunci pregăteştete de evacuare Lup. Am lansat deja vehicolul cu provizii.  
Lup Katak formă un număr de telefon şi pe unul din monitoare apăru un bărbat.  
 
-Nu spune nimic, zise el, mai sunt trei minute până când o rachetă de fabricaţie necunoscută va spulbera locul în care sunt. Iată datele! Sunt în faţa ta. Dacă în două minute nu rezolvi ecuaţia sărim în aer. Fă-o repede!  
-E un cod care dacă îl schimbi după prima nepotrivire se schimbă şi softul, spuse calm bărbatul de pe monitor. Şi va trebui s-o iau de la capăt. Am să-i trimit însă un program de calmare care o să-i spună că nu se întâmplă nimic. Fă-mi legătura cu satelitul.  
-Ok dar grăbeşte-te!  
 
-Încerc omule încerc, dar trebuia să suni mai devreme!  
Locotenentul privi cronometrul.  
-Mai e un singur minut, spuse el. Te mai las zece secunde Lup.  
-Iată codul! spuse omul de la celălalt capăt al conexiunii.  
Soldatul Lup apăsă tasta şi pe monitor apăru cuvântul ,, Anihilat”.  
 
-Să fie adevărat? întrebă Arc Silan.  
-Vom afla în treizeci de secunde.  
-Atunci să ieşim, spuse locotenentul, încă avem timp.  
-Nicio grijă domnule locotenent, am reuşit să-i deviez cursul. Va cădea la un kilometru de noi.  
-Eşti sigur?  
-Absolut! iată imaginile!  
Pe monitorul alăturat apăru o siluetă albă care tocmai se izbea de pământ sub un unghi ascuţit în aşa fel încât corpul rachetei nu se sfărâmă la impactul cu solul mâlos îmbibat cu apă. Drona trimisă să ia imagini tocmai ajunsese la locul impactului şi se rotea în jurul obiectului.  
Soldatul Lup coborî drona. Amândoi priviră un mesaj scris cu vopsea pe corpul cilindric:  
 
,, Arc Silan”.  
 
-Cineva îmi vrea capul, spuse locotenentul privind ţintă spre imagine.  
Peste puţin timp o macara situată pe suprafaţa superioară a blindatului îşi ridică braţul şi un fir oţelit în capătul căruia se afla un greifer apucă obiectul şi îl aduse la bord.  
-E pe ,,domeniul” meu, spuse locotenentul apucând o trusă cu unelte pe care o desfăcu.  
-Sunteţi sigur de ceea ce faceţi domnule locotenent?  
-Foarte sigur! cei care au lansat racheta au făcut o greşeală. Au armat-o de la sol când puteau s-o armeze în aer, însă au dorit să fie absolut siguri că racheta va fi armată fiindcă în aer din cauza condiţiilor atmosferice  
sau de capul ei aşa, se poate să nu se armeze iar atunci nu mai poţi face nimic. Când au armat-o a pornit şi camera de luat vederi deci cu puţin noroc aflu cine mi-a trimis acest nostim răvaş.  
-Aha!  
După câteva ore de muncă timp în care Lup Katak pierdu timpul vizionând ceva la unul din monitoare, locotenentul apăru în incinta principală cu un mic cub în mână.  
-Asta e! Hai să vedem cine ne-a făcut asta, spuse el.  
O rază subţire de laser pătrunse în interiorul cubului şi pe ecran apăru interiorul unui hangar. Câţiva soldaţi se aflau în jurul cavaletului pe care se afla racheta. Unul dintre ei tocmai îşi retrăgea mâna.  
-Vezi! ăsta e momentul armării! Din acest punct avem imagini....  
-Nu înţeleg ceva totuşi, spuse Lup.  
-Anume!  
-Dacă tot urma să fim făcuţi praf şi pulbere, de ce totuşi stocau imagini pe hardcub?  
-Hm! Nu pricepi? Cineva urma să vină să recupereze prostia asta mică, fiindcă cu câteva secunde înainte de impact chestia asta mică care poate fi localizată este expulzată din corpul rachetei.  
-Cineva vrea un raport al celor întâmplate!  
-Exact!  
-Vor veni deci să recupereze hardcubul...  
-Se prea poate, spuse Arc Silan. Însă au aflat că ceva n-a mers. În momentul anihilării camera a fost suspendată.  
-Deci ei n-au văzut unde a căzut.  
-Aproape sigur! Dar vor trimite o dronă la ultima locaţie cunoscută.  
-Păi se poate calcula şi locul unde camera şi-a încetat înregistrarea. Le putem captura drona sau o putem distruge.  
-Să urmărim în continuare imaginile.  
 
Referinţă Bibliografică:
FORTĂREAŢA, PARTEA a II-a / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!