Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

FORTĂREAŢA, PARTEA I-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă şi gheaţă. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc uşoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucţiunile de înaintare pe teritoriul inamic, şi nu întâlniseră pe nimeni până atunci, nici fiinţe umane nici măcar animale, care oricum erau foarte puţine în locurile acelea. 
  
Erau doar ei doi înlăuntrul maşinii blindate. Locotenentul Arc Silan şi subordonatul său, Lup Katak, un soldat aflat la prima sa misiune, de vânătoare, cum îi plăcea locotenentului Silan să spună misiunilor de acest fel. 
  
Aveau tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre şi cum toată maşinăria era controlată şi de pilotul automat aveau timp destul pentru dânşii, ba mai mult vehicolul putea fi condus şi de către un expert de la centrul de comandă. Fiecare din cei doi avea înlăuntrul maşinii bivuacul său personal, mic, însă confortabil şi cu multe dotări, maşina de luptă având aproape patru metri în înălţime şi o lungime de peste opt metri. În mijlocul habitaclului se afla un fel de cameră de zi, dacă i se putea spune aşa, dar care era totodată centrul de comandă al vehicului unde în partea din faţă se aflau posturile de luptă, alături de monitoare pe ecranele cărora se desfăşurau încontinuu imagini dinafară, iar în rest încăperea era înţesată de sistemele, aparatele şi magaziile normale într-un asemenea vehicul. Dispuneau chiar şi de un mic elevator pentru aprovizionare. 
  
Cei doi militari stăteau la masă faţă în faţă, cu două căni aşezate pe tăblie. Priveau cu atenţie monitoarele care preluau imagini din afară cu ajutorul mai multor camere situate dincolo de blindajul vehiculului. 
  
-Aş vrea să văd mai departe, spuse locotenetul Silan. 
  
Bătu uşor cu două degete pe tăblia mesei şi un spot luminos afişă în locul în care lovise masa o tastatură pe care locotenentul Silan o folosi printr-o combinaţie de taste. O cameră de luat vederi tocmai indica cum o dronă aflată pe suprafaţa carului blindat se ridică imediat la o înălţime de două sute de metri. Locotenentul privi monitorul ataşat sistemelor dronei. Nu era nimic de văzut. Imaginile arătau un relief plat asemănător cu cel pe care tocmai înaintau iar în depărtare ceaţă, multă ceaţă. 
  
-Cine ştie pe unde o fi fortăreaţa noastră, spuse Arc Silan. Am putea să mai mergem aşa zile sau săptămâni întregi… 
  
-Deja s-au scurs două săptămâni domnule locotenent, spuse soldatul Lup Katac. 
  
-Nicio grijă, nici o grija… O vom găsi, însă nu atât fortăreaţa trebuie dibuită şi nimicită cât comandantul ei trebuie răpus prietene Lup. 
  
-Şi cum îl veţi găsi domnule locotenent? 
  
-Îl voi găsi Lup, îl voi găsi şi pe el şi pe fortăreaţa în care se ascunde el şi ceilalţi, spuse locotenentul savurând licoarea aflată în ceaşcă. 
  
-Şi totuşi domnule Arc, nimeni nu v-a arătat nici o poză a fortăreţei pe care vrem s-o vânăm, şi nici a comandantului ei… 
  
-Hm! îi zâmbi locotenentul. Va veni singur în faţa noastră Lup. Dacă vom găsi forăreaţa comandantul lor ne va ieşi în faţă… 
  
-Aha! Se aud tot felul de poveşti de aceea vă întreb... 
  
-O să-ţi spun mai multe la momentul potrivit… nu acum, instrucţiunile aşa sunt. 
  
Carul blindat îşi continua nestingherit drumul prin câmpia mlăştinoasă. 
  
-Poate nu vom rămâne împotmoliţi pe undeva pe aici prin pustietatea asta… 
  
-Exclus Lup prietene. E un car amfibiu ştii asta şi nu se poate scufunda, chiar dacă e foarte greu, la o adică se transformă într-un adevărat submarin. Totul e etanş iar motoarele au o forţă incredibilă… În plus, putem sta scufundaţi zile întregi fără să ieşim la suprafaţă iar pentru a ieşi de urgenţă dintr-o mlaştină adevărată, nu ca ce-i pe-aicea, avem un sistem de ridicare cu jetpropulsoare care propulsează vehiculul în sus cu o forţă colosală… Blindatul ăsta e dat naibii!.... 
  
A doua zi locotenentul îi arătă sodatului Lup unul din monitoare. 
  
Ia priveşte acolo! Iată un deal mai mic pe care nu l-am observat cu drona. 
  
Priviră un timp într-acolo însă după ce blindatul trecu greoi pe lângă forma de relief, peisajul redeveni ca mai înainte. Locotenentul se aşeză plictisit la masă şi îşi aprinse o ţigară dintr-un pachet aflat acolo.. 
  
-Sunt un naiv. Vom mai merge o săptămână cel puţin, spuse el. Fortăreţele sunt ascunse aproape mereu de păduri. Aici nu vezi un copac pe zeci de mile... 
  
Trecură mai multe ore fără să se întâmple nimic şi apoi mâncară în tăcere în timp ce maşina blindată înainta încet printre smârcuri virând din când în când pe câte o şenilă pentru a ocoli câte o groapă mai mare. 
  
Soldatul Lup fu cel care stătu de gardă în noaptea care veni curând. Cu ochii din când în când pe monitoare el scruta relieful plat înălţând uneori periscopul în vârful căruia se afla o cameră cu termoviziune. Nimic. Totul plat şi nemişcat. Doar micile smârcuri pline cu apă, gheaţă şi nămol pe care blindatul le ocolea în modul automat de marş. 
  
Neavând nimic de făcut Lup vizionă un documentar pe care stafmasterul politic îi ordonase să-l urmărească.: ,,Societatea Multimaterial Individuală” Un film al cărui scenariu era semnat de către colonelul stafmaster Raqq Amstaff... 
  
Filmul prezenta modele ale societăţii moderne care acceptau ideea că nimeni şi nimic nu trebuia să intervină în convingerile fiecăruii individ al societăţii, iar acest tip de libertate trebuia impus tuturor, ca fiind singurul model care putea asigura o pace socială durabilă. 
  
Psihologii care se perindau pe ecran explicau în continuu modalităţile în care individul ca celulă monosocială de bază trebuia să folosească libertatea gândirii proprii în sensul transparenţei totale faţă de un anumit superior ierarhic impus de către oficiali ai statului iar în cazul lor ca militari, raportarea către comandanţi a oricărui gând nelalocul lui. Trecând la un alt episod al aceluiaşi documentar psihologii aprofundau acum ideiile transparenţei totale a minţii prin controlul periodic al gândurilor prin expunerea proprie în faţa unui mentor cu abilităţi de psiholog, pentru evaluarea şi corectarea personală conformă cu normele sociale în vigoare. De puţină vreme un psihofilozof de renume mondial imaginase un sistem social utopic în care toţi indivizii ar fi capabili de a cunoaşte gândurile celorlalţi subiecţi, acest lucru generând o solidaritate unanimă şi globală din care societatea nu avea decât de câştigat. Mai marii lumii libere luaseră act de această teorie utopică şi foare rapid societatea introdusese legi şi pârghii de punere în aplicare a teorei cu pricina. Desigur Lup Katak ştia despre ce era vorba. Era vorba despre teoria Autodepăşirii Conştiinţei Umane Multimateriale. A.C.U. M.. 
  
-Ce urmăreşti ? întrebă Arc Silan apărând în pragul încăperii centrale.. 
  
-Documentarul domnului colonel stafmaster Raqq, Societatea Multimaterial Individuală ! 
  
- Mda! spuse el. E de fapt baza ca să zic aşa. Dacă ai nelămuriri îţi pot explica câte ceva... 
  
-Aş avea o nelămurire domnule Arc. Ce ar însemna un : ,,gând nelalocul lui”? 
  
-Da! ...nelalocul lui.... Adică orice gând trebuie contabilizat prietene Lup. Gândurile tale nu sunt ale tale, da? Sunt de fapt ale societăţii, înţelegi? Acestea aparţin deci societăţii... hipersocietăţii, a sociopersoanei şi de aceea trebuie să fie conforme cu legislaţia şi direcţia dată de societate. Noi nu aparţinem nouă înşine ci celorlalţi, înţelegi? Integritatea hipersocietăţii sau a sociopersoanei depinde de calitatea gândurilor fiecărui individ iar controlul lor trebuie realizat în întregime. Voi ăştia tineri poate nu sunteţi întru totul de acord însă să ştii că e mai bine aşa. Înainte vreme, n-ai prins tu, dacă doream să încalc legea o făceam şi gata. Acum trebuie să mă gândesc de două ori fiindcă ştii pedepsele sunt foarte aspre şi merg până la condamnarea la moarte. De altfel imediat ce legile şi aparatura a intrat în funcţiune criminalitatea a scăzut drastic... 
  
-Aha! acum înţeleg mai bine! Însă mai am o întrebare... Anume, de ce se vorbeşte de multimaterial... Consider că ,,material” era de-ajuns. De ce multimaterial? E un nonsens! Fiindcă ‚, materialul” e de fapt un tot care cuprinde şi înglobează orice noţiune de acest gen de fapt! 
  
-Te pierzi în detalii nesemnficative Lup, spuse locotenentul Arc făcând un gest explicit cu mâna.. Te pierzi în detalii... Suntem mai multi indivizi pe pământul ăsta nu? Fiecare intră în contact cu materialitatea celui de lângă el sau cu materialitaea societăţii în ansamblul ei. Multimaterialitatea este de fapt sistemul material. Aşa e şi cu noţiunea de hipersocietate ori cu cealaltă, de sociopersoană... gândurile tale nu sunt ale tale ci sunt ale colectivităţii de aceea i se şi spune individului sociopersoană deci gândurile trebuiesc luate şi ele şi tratate ca atare. Dar ştii asta! Hai mai bine să bem un coniac Lup, spuse el dorind să abandoneze discuţia pe acea temă. 
  
-E ok domnule locotenent însă dacă sociopersoana e persoană, de ce noi suntem consideraţi indivizi şi nu persoane? 
  
-Fiindcă înainte cu toţii eram persoane da, însă ai studiat şi tu poate ce vreau să-ţi spun. Eram persoane însă criminalitatea era enormă, drogurile erau ceva cotidian şi obişnuit, ura şi corupţia erau elemente cheie ale anumitor grupuri de indivizi. Soluţia a fost depersonalizarea fiecărui subiect şi ridicarea la rang de persoană a societăţii, aceasta stabilindu-se de comun acord în urma unui congres. Sociopersoana e de fapt individul ancorat în social. 
  
-Aha ! Înţeleg. Iar ,,andermenii’’ sunt cei care continuă să creadă ‚pe mai departe în valorile instituţiei persoanei proprii, ca să spun aşa... 
  
-Exact! Cam de aici a plecat conflictul cu ,,andermenii.” La început toată lumea a crezut că îi vom sili sau extermina extrem de uşor, însă lucrurile n-au stat deloc aşa. 
  
-Pentru că...? 
  
-Pentru că deşi avem toată tehnica şi tehnologia disponibilă încă suntem departe de a-i distruge. Sateliţii noştri îşi pierd parcă puterea deasupra lor. Nimeni nu ştie ce se petrece sau ce arme au... Apoi ... un fapt şi mai ciudat, multe din fortăreţele lor nu sunt reale. Sunt de fapt nişte holoapariţii pe care dacă vrei să le distrugi le vei vedea prăbuşindu-se sau luând foc dacă tragi în ele însă sunt imagini false... Însă asta nu-i nimic. Comandanţii lor au puteri colosale, un fel de puteri vrăjitoreşti ca să spun aşa şi nu se sfiesc să iasă în calea celui mai greu şi mai distrugător armament.. Tragi în ei şi... pur şi simplu dispar. Nu-i mai vezi. Şi nimeni nu ştie unde şi cum. 
  
Deci e adevărat că dispar! 
  
-Foarte adevărat. De altfel nu ştim unde trăiesc aceşti primitivi. Prin peşteri şi prin deschizăturile pământului, prin păduri şi prin munţi. Şi unii n-ai să crezi, chiar şi pe un astfel de teritoriu precum ăsta unde nu vezi nimic. Au un fel de locuinţe troglodite pe sub pământ mai mult şi se camuflează perfect. 
  
-Şi ce mănâncă aceşti înapoiaţi, ştiţi domnule locotenent? 
  
-Se bănuuie doar, că mănâncă chiar frunze şi iarbă, dar cine i-a văzut mâncând? 
  
Locotenentul schimbă sensul discuţiei. 
  
-Mai bine spune-mi Lup, ştii să tragi bine cu arma Kruipp? 
  
-Şi da şi nu, domnule locotenent. Dacă totul se face prin satelit, răspunsul e afirmativ. 
  
-Lup prietene, Pe teritorul fortăreţelor sateliţii după cum ţi-am spus, nu prea funcţionează sau dacă funcţionează au multe erori şi n-ai decât să trimiţi drone care să-ţi arate imaginea ţintei şi coordonatele geografice. 
  
-Dar spuneţi-mi domnule locotenent, de ce nu funcţionează sateliţii pe teritoriul lor? 
  
-E de la mentalişti Lup, Printre primitivi sunt mentalişti. Sunt foarte perfizi, pot distorsiona nu doar unde electromagnetice ci pot distorsiona chiar gândurile noastre. De aceea propaganda noastra interzice orice dialog cu ei... Mentaliştii trebuie distruşi imediat ce îi localizezi. Lansezi drona, asamblezi arma Kruipp şi după primirea imaginilor şi coordonatelor execuţi foc. Dar să ştii că nici cu drona nu ai siguranţă sută la sută. Cele mai multe sunt ţinte şi imagini false. 
  
-Şi ce-i de făcut atunci domnule locotenent? 
  
-Nu trebuie să tragi în mentalişti din prima Lup. Mai întâi cauţi fortăreaţa şi o distrugi, cu tunul sau cu rachetele de la bord. Apoi mentaliştii vor ieşi ca potârnichile şi îi lichidezi cu arma Kruipp. Stabileşti ţintele şi nu ierţi pe nimeni. 
  
-Am înţeles, spuse Lup. Deci fortăreţele sunt secretul acestor indivizi! 
  
-Ăştia nu-s indivizi, Lup, sunt suboameni! Andermeni, sclavi. De fapt cea mai joasă speţă de sclavi. Acum serveşte acest coniac, spuse Arc Silan împingându-i înainte un pahar cu licoare aurie. 
  
-Ce fel de nanoroboţí ai prin vene acum Lup? 
  
-E un model foarte sofisticat domnule locotenent. Cipul ia legătura cu nanoroboţii şi aceştia culeg date permanent pe care le transmit la CCS . Practic nu putem greşi fiindcă suntem atenţionaţi clipă de clipă dacă suntem în pericol să facem ceva rău... 
  
-Aha! Şi a fost cazul tău vre-o dată? 
  
-Nu domnule, doar nimicuri, înştiinţări şi mici avertismente, n-am fost niciodată chemat la centru. Auzi o voce interioară care spune că eşti pe cale să greşeşti şi să încalci legea şi dacă nu te supui transmit date la centru şi te cheamă la ei. 
  
-Mda, Eu am un model mai vechi. Nu toţi parametrii sunt analizaţi, însă va trebui să merg să fac o corecţie, când mă vor chema, desigur. 
  
-Aş fi dorit o carieră mai apropiată de oraşe domnule! A fi soldat e destul de bine însă îmi lipseşte oraşul. 
  
-Eu m-am obişnuit aici Lup. Sunt la a numai ştiu câta misiune! Departe de oraşe mă simt minunat. Uneori aş vrea ca misiunile să fie mai lungi... 
  
-Aţi distrus multe fortăreţe domnule locotenent? 
  
-Multe sau puţine cine ştie? Nu le mai ştiu numărul Lup prietene... 
  
-Şi totuşi ele răsar domnule, aşa ni s-a spus la Centru. 
  
-Da Lup, răsar şi nimeni nu ştie cum şi de unde. Iar unele, ţi-am spus ...sunt ţinte false! 
  
-Şi dumneavoastră aţi fost indus în eroare? 
  
-Oh ! Desigur, desigur dar îmi place să cred că am distrus şi fortărţe reale. Am o metodă foarte originală de a le depista . 
  
Locotenentul îl privi pe soldatul Lup care nu ceru nici o lămurire dar văzând mina curioasă a subalternului său spuse: 
  
-Da... eu nu le distrug din prima. Dacă le-am reperat aştept uneori şi o zi. Le observ prin periscop, trimit drona, analizez zgomotele captate în tot spectrul de frecvenţe şi dacă mi-am făcut o părere atunci lansez un proiectil inteligent sau trimit o rachetă dar nu în fortăreaţă ci undeva alături. Dacă e doar o imagine fortăreata nu va dispărea imediat. Aşa cred, cel puţin. 
  
Referinţă Bibliografică:
FORTĂREAŢA, PARTEA I-a / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!