Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

Ancheta -Partea a treia - Fragmentul nr. opt
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Procuratorul Ponţiu Pilat fu anunţat de vizita tetrarhului Irod Antipa. Acesta venise din vechiul palat al Hasmoneilor care era reşedinţa sa de la Ierusalim şi care se afla în imediata apropiere a fortăreţei Antonia. Procuratorul îl pofti pe înaltul oaspete şi aliat al Romei în sala ,,Augusta” ştiind bine că tetrarhului îi plăcea luxul exacerbat, opulent, iar încăperea respectivă părea să-l satisfacă pe Irod care privi cu invidie în timp ce intra, splendidul mozaic, coloanele de marmură aliniate de-a lungul pereţilor, statuile zeilor şi mobilierul scump. 
  
Pentru a-l impresiona și el pe procurator, tetrarhul venise înconjurat de o numeroasă suită de servi îmbrăcaţi cu veşminte dintre cele mai scumpe, şi care îl aşteptau acum în atriumul fortăreţei. Până şi cei care cărau palanchinul lui Irod aveau colane de argint în jurul gâtului şi inele de aur pe degete. Bogăţia lui Irod Antipa era proverbială iar acesta dorea s-o arate tuturor cu orice prilej într-un mod cât mai extravagant. Totul era astfel gândit în așa fel ca privitorii să-și imagineze următoarele: 
  
,,Dacă sclavii tetrarhului sunt îmbrăcaţi în argint şi aur, atunci bogăţia lui Irod întrece orice imaginaţie.” 
  
Era de altfel acesta, un obicei oriental al celor foarte bogaţi, pe care veteranii romani din orient îl cunoşteau însă prea bine. Legionarii aflaţi în atrium îi ignorarară deci pe oamenii veniţi cu tetrarhul Galileei şi Pereei. 
  
Irod venise îmbrăcat în mantia sa de purpură având pe cap toca peste care era pusă coroana de aur a tetrarhiei sale, bătută în pietre prețioase și diamante de India. 
  
Procuratorul îi zâmbi larg şi îl invită pe oaspete să ia loc pe una din banchete. 
  
Ponţiu Pilat era totuşi surprins de vizita lui Irod Antipa deoarece cu câţiva ani în urmă organizase la Ierusalim un ospăţ, cu ocazia instalării sale ca procurator al provinciei Iudeea. Venise din Palestina la Ierusalim şi dorise cu ocazia aceea să-i cunoască pe mai marii poporului adică pe ,,viitorii rivali”, după cum îi scrisese cu ironie Valerius Gratus, fostul procurator al Iudeei, printr-o epistolă. Ponțiu Pilat nu se lăsase atunci intimidat de remarca din epistolă însă primi o lecţie dură de care Gratus îl atenţionase totuşi. Nimeni dintre mai marii iudeilor nu venise atunci la ospăţul lui Ponţiu Pilat, nici marii arhierei, nici Filip tetrarhul Trahonitidei şi Gaulanitidei din Paneas nici Irod Antipa din Tiberias, ci doar câţiva questori şi tribuni romani aflați prin împrejurimi. Tetrarhul însă, se scuzase mai pe urmă, vizitându-l pe procurator în Palestina la reşedinţa sa din Cezareea Maritima, explicându-se că religia sa nu-i îngăduia să stea la masă cu romanii, ori cu alte neamuri închinătoare la idoli. 
  
Acum însă tetrarhul se afla la aceeaşi masă cu el şi ,,uitase” se pare vechea poveste cu interdicţiile impuse de lege. Ponţiu Pilat ştia totuşi că terarhul era foarte viclean şi avea o înnăscută abilitate în a se eschiva. Aşa făcuse şi când acesta venise în Cezareea Palestinei şi fusese poftit cu ocazia aceea la un banchet. Tetrarhul pretextase atunci că venise să revadă oraşul construit de tatăl său, Irod cel Mare, care îl reconstruise din temelii pe locul mai vechii colonii greceşti, numită Turnul lui Straton. Acceptase totuşi să meargă împreună cu Ponţiu Pilat la hipodrom unde participaseră amândoi la o cursă de care, unde pariaseră împreună iar mai apoi vizitaseră amfiteatrul de la malul mării unde asistaseră amândoi la o piesă de teatru. Acum, cei doi se aflau din nou față în față. 
  
Tetrarhul își înclină capul și spuse: 
  
-Iţi mulţumesc ilustre prinţ pentru noua hartă a tetrarhiei mele întocmită de cei doi elini care s-au întrecut în meşteșug. Cum voi putea să întorc serviciul pe care l-aţi făcut nouă? 
  
-Imperiul vă oferă protecţie şi asistenţă în orice domeniu, aţi uitat mărite tetrarh? 
  
-Oh! cum o să uit atenţia magnificului Tiberius asupra supuşilor săi de la marginea imperiului? 
  
Procuratorul Ponțiu Pilat îi zâmbi cu prefăcătorie. 
  
-Slujitorii mei au adus un cufăr în care am pus un dar, mărite procurator! spuse el bătând din palme. În clipa următoare ușile se deschiseră și patru sclavi pătrunseră în încăpere cărând o cutie de lemn învelită în piele. 
  
Tetrarhul le făcu semn să se apropie iar unul dintre sclavi deschise capacul. 
  
Procuratorul care tocmai gustase dintr-o cupă privi interiorul lăzii în timp ce tetrarhul îl urmărea printre gene. Deși figura nu-i trădă nici cel mai mic sentiment, Irod Antipa îi prinse un licăr în privire. 
  
,,Hm, hm, hmˮ ! râse el imperceptibil. ,,Nu m-am îndoit niciodată de tăria aurului!” 
  
-Un mic dar din partea tetrarhului Irod Antipa! spuse el cu voce tare ! 
  
-Auri sacra fames! rosti procuratorul. 
  
Irod făcu un semn cu mâna și cei patru sclavi ieșiră cu tot cu cufărul lor. 
  
Slujitorii procuratorului veneau acum cu tăvile lor imense prin spatele celor doi punând pe masa dintre ei sortimente de mâncare şi băutură. 
  
-Un suc de citrice, spuse Irod, iar slujitorul îi întinse îndată tava pe care se afla cupa de argint. 
  
Ar fi fost o pierdere să nu ne întâlnim aici la Ierusalim ilustre, de acest Pessah! 
  
-Reşedinţele noastre sunt la o aruncătură de suliţă, completă procuratorul. 
  
-Ne vedem atât de rar totuşi...Cezareea Maritima e foarte departe de Tiberias, ilustre! 
  
-Să profităm de ocazie atunci... 
  
Ponţiu Pilat bătu din palme şi câţiva muzicanţi începură îndată să cânte o melodie orientală. 
  
-Şi totuşi cu alte ocazii n-am reuşit să stăm la aceeaşi masă! spuse procuratorul cu ironie. 
  
Irod îşi îngustă privirea pricepând aluzia şi zâmbi în colţul gurii. 
  
-Mda! spuse el. S-a dus vremea când tatăl meu Irod cel Mare care pe când era guvernator al Galileei a fost chemat de Sanhedrin aici la Ierusalim pentru nişte vini închipuite. Ilustrul meu tată s-a îmbrăcat în purpură şi s-a prezentat aici în sfânta cetate prințe, înconjurat de ciracii săi iar judecata a fost cât se poate de blândă sub privirile încruntate ale ciracilor care erau bine înarmaţi și foarte fioroși. Eh! S-au dus acele zile când te puteai sustrage cumva judecăţii umilitoare a celor din Sanhedrin. N-am venit atunci la ospăţul acela la care am fost invitat de ilustra voastră persoană pentru că aş fi fost chemat în faţa Sanhedrinului, ilustre! Şi cum am spus...s-au dus zilele când Irod cel Mare ilustrul meu tată bătea cu pumnul în masă în fața tribunalului religios.... 
  
-În schimb, ilustrul vostru tată a primit atunci o replică usturătoare de la unul din fariseii aflați acolo. 
  
-Hm! Văd că ştiţi foarte bine anumite lucruri, spuse Irod surprins. 
  
-E un fapt pe care-l ştie toată lumea, mărite tetrarh. Fariseul acela a spus tuturor că vor regreta cu toţii sentinţa aceea blândă dată lui Irod cel Mare atunci, pentru că a fost achitat! 
  
-Fariseul Sameas! exclamă Irod. De el e vorba! A sfârşit odată cu ceilalţi inclusiv cu regele Hircanus ultimul dintre Hasmonei, atunci când părintele meu şi-a consolidat puterea… 
  
-Ultimul dintre Hasmonei a sfârșit cu capul sub ascuțișul sabiei. Şi apoi au urmat pe eşafod după Hircanus o mulţime dintre rudele şi fii lui Irod, care cu câteva zile înainte de a muri l-a executat pe Antipater acel fratele al vostru…tetrarhe! Cum a spus măritul Augustus, Divinul... la acea vreme: Mai bine eşti porcul lui Irod decât unul din fiii săi. 
  
Irod auzise şi el la vremea aceea remarca lui Octavian care ironiza faptul că porcii erau în mai mare siguranţă decât acei fii ai lui lui Irod cel Mare, care fuseseră executaţi din cauza unor presupuse comploturi. Faptul că iudeii nu mâncau carne de porc l-a făcut pe Octavian să rostească această remarcă usturătoare la adresa crudului rege, și care rămăsese celebră. 
  
Deşi ar fi trebuit să se simtă ofensat pentru ironia adusă tatălui său, lui Irod păru să nu-i pese şi îi zâmbi procuratorului ca de o glumă bună. Îi pregăti însă pe loc o replică la fel de acidă procuratorului. 
  
-Nici cu Licinius Crassus nu mi-e ruşine ilustre procurator, pe Jupiter olimpianul! 
  
Când a sosit la Ierusalim acum vre-o optzeci de ani, Crassus și oamenii lui au jefuit templul de 2000 de talanţi de aur şi nimeni n-a mai spus nimic! A primit însă ceea ce merita la Carhae când a fost răpus de perşi în cumplita încleştare unde a pierit întreaga armată romană. Pe când Irod cel Mare, tatăl meu, a fost loial vulturului Romei întotdeauna, slujind intereselor lui Augustus mai bine ca oricine aici în această parte a imperiului. Chiar dacă divinul a spus ce a spus despre porci... 
  
Toți care au trecut pe aici și-au luat partea din aurul templului! 
  
Ponțiu Pilat înţelese perfidia lui Irod Antipa. 
  
Procuratorul ,,împrumutase” o cantitate însemnată de aur din tezaurul Templului, pentru a termina construcţia apeductului de la Ierusalim însă tetrarhul aflase că o parte însemntă a acestei averi fusese deturnată de procurator iar referirea la Licinius Carassus bătea de fapt în obrazul lui Ponţiu Pilat. Procuratorul nu se dădu bătut însă. 
  
-Hm! Toată lumea ştie că atunci când Augustus s-a bătut cu gladiatorii lui Marcus Antonius la Actium, marele Irod trebuia să fie în tabăra celor doi amanţi, Antonius şi Cleopatra. 
  
Numai faptul că Irod era în război cu nabateenii l-a ferit pe acesta de a sta împotriva lui Octavian Augustus pe câmpul de luptă, fapt care i-ar fi scurtat tetrarhului nu numai domnia ci şi zilele. 
  
Tetrarhul își ridică brațul drept cu palma dispusă vertical. 
  
-Măreţul meu tată n-a făcut altceva decât să-şi revendice terenurile şi plantaţiile de palmieri de lângă Ierihon, luate tâlhăreşte de nesăbuita regină a Egiptului, Cleopatra. A ştiut însă să se şi eschiveze fiindcă a înţeles pericolul unei alianţe cu Marcus Antonius pe de o parte, ori cu Octavian pe de cealaltă, ştiindu-se între ciocan şi nicovală. Şi tot smintita de Cleopatra este cea care i-a pornit pe nabateeni împotriva tatălui meu. 
  
Procuratorul îl privi pieziş și-i dădu răspuns. 
  
-Chiar dacă a urât-o de moarte pe regina Cleopatra, aceasta i-a oferit de fapt scăparea, nu crezi, mărite tetrarh! Cât despre uciderea săvârşită de Irod asupra ultimilor Hasmonei, știu că aceştia au fost foarte iubiţi de popor. Irod în schimb a fost detestat de mai toţi, își ,,aminti” Ponțiu Pilat. 
  
-Detestat, detestat! exclamă Irod. Tatăl meu este însă cel care a rezidit templul într-un an şi jumătate redând poporului amintirea măreţiei vechiului regat a lui Iuda! El...un idumeu...! Chiar fortăreaţa aceasta, Antonia, a fost ridicată tot de el. Apoi tatăl meu a construit Herodionul şi a fortificat Masada cetatea pe care nici măcar legiunile Romei n-ar putea-o cuceri vreodată, apoi a zidit teatrul elenistic de aici din Ierusalim şi multe alte edificii. Dar recunosc...ilustre procurator, a fost totuşi prea crud spre sfârşitul vieţii, spuse oarecum împăciuitor Irod. Odihnească-se în pace! E înmormântat la Herodion. 
  
-Sit tibi terra levis! spuse Ponţiu Pilat.Se spune însă că a ucis mii de copii mici, de până în doi ani cu puţin timp înainte de a muri, pentru a nu-şi pierde tronul din cauza unei profeţii despre un copil care trebuia să ajungă rege. 
  
Procuratorul zâmbi ironic în colţul gurii. 
  
-Hm! Marele Irod s-a temut de un copil mic... Iar copilul ar fi putut ajunge rege abia peste vre-o cinsprezece, douăzeci de ani, pe când regele Irod era deja spre finalul vieţii fiind chinuit de cumplitele sale boli. Faptele sale crude au fost astfel lipsite de sens... 
  
-A făcut aceasta nu pentru a-şi apăra tronul său ci pentru a-l lăsa intact urmaşilor săi, adică fraţilor mei: Arhelaus, Filipus şi mie, explică tetrarhul. Cât despre masacrul comis atunci...da! 
  
Este adevărat! spuse Irod încruntându-se uşor. Se iscase în popor un zvon despre o profeţie asupra unui copil care va fi ajuns rege în Israel periclitând prin asta jilţul tatălui meu. Mai târziu s-a spus că cel căutat de tatăl meu era Ioan Botezătorul, un pustnic al deşertului de lângă Iordan care a scăpat atunci de poruncă. Dar profeţia a fost de fapt un fals scornit de nişte prinţi din Persia care au trecut pe la Ierusalim în vremea ultimilor ani de viaţă ai tatălui meu. Chiar eu i-am tăiat capul falsului Mesia în fortăreaţa Macherus. 
  
-Profeţia magilor era dată asupra acestui Iisus din Nazaretul Galileei, tetrarhule! Așa mi s-a spus zilele acestea... 
  
-Eh, am auzit şi eu această versiune! exclamă tetrarhul făcând un gest a lehamite, însă pe mine mă interesează doar consecinţele profeţiei aceleia și anume faptul că ori Ioan, ori acest Iisus din Nazaret, ameninţau şi tetrarhia tatălui meu dar şi soarta provinciei romane Iudeea de sub Octavian, nu credeţi? Fiindcă profețiile vorbeau despre Mesia-regele lui Israel! Iar Iudeea e acum o provincie romană! Dar, după cum ştim, ilustre procurator, pericolul a fost înlăturat, cei doi aşa zişi profeţi care au fost denumiți cu apelativul Mesia, sunt acum morţi. 
  
-Şi dacă profeţia se va împlini totuşi, fiindcă se spune că acest Iisus a înviat? 
  
-Prostii, declamă tetrarhul râzând forţat. Și despre Ioan se spunea că va învia! Irodiada chiar s-a temut și i-a îngropat capul la cinsprezece coți sub pământ, spuse tetrarhul râzând din nou. Ţara asta e plină de profeţi la tot pasul ilustre procurator. Unii spun că Ierusalimul şi-a ucis profeţii cu pietre. Dar eu cred că aceşti prooroci au rostit doar nişte cumplite blesteme care s-au şi împlinit în timp îngrozind astfel poporul. Şi n-ai să găseşti în toate ţinuturile foste ale lui Israel vre-un aşa zis profet care să ţină cu adevărat la cetăţenii săi. Peste tot aceşti profeți aruncă tot felul de acuze asupra seminţiilor noastre, blesteme care mai de care mai înfricoşătoare, chipurile venite de la Dumnezeu! Ce fel de Dumnezeu ar fi totuşi acesta care după ce îşi pedepseşte poporul său, lasă să fie uciși tocmai profeţii de care s-a folosit. Asta n-o mai înţeleg în ruptul capului! 
  
-Sunteţi credincios legii mosaice şi Dumnezeului iudeilor ilustre tetrarh? întrebă procuratorul care tăcuse până atunci ascultând părerea lui Irod. 
  
Tetrarhul pricepu aluzia și îl privi pe procurator cu ochii ațintiți. În timp ce îi zâmbi acestuia cu un rictus în colțul gurii Irod analiză cu atenție scopul întrebării lui Ponțiu Pilat. Dacă ar fi spus că este credincios, atunci procuratorul ar fi putut proba contrariul chiar din cuvintele ieșite din gura lui cu puţin înainte, dând posibilitatea procuratorului de a-l umili în acest fel. 
  
Dacă ar fi spus că nu este, atunci procuratorul i-ar fi imputat ipocrizia atunci când invoca precepte ale legii folosite pentru a se eschiva în diversele situații. 
  
Viclenia lui Irod era însă neîntrecută în astfel de situaţii. Tăcu gândindu-se şi privi zâmbitor către procurator. Discuţia purtându-se în latină slujitorii procuratorului aflaţi în imediata apropiere ar fi răspândit imediat tema discuţiei umilindu-l încă o dată pe Irod. 
  
Procuratorul aştepta acum calm răspunsul acestuia. 
  
-Cred în măsura în care omul este stăpân pe propriul destin şi foloseşte numele lui Dumnezeu pentru a fi independent faţă de alţii, răspunse rece şi cu o mină triumfătoare tetrarhul. 
  
-Hm! exclamă procuratorul. Asta pare a fi aşa...mai mult o ipocrizie! 
  
-Spune-i cum vrei ilustre! Noi cei puternici nu trebuie să arătăm niciodată ceea ce suntem cu adevărat. Altfel, și dușmanii și prietenii noștri ne vor înlătura fără milă de la putere când vor avea ocazia. 
  
Procuratorul îi făcu un semn cu mâna. 
  
-Aici s-ar putea să-ți dau dreptate ilustre. Să lăsăm însă discuția şi să gustăm câte ceva, spuse Ponţiu Pilat făcând semn cântăreţilor să se apropie şi să cânte mai tare. Slujitorii schimbau acum vasele și platourile aducând altele pe care erau alte feluri de mâncare. 
  
-Vin de Falernus! spuse Ponțiu Pilat ridicând o cupă aurită pe care se reliefau scene mitologice. 
  
-Oh, îmi aduc aminte de Roma! exclamă tetrarhul. Roma și petrecerile pe care le frecventam în tinerețe...Ce mai festinuri ce mai banchete unde după ce mâncam pe rupte vărsam totul afară și ne umpleam iarăși burțile până nu mai puteam...Ha, ha! râse tetrarhul apucând o pulpă rumenă de pe o tavă. Vin de Falernus! E preferatul meu ilustre! 
  
Tetrarhul alese pe rând ceea ce își dorea, vrând să arate că vechile ,,obiceiuri” datorate legii iudaice fuseseră uitate, însă procuratorul gândea totuşi că tetrarhul oricum nu se mai temea acum, că, stând la masa sa i-ar fi fost frică de judecata Sanhedrinului. Ponţiu Pilat avea informaţii că membrii Sanhedrinului dar şi arhiereii erau de altfel aserviţi bogăţiei şi puterii crescânde a lui Irod Antipa la Ierusalim. În timp însă, relaţiile lui Irod cu iudeii nu fuseseră prea cordiale. Aceştia îl acuzaseră pe tetrarh de cruzime şi de nerespectarea unor articole din lege printre care şi episodul cu Irodiada pe care Botezătorul nu-l uitase şi pe care îl amintise tetrarhului de câte ori se ivise ocazia. Sanhedrinul însă trecuse cu vederea foarte ușor acest lucru. Cât despre cruzimea de care-l 
  
acuzaseră cândva iudeii, tetrarhul trimisese la timpul potrivit o cantitate de aur și o scrisoare în care se explica că nu fusese mai necruţător decât ,,alţii”. Iudeii nu uitaseră cruzimea nemaivăzută a etnarhului Arhelaus, celălalt frate a lui Irod Antipa care cu mulţi ani în urmă fusese pus rege peste Iuda de către Irod cel mare, şi care se purtase lamentabil faţă de supuşii săi schingiuindu-i şi tăindu-le capetele pentru cea mai mică împotrivire. 
  
Iudeii îl reclamaseră atunci pe Arhelaus lui Octavian Augustus, care era pe atunci împărat la Roma, iar acesta destituindu-l pe etnarh după zece ani de domnie tiranică se folosi din plin de acest lucru. Augustus trăsese foloase substanțiale, impunând în zonă primii prefecți ai provinciilor care ulterior aveau să se numească procuratori, în frunte cu Coponius şi mai apoi continuând cu Marcus Ambibulus, Annius Rufus, Valerius Gratus şi mai apoi cu, Ponţiu Pilat. 
  
În accepţiunea Sanhedrinului, Tetrarhul Irod Antipa nu-l întrecuse totuşi în cruzime pe Arhelaus şi aceştia erau dispuşi să închidă ochii la multe din faptele tetrarhului, mai ales că acesta nu domnea peste Iudeea. 
  
Procuratorul Ponțiu Pilat ridică o cupă de vin. 
  
-În sănătatea tetrarhului Irod Antipa, spuse el. 
  
Tetrarhul se şterse pe mâini cu un ştergar şi apucă o cupă de pe o tavă. 
  
-În sănătatea procuratorului Ponțiu Pilat, spuse și el gustând din vin. 
  
De fapt am venit cu o anumită treabă aici, spuse Irod după ce băură din vinul de Falernus. 
  
Procuratorul nu se îndoise de altfel că motivele erau şi altele deci nu păru surprins. 
  
-Ascult un aliat de nădejde al Romei, ilustre tetrarh, spuse procuratorul pe un ton uşor ironic. 
  
Tetrarhul îşi îndesă inelele pe degete şi privi spre procurator care era preocupat să-şi aranjeze toga și să îndepărteze niște scame imaginare. Privindu-l, Irod recunoştea în statura procuratorului o anumită măreție deşi îl ştia pe procurator ca pe un om crud, şi tetrarhul gândi că poate chiar acea cruzime ascunsă pe chipul său îi dădea acea măreţie. Irod Antipa îi admira pe romani dealtfel deşi uneori îi credea prea încrezuţi. Acceptase însă de pe când se aflase la Roma, modul de viaţă roman, mai bine spus al cetăţenilor bogaţi din marea metropolă, mod de viaţă dominat de confort, lux, hedonism și consum exgerat. Iar termenul de - Pax Romana- era pentru tetrarh idealul său politic şi nu şi-ar fi imaginat niciodată viaţa fără Roma. 
  
Aflat pe patul de moarte, tatăl său, Irod cel mare, îi sfătuise pe cei trei fii rămaşi în viaţă să-i aibă mereu aliaţi pe romani şi să nu se îndoiască niciodată de puterea aqvilei şi nici de viclenia ei. Despre iudei, aproape că le poruncise să nu se încreadă în ei şi chiar să-i trădeze în faţa Romei dacă situaţia ar fi impus-o. Irod îşi aminti cum îi tratase tatăl său pe cei din Sanhedrin înlăturându-şi fără milă opozanţii de acolo şi instaurând chiar şi printre susţinători săi o teroare mută. În conjunctura actuală însă, tetrarhul şi-i dorea totuşi aliaţi pe mai marii iudeilor nu fiindcă îi iubea prea mult ci fiindcă urmărea ca la momentul oportun să înglobeze în tetrarhia sa ţinuturile înconjurătoare: Iudeea, Samaria, Gaulanitis, Decapolis şi toate celelalte pământuri care fuseseră ale lui Israel. Dorea în cele din urmă un regat vasal Romei, condus de el. Dorea însă ca acest lucru să se facă fără vre-o revoltă împotriva stăpânirii romane, ci dimpotrivă, chiar cu ajutorul ei, şi asta trebuia să fie marea viclenie a sa. Iar momentul ar fi fost propice atunci când legiunile din Siria ar fi fost angajate în luptele cu parţii. Apoi, tetrarhul mai ştia că boala fratelui său Filip se agravase şi toţi vorbeau că acesta nu va mai trăi prea mult iar Irod spera ca după moartea acestuia, micile povincii aflate acolo să se alipească tetrarhiei sale. Cât despre Iudeea şi Samaria tetrarhul ştia că situaţia lor era cu mult mai delicată, însă spera ca nu peste mult timp mai marii iudeilor să instige poporul la revoltă împotriva romanilor iar el ar fi intervenit astfel la timp din capitala sa, Tiberias, cu armata sa, oprind revolta antiromană aprinsă la Ierusalim. Apoi ar fi mers la Roma erijându-se într-un erou care salvase pacea şi graniţele de răsărit ale imperiului, argumente care lui i se păreau a fi foarte puternice în a convinge pe împăratul Tiberius ca Iudeea şi Samaria să fie alipite tetrarhiei sale şi astfel, cu puţin noroc s-ar fi refăcut regatul tatălui său la mărimea iniţială. Sub sceptrul său bineînţeles. Comandase de aceea în taină o mare cantitate de arme, câteva zeci de mii de săbii de bună calitate chipurile pentru reînzestrarea armatei: scuturi, coifuri, armuri şi alte efecte militare, și care i-ar fi intrat în uz îndată ce ar fi fost făurite...Apoi ar fi așteptat momentul prielnic. 
  
-Am venit de fapt cu o îndoită cerere ilustre prinţ, spuse Irod. 
  
-Acest lucru mă îndreptăţeşte la recompensa primită, mărite tetrarh! Despre ce e vorba ? 
  
-Aş vrea să rămânem singuri ilustre! 
  
Procuratorul bătu din palme şi toţi slujitorii ieşiră, mai puţin muzicanţii cărora Ponțiu Pilat le făcu semn să cânte puțin mai tare. Tetrarhul nu se lăsă rugat şi vorbi. 
  
-Mi-ar fi făcut o deosebită plăcere ilustre să vă pot ajuta în cazul acestui rebel, însă deşi acesta era din Galileea, faptele sale contra legii le-a săvârşit aici la Ierusalim sfidându-l în primul rând pe magnificul Tiberius, şi pe deasupra, autoritatea Romei! 
  
-Lasă asta, spuse Ponţiu Pilat. Ce sentinţă i-ai fi dat ilustre? 
  
Irod îşi îngustă privirea şi îşi arcui buzele în jos mușcându-le. 
  
-Nu l-aş fi răstignit mărite! Lumea spune că a fost un profet! Iar profeţii sunt de obicei ucişi cu pietre! spuse tetrarhul cu cinism. Ierusalimul îi striveşte pe toţi cei care-şi arogă acest titlu iar acest Iisus s-a făcut pe sine nu numai profet ci însuşi fiul lui Dumnezeu... 
  
-Mda! spuse oarecum plictisit pocuratorul. 
  
Irod observă acest lucru pe chipul procuratorului. 
  
-Aş vrea ilustre prinţ, ca un aliat de nădejde al Romei, să aflu concluziile anchetei asupra acestui Iisus. Iar apoi vă voi mai cere ceva. 
  
Ponţiu Pilat îl privi fără să clipească. Procuratorul făcea acum mental conexiunile pe care le intuia faţă de cererea lui Irod. Crezuse la momentul acela că Irod Antipa nu era prea interesat nici de persoana, nici de procesul lui Iisus din Nazaret şi, ca să se eschiveze de povara condamnării dreptului, tetrarhul trimisese înapoi alaiul iudeilor care-l adusese în faţa sa pe profetul taumaturg. Din partea procuratorului fusese de altfel o încercare nereuşită de a arunca responsabilitatea în spatele altcuiva. Tetrarhul înţelesese la momentul acela perfidia procuratorului dar, lucru oarecum de neînţeles, Irod fusese în acelaşi timp plăcut surprins de cererea lui Ponțiu Pilat de a-l judeca pe rebelul galileean. Irod îşi aminti totuşi că îl urâse pe Ponțiu Pilat atunci, în acele momente, tocmai pentru acel lucru. Acum însă tetrarhul aproape că îi cerea prietenia. 
  
Iar Ponţiu Pilat, înaltul procurator al Iudeei se gândea serios să i-o acorde. 
  
-Deşi n-o arată, marii arhierei şi Sanhedrinul lor sunt foarte supăraţi pe mine! spuse Ponțiu Pilat. 
  
Motivul ultim ar fi tabla aceea pusă deasupra capului acelui drept şi pe care ei au luat-o ca pe o imensă ofensă adusă lor înaintea marii sărbători de Pessah. 
  
-Ştii bine procuratorule părerea iudeilor despre Dumnezeul lor. Nu-i vorba de Iisus din Nazaret, acesta a primit ce i se cuvenea. E vorba de faptul că înaltul procurator al Iudeei l-a denumit pe acest Iisus - împărat al iudeilor, iar împărat al iudeilor este Yahve! 
  
-Hm! pufni procuratorul iritat. Ei au spus atunci că doar cezarul Tiberius este împăratul iudeilor! 
  
Irod îl privi încruntat. 
  
-Ei se refereau atunci la un împărat lumesc mărite procurator. Privitor la tabla pusă la capul răzvrătitului ei au interpretat înscrisul ca fiind o referire la Dumnezeul cel nevăzut. 
  
-S-o lăsăm aşa! spuse Ponțiu Pilat. 
  
-Personal n-am nici o părere înalte prinţ! Nu mă interesează aceasta. M-ar interesa mai degrabă concluziile anchetei! 
  
Irod cerea amănunte din anchetă pe care doar arhiereul Caiafa probabil că dorea să le ştie. Procuratorul îşi imagina deci că arhiereul îi ceruse acest lucru tetrarhului. 
  
-Cercetările bat pasul pe loc ilustre! Nici urmă de acel drept. Iar magistratul Comus Lucretius a ajuns la concluzia că somnul care i-a cuprins pe străjeri a fost o faptă pusă la cale prin focurile care au ars acolo în noaptea aceea. Fumul a provocat somnul soldaţior mei, fum în care au fost puse prafuri şi alte miresme. 
  
Irod îşi stăpâni cu greu un rictus al feţei. Nu credea mare lucru din ce-i spunea procuratorul. 
  
Acesta continuă. 
  
-După cum ştii ilustre tetrarh, mormântul a fost declarat proprietate a statului prin pecetluire cu vulturul Romei şi de aceea un raport va fi trimis și înaintea Senatului Romei, asta dacă vor dori să-l citească... 
  
-Hm!...O trupă întreagă adormită de o mireasmă strecurată în foc... 
  
-Nu voi menţiona în raport numărul legionarilor tetrarhule! Vor înţelege prin asta că au fost trei sau patru oameni acolo, sau câți vor dori ei dar dacă vor cere ceva, le voi răspunde. 
  
-Arhiereii Anna şi Caiafa cred că ar fi mai bine să arătaţi în raport cum a fost vândut şi cumpărat trupul galileeanului în noaptea aceea...ilustre. Ar fi mult mai simplu de încheiat această afacere. 
  
Procuratorul era acum sigur că între Irod şi arhierei avusese loc o discuţie. Nu spuse însă nimic despre asta. Înţelegea acum perfidia lui Irod. Acesta dorea să se pună bine cu arhiereii Anna şi Caiafa dar şi cu el. 
  
-Mda! oftă procuratorul Ponţiu Pilat. Se pare că e soluţia cea mai simplă şi...surprinzător, e cea mai avantajoasă versiune atât pentru noi cât şi pentru voi, dar nu pot face aceasta până nu voi găsi corpul celui răstignit. Oricum...ce mai contează? Povestea va fi dată uitării curând. Dar îţi voi face cunoscut mersul anchetei ilustre tetrarh, spuse procuratorul zâmbind cu subînțeles. 
  
Tetrarhul se lăsă pe spatele jilţului său într-o atitudine de relaxare. 
  
-Al doilea lucru pe care vi-l cer ilustre prinţ este să-l arestaţi pe Irod Agrippa, un nepot al tatălui meu, marele Irod şi din nefericire frate al Irodiadei. Agrippa Irod e doar un tânăr vagabond care cutreieră ţărmul oriental al Mediteranei înşelând pe unii şi pe alţii din Egipt până-n Palestina şi mai sus spre Siria. 
  
-Vrea să meargă la Roma? 
  
-Cred că da! Vreau să-l arunc în temniţă pe înşelătorul acesta care îmi datorează o avere. 
  
Am ticluit o scrisoare pentru acest Agrippa ca el să vină în Cezareea Palestinei după nişte bani ai unor cămătari şi cu ajutorul vostru ilustre voi pune mâna pe el. 
  
-O capcană, spuse Ponţiu Pilat. 
  
-De ce nu, replică tetrarhul. Spionii mei din Alexandria spun că acesta vrea să plece la Roma fiind chemat de fiul lui Germanicus, Caligula, cu care a copilărit de altfel. Iar Caligula a răspândit deja zvonul că magnificul Tiberius îl are în graţii ca succesor al său la jilţul imperiului. Ce spui de asta procuratorule? 
  
Procuratorul ridică din umeri. 
  
-Şi ce-i cu asta? 
  
-Nu pricepi ilustre? spuse tetrarhul aplecându-se peste tăblia mesei. Eu nu-mi voi mai recupera niciodată banii, iar tu îţi vei pierde jilţul de procurator. 
  
-Prostii! exclamă Ponţiu Pilat neîncrezător. 
  
Procuratorul gândea că nu banii erau motivul pentru care Irod dorea să pună mâna pe Agrippa. 
  
-L-am cunoscut în Antiohia pe tatăl acestui Caligula, continuă tetrarhul, pe marele Germanicus, requiescat in pace, eroul luptelor de pe Rin. L-am cunoscut şi pe Caligula tot atunci când era doar un ţânc. Tatăl lui spunea despre el că va guverna prost dacă v-a ajunge vreodată împărat. Îşi va impune acoliţii săi în funcţiile înalte ale imperiului dacă va ajunge pe jilţul lui Augustus şi al lui Tiberius! Cât despre Agrippa...iată! Fratele meu Filip care stăpâneşte la Paneas este bolnav. Iar Agrippa deja se visează tetrarh acolo. 
  
Pentru procurator era totul clar acum. Irod râvnea la teritoriile fratelui său și era invidios pe Agrippa care ar fi avut un cuvânt de spus dacă Caligula urca pe jilțul imperial. 
  
-Nu cred o iotă tetrarhule. Am veşti clare din Roma şi din Caprae cum că Tiberius îl doreşte pe nepotul său Gemellus ca succesor, iar acesta e un tânăr de mare viitor după cum îl laudă mai mulţi, îl contrazise procuratorul. Caligula n-are nicio şansă! 
  
-Nu fi atât de sigur ilustre! Magnificul Tiberius să-l ocrotească zeii e destul de înaintat în vârstă iar Caligula are mulţi prieteni de pe când era un copilandru, prin legiunile conduse de ilustrul său tată, Germanicus! Servindu-se de renumele tatălui său legiunile îi vor cădea la picioare. 
  
,,Famam multi curantum pauci conscienciam”, completă Irod cele spuse. (Mulţi se îngrijesc de faimă, puţini de conştiinţă!) Acesta este Caligula! 
  
-,,Nimium tentendo funem abrumpis!” fu replica procuratorului. ( Funia mereu întinsă se rupe!) 
  
Irod zâmbi cu ironie. Cuvintele rostite erau adresate lui? Sau se refereau la Caligula? 
  
-Voi fi atent la tânărul Agrippa, ilustre tetrarh, continuă procuratorul. Dacă va pune piciorul în Cezareea Maritima, îl voi aresta și îți voi da de știre. 
  
Tetrarhul se ridică de plecare iar procuratorul se ridică şi el. 
  
-Te invit la o petrecere ilustre, înainte de a pleca din Ierusalim. 
  
-Chiar crezi că voi veni? 
  
-Suntem prieteni ilustre! spuse Irod aşezându-şi pupura şi întinzându-şi braţul drept în chip de salut. 
  
Procuratorul îi strânse mâna tetrarhului iar acesta îi cuprinse antebrațul și la fel făcu și Ponțiu Pilat făcându-l pe Irod să înțeleagă în felul acesta că fusese acceptat ca prieten. 
  
-Și dacă profeţii ăştia sunt cine au spus ei că sunt, suntem terminaţi mărite procurator! mai spuse tetrarhul râzînd ironic. 
  
Dar vă asigur că nu-s decât nişte nenorociţi care au vrut să pună mâna într-un alt mod, pe putere! 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta -Partea a treia - Fragmentul nr. opt / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!