Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al unsprezecelea fragment-continuare.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tetrarhul Irod Antipa se trezi târziu, pe la ceasul al treilea în acea dimineaţă. Mâncase copios în seara precedentă şi băuse din vinul rubiniu poate cam prea mult. Chemă un sclav care îi turnă apă pentru a se spăla şi după ce se şterse cu un prosop tetrarhul ieşi din camera în care dormise şi merse spre camera Irodiadei unde aceasta dormea încă. Pe culoar îl întâmpină unul din oamenii săi care cuteză să-l oprească spunându-i: 
  
-Prea mărite tetrarh, am o veste pentru domnia voastră, spuse acesta înclinându-se într-o plecăciune adâncă. 
  
-N-am chef de ascultat veşti acum, poate mai târziu. E ceva important? 
  
-Este vorba despre galileeanul Iisus, preamărite și luminate tetrarh. 
  
-Da? rosti prelung Irod. Ce a mai făcut acesta? 
  
-El n-a mai făcut nimic preamărite, însă ucenicii au reuşit să-i fure trupul astă noapte din locul unde fusese pus. 
  
Irod se opri şi privi către slujitorul său. 
  
-De ce nu mă surprinde lucrul acesta? spuse el punându-și mâinile în șold după care oftă scurt. Parcă spuneau că vor pune pază mare la mormânt şi procuratorul Ponțiu Pilat şi arhiereii Caiafa şi Anna! 
  
-Aşa au şi făcut mărite, însă cu toate astea ucenicii au furat trupul aceluia. 
  
-Şi se va răspândi vestea că acesta a înviat din moarte! râse scurt Irod. 
  
-Chiar aşa, întări omul din fața sa. 
  
-Basme, spuse Irod. Prostii.... Dar pericolul e într-adevăr mare fiindcă încă e multă lume în Ierusalim şi toţi ar trebui să ne temem de o răscoală în urma veştii acesteia. Căpitanul Ahav şi oamenii lui ce fac? Și unde sunt? 
  
-Sunt de negăsit, prea mărite. Noi am aflat de la alţii... 
  
Irod nu mai spuse nimic și intră în iatacul Irodiadei care se trezi când tetrarhul dădu buzna în încăpere. Irod mai așteptă până când concubina lui se trezi de-a binelea. 
  
-Au reuşit să fure trupul acelui Iisus, exclamă el făcând un gest cu mâna. Niște neisprăviți! 
  
Irodiada se schimonosi însă şi se lungi în patul luxos. 
  
-Prea puţin îmi pasă de proorocii voştrii preamărite, fie ei de aici sau de aiurea. Mi-ajunge că mă procopsisem cu unul de care nu mai scăpam. 
  
Irod nu-i răspunse imediat. Apucă un vas din aur în care se afla suc de rodii și își turnă licoarea într-o cupă tot din aur bătută cu pietre prețioase. Savură lichidul plimbându-l prin gură apoi spuse pe un ton cam acid: 
  
-A fost o greşeală că l-am tăiat pe Botezător femeie! Imaginea noastră în popor a avut de suferit, spuse Irod știind bine la ce se referea concubina lui. Şi e mai rea decât înainte! Botezătorul bântuie şi acum capetele înfierbântate ale celor din popor. 
  
Irodiada făcu și ea un gest cu mâna. 
  
-Mare pagubă... stăpâne Irod. Mănânci şi bei cu poporul? Dormi cu el? Stăpâneşti cu el? Şi-atunci ce e cu plângerea asta? Şi cu acest Iisus ce mai e? Că i-au furat trupul?... Puțin îmi pasă! E treaba ucenicilor acestuia! Să-l îngroape unde vor ei şi să-i ardă tămâie câtă vor pe un altar de jertfă. Mă interesează un singur lucru. Nouă să ne fie bine tetrarhe Irod. Căci tot ce contează în viaţă nu e un Dumnezeu care nu ştie nimeni dacă există cu adevărat şi pe care nu l-a văzut nimeni, și în care cred nebunii ăştia care n-au nicio speranță. Tot ce contează în viaţă e să stăpâneşti tu pe alții ca să nu fii tu cel stăpânit, iar marea înțelepciune e că trebuie s-o faci prin forţele proprii fiindcă nu te ajută nimeni, ba mai mult, toată lumea e împotriva ta. Iar viaţa ar trebui să ţi-o trăieşti din plin şi să nu-ţi pară rău de nimic. Asta contează. Şi s-o trăieşti ca şi cum aceasta ar fi ultima zi din viaţa ta, că după asta vine nimicul morţii. Atât! 
  
Irod nu o asculta însă căci căzuse pe gânduri. 
  
-Nu ştiu dacă am procedat bine nici cu acest Iisus, spuse el aşezându-se pe patul luxos acoperit cu piei de leopard. 
  
-Cum? exclamă mirată Irodiada. Doar nu crezi în prostiile ăstora cu învierea şi cu viaţa veşnică? 
  
-Hm! nicidecum. Numai că privindu-l pe acest Iisus când mi-a fost adus aici, mi s-a părut că-l văd pe Botezătorul în carne şi oase. 
  
Irodiada se ridică din pat în şezut şi îl privi înfiorată. 
  
-Ai înnebunit tetrarhe Irod? Vino-ți în fire... Ce-ţi veni? Trezeşte-te! spuse ea cu îndrăzneală dar şi cu frică. 
  
Irod continuă însă cu presupunerile sale privind undeva în gol. 
  
-Dar dacă ucenicii spunând că acesta a înviat, pun la cale acum o răscoală, ce ne vom face? spuse el. Ierusalimul e plin de pelerini, mulţi dintre ei veniţi pentru vindecările pe care acest Iisus le făcea în popor. Nu suntem iubiţi nici aici la Ierusalim, Irodiada! Iudeii nu vor uita niciodată că Irod tatăl meu l-a tăiat pe ultimul Hasmoneu, Hasmonei care, de ce să nu o recunosc, au fost iubiţi de popor, pe când părintele meu – nu, deși tot ce e construit mai de vază în Ierusalim, inclusiv templul cel mare, tatăl meu a clădit. Chiar nu înțeleg de ce iudeii ăștia nu-i acordă respectul cuvenit... Iar acuma cu Iisus ăsta... O scânteie şi.. ne vor sfâşia ca pe nişte cepe amintindu-şi şi de noi pentru moartea Botezătorului. 
  
-Chiar crezi asta? Să mă ierți luminate tetrarh dar ești puțin naiv, spuse Irodiada cu neîncredere. Noroc de mine pentru că altfel te-ar fi încălecat acest Ioan cu prostiile lui despre post şi pocăinţă. Ţi-am fost alături şi ţi-am dat tot ce putea să-ţi ofere mai mult o femeie. Este așa? Iar decizia cea mai bună pe care ai luat-o a fost atunci când ai poruncit decapitarea acestui uneltitor. Noroc însă cu mine și cu șiretlicurile mele de femeie trecută prin ale vieții că am reuși să-i închid gura pe veci! 
  
Şi acum... tocmai când spuneam că am scăpat de predicatorii ăştia... hop şi Iisus ăsta, galileean de altfel. Murind câinele de Ioan, toţi coate goale ăia care-l urmau pe Botezător s-au şi luat după el, așa se spune. 
  
-Nu vorbeşti bine femeie, o întrerupse Irod. Învăţătura lui, după cum ştii, e foarte cunoscută în Tiberias. Dacă ne vom duce acolo şi vom fi înlăturaţi din cauza tulburărilor care se vor face când vor auzi că acela a fost răstignit aici la Ierusalim? 
  
-Şi nu ai ciraci mărite și preaputernice tetrarh Irod? Să taie în carne vie, spuse Irodiada cu asprime în glas. 
  
-Hm! chicoti Irod gândindu-se la o așa naivitate. Crezi că pot face chiar ce vreau eu? Magnificul Tiberius mă poate pedepsi oricând, cu toată prietenia noastră, auzind de vreun asemenea masacru. 
  
-Dar dacă vei fi nevoit să te aperi de gloată , nu cumva trebuie să-i ucizi pe agresori? Cuvîntul tău e mai important decât cel al gloatei... 
  
-Of!...femeie, s-au dus zilele când tatăl meu tăia pe cine voia fară să-i pese de nimeni. Cezarii Romei te trag imediat la răspundere în aceste cazuri, nu fiindcă le-ar păsa de cei asupriți, ci doar pentru faptul că astfel pot trage la răspundere pe cei ca noi... Legislația romană e iadul pe pământ în astfel de cazuri. Îți jur, e mai bine să nu intri în ochii justiției romane. Și acum cine știe ce va mai fi... 
  
-Prostii! spuse neîncrezătoare Irodiada. Iisus şi vagabonzii lui sunt de domeniul trecutului daca la asta te referi. Săptămâna viitoare totul va fi dat uitării, precum afacerea cu Botezătorul. Mulți au spus atunci că urgia va cădea pe capul nostru... Ei uite că n-a căzut nimic. În afară doar de capul Botezătorului care și-a primit binemeritata pedeapsă. Dacă Dumnezeu era cu acest Ioan de ce nu l-a apărat în fața unei femei slabe și neputincioase ca mine? Prorocii ăștia se tot lauda cu Dumnezeul lor care nu-i ajută însă dintr-un singur motiv. Pentru că nu există. 
  
-Așa spui tu femeie, despre Botezător, că a fost dat uitării, spuse Irod fără să ia în seamă ultimele cuvinte ale Irodiadei. De ce însă ne huiduie toți pe unde trecem? Nu-ți pui întrebarea asta? Și au apărut tot felul de glume pe seama noastră, care mai de care mai sarcastice. Simt că ceva se va petrece în legătură cu acest Iisus, spuse Irod, însă nu știu ce. Are prea mulţi adepţi şi până şi arhiereul Caiafa se teme de dânşii! 
  
-Nu vă mai înţeleg deloc pe voi stăpânii acestor ţărişoare, spuse dezgustată Irodiada. Aveţi ciraci, aveţi bani, legea, dreptatea şi puterea sunt de partea voastră! Ce vă împiedică să înfundaţi temniţele cu ei, nu ştiu? Răstigniți-ii pe toți, cum fac romanii. Cu miile... Reprimați orice nesupunere și vor tremura toți în fața voastră. 
  
-Femeie! spuse înfuriat Irod ridicând tonul. Tăierea lui Ioan nu ne-a adus nimic bun. Adepţii acestuia sunt răspândiţi peste tot prin Palestina, Siria şi în jurul Iordanului ori printre pustnicii esenieni, iar numele noastre au ajuns de batjocură printre ei. 
  
-Mereu ţi-a păsat ca numele tău luminate tetrarh să fie rostit de bine, spuse Irodiada. Pe sarcofag asta îţi vor scrie: 
  
,,Aici zace Irod Antipa, terarh al Galileei şi Pereei. Toţi l-au vorbit de bine dar a fost ucis mişeleşte chiar de aceştia!” Ce-mi pasă mie de esenieni și de alții că-ţi terfelesc numele? 
  
Irod însă îşi ieşise din fire şi vrând să o supere rosti cu viclenie. 
  
-Dar ţie că ţi-a terfelit numele acel Ioan Botezătorul ţi-a păsat şi nu te-ai lăsat până nu l-ai ucis! 
  
-În cele din urmă tu ai fost cel care a dat porunca tetrarhule Irod, nu eu, răspunse Irodiada, căci eu nu am nici o putere, căci dacă aș fi avut-o, acesta era de mult tăiat căci bunul renume al unei femei e mai important decât titlul de tetrarh. Nu crezi? Botezătorul ne-a făcut rău amândurora. 
  
Irod își dădu seama că eșuase în tentativa sa. Irodiada fusese destul de șireată în răspuns. Tetrarhul însă nu renunță la intenția sa de a o supăra. 
  
-Dacă e cineva care îmi vrea răul, apoi acela este iubitul tău frate, Irod Agrippa care mi-a cheltuit sume uriaşe pe nişte prostii pe când a fost oaspetele nostru în Tiberias! aproape că strigă Irod. 
  
-Ce-ţi veni aşa dintr-odată, luminate! spuse Irodiada înfuriată. Eşti invidios pe fratele meu şi pe norocul lui oare? Nu eşti tu destul de bogat încât te zgârceşti pentru câţiva pumni de aur? Ar trebui să fii mai atent şi mai binevoitor cu el fiindcă după cum ştii are bunăvoinţa magnificului Tiberius. 
  
-Oh! nu înţelegi nimic femeie. Irod Agrippa chiar dacă ți-e frate nu are nici un fel de scrupule şi va pune mâna pe toate pământurile noastre de îndată ce i se va oferi ocazia. 
  
-Eşti crud și invidios mărite tetrarh, dar ai noroc că ţin la tine, îi spuse Irodiada. 
  
-Agrippa e un sărăntoc care mi-a cheltuit o mulţime de bani în Tiberias şi în Tyr înşelându-l până şi pe guvernatorul Siriei de atunci, Pomponius Flaccus. Şi a făcut atunci o mulţime de datorii lăsându-i baltă pe creditori, care nu-şi vor mai recupera niciodată banii! 
  
-Minţi prealuminate tetrarh! spuse Irodiada enervată. 
  
-Hm! Ştii bine că Aristobul celălalt frate al vostru l-a demascat pe Agrippa, cum acesta luase mită de la damaschini ca să le ţină partea în faţa guvernatorului Flaccus într-un proces cu sidonienii asupra unor terenuri în dispută unde aceștia din urmă aveau dreptatea de partea lor, iar Flaccus avea cuvântul hotărâtor în proces... Noroc însă că iubitul tău frate a fost dovedit drept corupt de către Aristobul iar Flaccus, un om cinstit de altfel, s-a supărat pe Agrippa şi l-a izgonit pe acesta dând dreptate sidonienilor, ceea ce era după dreptate. 
  
Irodiada nu mai spuse nimic simţindu-se deocamdată învinsă. 
  
-Cine ştie pe unde mai umblă acum isteţul tău frate! continuă Irod făcând un gest cu mâna. 
  
Se zvoneşte că e prin Alexandria după bani şi relaţii, fiindcă vrea să se ducă la Capri ca să stea pe lângă tânărul Gaius, prietenul său din copilărie, căruia legionarii romani îi mai spuneau Caligula, căci este fiul ilustrului general Germanicus, fostul guvernator al Siriei! 
  
Irodiada afişă o mină stupefiată. Îl privi cu furie pe Irod însă şi cu ceva admiraţie căci gândea despre el că era totuşi bine informat. 
  
-Voi face în aşa fel încât să plecăm cât mai repede din Ierusalim, spuse ea, aruncându-i o privire mândră. M-am săturat de acest oraş de ,,profeţi” până peste cap. 
  
-Nu vorbi aşa, o apostrofă Irod. 
  
-Îţi pare rău după Botezător cumva? Luminate Tetrarh! 
  
Irod însă nu-i răspunse. 
  
-De ce i-ai tăiat capul atunci? continuă ea zâmbind sarcastic. Trebuia să-l eliberezi şi să pleci împreună cu el în deşertul lui! 
  
-Ştii bine că mă distanţasem de vorbele lui chiar dacă într-un timp îl ascultam cu interes. Botezătorul e un capitol închis, răspunse sec Irod. 
  
-Şi să sperăm să şi rămână, spuse Irodiada cu superioritate. De aceea am pus oamenii să-i îngroape capul la cincisprezece coţi sub pământ, ca să fie în vecii vecilor uitat acolo. 
  
-Ba bine că nu! râse Irod, zeflemitor. Ţi-a fost teamă să nu învieze, după cum se zvonise în popor! Crezi tu oare în înviere? Căci adineaori făceai haz de presupusa înviere a acelui Iisus din Nazaret? spuse Irod cu ironie în glas. 
  
Irodiada îl privi înfuriată şi îi făcu un gest dezaprobator cu mâna. 
  
-Mda! spuse tetrarhul ca pentru sine mai mult. Până la urmă cred că ar trebui să fac o vizită procuratorului Ponțiu Pilat... 
  
Concubina lui auzise însă vorbele tetrarhului. 
  
-Și vrei să te pui rău cu arhiereii Caiafa și Anna? Ori vrei luminate tetrarh să ne huiduie lumea și aici la Ierusalim? 
  
-Nu fi naivă femeie! Procuratorul îmi poate fi de folos chiar dacă imaginea sa în fața lui Tiberius a avut de suferit în ultimul timp. Tiberius nu o mai poate duce prea mult, e destul de bătrân, iar dacă Ponțiu Pilat va mai fi procurator atunci când la Roma se va încorona un alt împărat, vom avea în el un aliat în plus... 
  
-Te înșeli mărite Irod. Ponțiu Pilat e un sărăntoc. Știi bine că a luat o parte din aurul templului pentru a ridica un apeduct aici la Ierusalim. N-or să mai vadă un siclu înapoi! Îi place luxul și cheltuiala multă acolo în Cezareea Palestinei unde știi în ce palat stă. 
  
-Nu-mi spui ceva nou! Dar mi-ai dat o idee. Îi voi cere prietenia procuratorului și acesta nu mă va refuza. 
  
-I-ai refuzat deja câteva invitații pe la ospețe și alte reuniuni. Chiar crezi că te va accepta? 
  
-Bineʼnțeles! Câțiva talanți de argint și ceva aur vor pecetlui prietenia noastră. Vei vedea... 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al unsprezecelea fragment-continuare. / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1576, Anul V, 25 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!