Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al saptelea fragment (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Care ar fi deci părerea ta magistre? 
  
-Magnifice, vă aminţiţi de naşterea minunată a copilului Iisus, de care v-am vorbit și căruia marele mag Melchior și ceilalți doi i s-au închinat în micul orășel Betleem din Iudeea? O stea i-a călăuzit atunci pe cei trei prieteni căci lor li s-a făcut cunoscută această taină. Tatăl meu spunea despre stea că aceasta părea că le vorbeşte. Tot aşa poate că va fi şi acum. Îndoitul eveniment de care vorbiţi că se va petrece va arăta probabil ceva anume şi va aduce încă o mărturie despre un eveniment care se va face în Iudeea, aceasta dacă, ceea ce spuneţi va fi adevărat. 
  
-Este fără tăgadă că aşa se va întâmpla magistre, interveni Tiberius Thrassylus. Matematicienii şi geometrii noştri alături de astronomi din Alexandria și din Roma afirmă lucrul acesta! Ce rost ar avea să mintă? Alexandrinii au calculat cu minuție acest lucru și nu cred că se înșeală. 
  
Împăratul făcu un semn către magistrul persan pentru a continua. 
  
-Părerea mea în acest caz, reluă magistrul, ar fi că această alăturare a planetelor este fără îndoială un eveniment impresionant şi de bun augur, însă eclipsa soarelui care înseamnă întunecare va vorbi despre un lucru tragic. 
  
-Ce ar putea să însemne totuși aceasta? întrebă din nou Tiberius. Ceva de bun augur care va fi şi un eveniment tragic! Tu ce spui Thrassylus? 
  
-E o idee interesantă la care nu m-am gândit magnifice. 
  
-Eu cred că Iudeea pregătește o revoltă, spuse Nerva cu o falsă îngrijorare. 
  
-Nerva! Amenințarea cea mare vine dinspre Persia! Dar e adevărat că nu avem nevoie de revolte în Iudeea sau în orice altă parte a imperiului. 
  
-Şi dacă evenimentele cerești sunt legate de persoana acestui Iisus din Nazareth, pe care magistrul Ahnbar Ruthavan l-a proclamat a fi fiul Dumnezeului iudeu? 
  
-Ce crezi Thrassyl? întrebă Tiberius suprins de remarca lui Nerva. 
  
-Dacă este fiul lui Dumnezeu, înseamnă că are protecţia divină magnifice. Nimeni nu-i poate face nimic, însă doar dacă dăm crezare cultului iudaic cu privire la atotputernicia lui Dumnezeu! 
  
-Dar trebuie să fim dispuși să renunțăm la toți zeii noștrii, ca să credem aceasta! spuse Thrassylus. 
  
-Aha! exclamă Nerva. Dumnezeu versus zeii Romei! 
  
-Mda! răspunse Tiberius. Pare o idee logică Thrassylus. Magistre Ruthavan, tu ce crezi? 
  
-Este adevărat ilustre. Nimeni nu-l poate opri pe fiul lui Dumnezeu în misiunea pe care el o are aici pe pământ. Totuşi el se luptă cu ,,arme” omeneşti fiindcă îşi respectă cu stricteţe condiţia de om! 
  
-Nu mai înţeleg nimic magistre, spuse Cocceius Nerva. Să spunem că e adevărat. Pentru ce atunci s-ar face om, Dumnezeul iudeilor? Noi oamenii dorim, dacă s-ar putea, să ajungem cât mai repede zei. Nu cred că e om care să nu dorească lucrul ăsta dacă i s-ar oferi aceasă glorie! Dar Dumnezeu pentru ce s-ar face om? Aşa, doar ca să se îmbrace într-o înfăţişare umilă? 
  
-Şi de ce nu? răspunse Tiberius. Dramaturgii adeseori joacă roluri din propriile lor piese şi nu de puţine ori îşi schimbă rolurile pentru a înţelege trăirile tuturor personajelor prin propria lor experienţă. Când eram în exil în Rhodos asistam la tragediile din teatrele eline şi vedeam adesea schimbări de genul acesta. Şi unde mai pui că înşişi zeii iau chip de om câteodată! 
  
-Foarte poetic! replică Nerva cu puţină ironie dar şi cu admiraţie. Actoria aparţine însă sclavilor magnifice, şi ştim cu toţii, aceștia sunt persoane care se dau mereu drept altcineva şi de aceea îi cam dispreţuim. Dacă însă Dumnezeul iudeilor coboară din înaltul cerului şi joacă o piesă pe care o ştie deja, asta înseamnă că el are prin alăturare, o condiţie apropiată de aceea de rob, fiindcă actorii sunt de obicei sclavi! Nu? 
  
-Se poate spune şi asta, spuse magistrul Ruthavan. Dumnezeu slujind omului din condiţia de rob! E o presupunere care are o oarecare greutate! 
  
-Oh! nu-mi lua în seamă ideea magistre, am spus-o la modul zeflemitor, spuse Nerva privindu-l cu deferenţă pe Ruthavan. Mai mult ca să te încurc... 
  
-Totuşi vorbim de Dumnezeul iudeilor ca şi cum zeii noştrii n-ar mai avea nici o valoare! continuă el cu mirare. Dacă ideile acestea pe care le discutăm noi acum vor ajunge pe masa istoriei se va ajunge inevitabil la un conflict religios... 
  
-Asta doar dacă ideea de Dumnezeu al iudeilor se va răspândi cândva, interveni Tiberius privindu-l pe Ruthavan. 
  
Acesta înţelese că i se cerea părerea şi lui. 
  
-Omenirea nu va ajunge singură la o astfel de maturitate, replică el! E probabil nevoie de foarte multă jertfă pentru ca oamenii să accepte aceste idei! Şi mai e ceva. Dumnezeul unic al iudeilor ne indică un lucru foarte important. Acela că ideea unui singur zeu conduce și la o unitate în gândirea religioasă. Gândiţi-vă că în lume sunt credinţe în zeităţi pe care nici nu le cunoaştem. Omenirea este deci divizată sub aspect religios. Divide et impera! Poporul evreu care e dispreţuit pe nedrept ne arată în schimb că uniunea sub aspect religios este posibilă având conducător pe Dumnezeul lor. 
  
-Care este totuşi un Dumnezeu slab! interveni Nerva. 
  
Magistrul Ruthavan îşi întoarse capul către acesta. 
  
-Şi zeii sunt slabi ilustre! Dar sunt puternici atunci când există solidaritate. Ei există întâi în inima noastră într-un loc nevăzut, simţit de fiecare în parte în cugetul său! Tăria lor însă e dată de voinţa şi credinţa cetăţenilor! 
  
Tiberius îi privi îngândurat dar nu spuse nimc. Se întoarse în mijlocul sufrageriei şi se aşeză din nou pe o canapea luxoasă pe a cărei tapiserie era brodat în aur vulturul Romei. 
  
-Ce credeţi magistre, care va fi destinul acestui Iisus din Iudeea? întrebă el. 
  
-Dumnezeu nu poate avea destin magnifice! El este creatorul a toate. El stă deasupra întrebărilor omeneşti! Totuşi ceva se va petrece probabil. Bunicul meu Melchior îmi repeta într-una că darurile pe care ei le-au gătit copilului Iisus au fost: aur, tămâie şi smirnă. Aur ca dar ce se cuvine unui împărat a toate și a tuturor. Tămâie ca dar socotit unui mare preot care slujeşte neîncetat. 
  
Smirnă, ca dar ce se aduce celui care se dă spre moarte şi îngropare. Când cei trei prieteni magi mergeau după steaua care i-a condus la Betleem, s-au gândit să ia fiecare câte un dar pentru copilul sfânt. Melchior s-a gândit că dacă profeţiile relatau despre acest împărat al cerurilor, Mesia, că va fi împărat al lui Israel, atunci el îi va aduce aur în dar. Caspar cel de-al doilea mag s-a gândit că pruncul este de fapt preot din veac de vreme ce el e începutul a toate şi de aceea acesta s-a hotărît că îi va aduce tămâie în dar. Cel de-al treilea mag pe nume Balthasar a aflat o profeţie despre Mesia şi anume aceea că acesta se va aduce jertfă şi va fi spânzurat pe lemn. Iată! Balthasar a aflat din scrierile sfinte al evreilor că poporul lui Israel a fost vindecat pe când călătorea în pustiul Sinaiului de muşcătura unor şerpi veninoşi prin atârnarea unui şarpe de aramă pe un lemn în formă de cruce. Balthasar s-a gândit că dacă Mesia va fi atârnat și el pe lemn şi v-a suferi şi va fi dat morţii, atunci aceasta se va face spre vindecarea tuturor, asemenea acelui șarpe de aramă. 
  
De aceea magul Balthasar i-a adus ca dar smirnă, care are un rol deosebit în ritualul înmormântării la iudei. 
  
-Magistre, spuse Nerva, şi totuşi e o contradicţie în ceea ce spuneţi! 
  
Tiberius şi Thrassylus îşi întoarseră privrea spre el. 
  
-Dacă spuneţi că acesta este fiul Dumnezeului iudeilor cum va muri el oare? Căci Dumnezeu acesta este nemuritor după cum spuneţi! Chiar dacă cineva îi va dori totuşi moartea, va lăsa oare tatăl său din ceruri, Dumnezeul iudeu, să se întâmple aceasta? Nu ştiu ce părere are magnificul Tiberius Cezar Augustus, dar eu unul sunt sceptic. Totul pare cam fără logică, şi cam de neînţeles. E ca şi cum slăvitul Tiberius şi-ar abandona imperiul şi l-ar lăsa pe voia și la mâna barbarilor. Ce spuneţi magnifice? 
  
Tiberius ridică din umeri și clătină din cap. 
  
-Lasă asta Nerva. Spune-ne magistre, acest Iisus din Galileea care dorește pacea și bunăstarea tuturor, cum va face aceasta fiindcă lumea e împărțită între bogați și săraci! Va lua de la unii și va da la ceilalți? 
  
Nerva râse dar Tiberius îl opri cu un semn. 
  
-Vă pot spune despre o discuție a unui tânăr foarte bogat care a venit la învățător și l-a întrebat ce trebuia să facă pentru a moșteni împărăția cerurilor căci era un tânăr credincios și supus legii iudaice. El însă a spus acestui tânăr să-și lase toată averea, să o împartă săracilor și apoi să se alăture lui. Tânărul acela s-a întristat și l-a refuzat pe învățător deși îl ascultase cu interes iar ideile lui îi plăcuseră. 
  
-Ar fi deci renunțarea la propria avere o premisă pentru a moșteni acea împărăție a cerurilor? întrebă împăratul. 
  
-Pentru unii poate că da, ilustre, răspunse magistrul persan. 
  
-Lumea va rămâne totuși împărțită între bogați și săraci pentru că așa a fost mereu! spuse Nerva. 
  
-Iar noi suntem bogații acestei lumi Nerva! completă Tiberius. Poate nu știi! 
  
-Ați fost un om cumpătat magnifice! Un om cumpătat e un om bogat, pe când un spirit egoist de-ar avea tot aurul din lume este tot sărac, iar cel care risipește, de asemeni. Cumpătarea a fost cea care a salvat imperiul și poporul Romei. 
  
-Hm. Poate că da Nerva. Și cât ne-am străduit să redresăm finanţele statului! Până nu i-am luat pe toţi la bani mărunţi n-am fi reuşit niciodată. Dacă nu am fi aplicat legi care să protejeze comerţul, și pământurile, micile şi marile oficine, până nu i-am forţat pe marii cămătari și bancheri să declare profiturile lor, ori alte și alte măsuri, imperiul ar fi căzut, sau ar fi ajuns o ruină. După moartea divinului Augustus m-am străduit să echilibrez situaţia financiară a imperiului care aparent prosperase. Era însă doar o aparenţă. Dezastrul era inevitabil iar răscoalele şi conflictele interne băteau la uşă. De aceea m-am străduit ca măsurile pe care urma să le iau să fie cât mai juste. 
  
Iar tu Nerva mi-ai fost alături şi ai înţeles problemele economice cu care ne-am confruntat. 
  
Cu greu am reuşit să stabilizăm preţul grâului, şi cu greu am reuşit să achităm salariile şi simbriile restante către legiunile imperiului, care ar fi putut porni oricând o răscoală destabilizând graniţele imperiului. În cele din urmă am reuşit însă. Încet, încet, moneda a început să circule eficient şi rapid aducând beneficii şi deci şi stabilitatea necesară şi chiar dacă voi muri chiar acum, situaţia financiară pe care o las în urma mea este excelentă. Sunt de acord cu magistrul că atunci când vrei să faci sau să salvezi ceva nu trebuie să te uiţi la bani, ci trebuie să-i administrezi cât mai bine. Asta înțeleg eu din cele spuse. 
  
-E un mod de a împărți averea săracilor magnifice, spuse Nerva. 
  
-Sunt de aceeași părere magnifice! spuse și Thrassylus. Ați făcut ceea ce ar fi trebuit să facă tânărul cel bogat de care ne vorbește magistrul Ruthavan. 
  
-Am făcut totul după dreptatea noastră amicilor! Dar eu cred că aș fi făcut la fel precum tânărul cel bogat de care ne spune magistrul. 
  
-N-ar fi o tragedie magnifice! Noi nu suntem iudei și nici ucenici ai acestui Iisus... Ce veți face însă dacă această sectă iudaică se va extinde la Roma? 
  
Tiberius îl privi pe Nerva. Ridică din sprâncene apoi spuse pe un ton liniştit. 
  
-Dacă se vor constitui în cult şi dacă acesta va lua amploare va trebui să-l recunoaştem! Nu aşa am făcut cu toate cultele popoarelor anexate la imperiu? Vom da un edict iar Senatul va vota cum trebuie. 
  
-Magnifice! spuse Thrassylus care tăcuse un timp, vreau să vă expun o problemă la care poate că nu v-aţi gâdit. Ce vor spune oamenii în acest caz? Ce va spune colegiul pontifcal şi toţi flamenii? Senatul ce va spune? Nu spun că nu vă vor asculta în cele din urmă, însă cu ce preţ? 
  
Gândiţi-vă bine, căci Dumnezeul iudeilor exclude toţi ceilalţi zei, făcându-i mincinoşi! 
  
-Am mai spus-o și cu alte ocazii Thrassyl referitor la Senat. Să mă urască pentru asta, dar să mă aprobe! Sau măcar să nu se opună. 
  
Nerva se simţi dator să intervină. 
  
-Vor suporta cum au suportat şi interzicerea cultului zeiţei Isis, când magnificul i-a sfărâmat statuile, le-a aruncat în Tibru şi le-a izgonit preotesele. Cât despre Dumnezeul unic care exclude tot Pantheonul nostru asta ar fi o excelentă încercare pentru credincioșii noștri. Din partea mea ateii sunt cei mai periculoşi căci ei nu cred în nici un fel de zeitate, şi totuşi îi acceptăm în societate chiar dacă uneori îi pedepsim aspru. 
  
-Totuşi condiţiile sunt altele Nerva, spuse Tiberius. Iudeii nu sunt prea iubiţi la Roma și nici în imperiu, iar eu unul m-aș fi lipsit de aceste cuceriri făcute sub Augustus, însă Palestina și deci și Iudeea trebuiau anexate imperiului pentru ca Mediterana să devină Mare Nostrum. Așa trebuie înțeleasă politica prieteni. Iar o recunoaştere a noului cult iudaic pe poziţii de egalitate cu celelalte credințe va aduce tulburări nu numai la Roma ci şi în întreaga peninsulă, ori în imperiu. Totuşi, dacă va trebui să le recunoaştem cultul va trebui să le acordăm niște drepturi limitate și apoi să-i tolerăm cumva. 
  
-Nici domnia voastră nu-i iubiţi prea mult magnifice! În anul cinci al împărăţiei voastre i-aţi scos afară din Roma! Ba chiar din Italia! 
  
-I-am anexat la imperiu, trebuie să-i și suportăm Nerva. Însă acest popor are un uimitor simţ al banilor, care însă combinat cu cel al manevrelor de culise naşte numai conflicte. Aşa au făcut şi în anul cinci după moartea divinului Octavian Augustus, tatăl meu. 
  
Sunt comercianţi excelenţi trebuie s-o recunosc, medici şi profesori de mare valoare, însă atunci în anul cinci al domniei unde se punea ceva la cale era și un evreu acolo. Incidentul cu soţia acelui consul, înşelată cu aur şi purpură de nişte şarlatani care se dăduseră preoţi ai Templului din Ierusalim și care chipurile strângeau donații a umplut paharul mâniei mele. I-am arestat pe şarlatanii aceia şi cu acest prilej i-am izgonit pe toți evreii nu numai din Roma ci din toată Italia, înrolându-i cu forța în legiunile imperiale. 
  
-Finis origine pendit! (Sfârșitul depide de început), întări Nerva cele spuse. 
  
-Mai am o întrebare magistre, spuse Tiberius către magistrul persan, iar acesta își înclină capul. 
  
Să spunem că un om foarte rece și dur, un general nemilos, face atâta rău în viața sa încât după un timp acesta își dă seama că ceea ce credea mai înainte că fusese just îi apare acum ca o imensă greșeală și de aceea are în el o mare mâhnire. Mai are el vre-o speranță să-și găsească liniștea? 
  
Nerva și Thrassylus tăcură uimiți fiindcă înțelegeau despre cine era vorba. Dincolo de ferestre ploaia care aproape că se oprise se intensifică dintr-o dată în rafale zgomotoase. Magistrul persan își alese cuvintele. 
  
-Liniștea vine din adîncul ființei noastre magnifice! Acolo trebuie să căutăm, în inima noastră. Inima este oarbă însă trebuie să deschidem un ochi în inima noastră căci de acolo ies gîndurile cele rele. Ura, răzbunarea, uciderile, și poftele cel mai rele își au sălașul acolo, căci acolo se nasc și cresc ele. Dar a vedea acestea toate cu ochiul inimii e o virtute, iar a te obișnui cu cele rele ca și cum acestea ar fi bune este orbire! Iar aceasta este o înșelăciune. Deschizând însă ochiul inimii și căutând și cugetând către cele bune, cu siguranță că vom vedea adevărul, iar adevărul ne va oferi liniștea. Nu confundați însă liniștea cu obișnuința cea rea! Adeseori liniștea adevărată o putem recâștiga doar după o anamneză uneori dureroasă și îndelungată. V-am vorbit de acest tânăr din Iudeea care s-a cufundat în apa Iordanului fără a avea însă păcate și care ne spune tocmai acest lucru. Dar a șterge aceste lucruri din memoria noastră nu stă în puterea noastră. Doar Dumnezeu poate face acest lucru, magnifice! Iar el ne va arăta ceva și despre acest lucru. 
  
-Tempora mutantur et nos mutamur in illis! (Timpurile se schimbă, și noi în ele), spuse Nerva. 
  
Spunând aceasta Tiberius oftă şi apoi se ridică în picioare. Ceilalţi se ridicară şi ei şi înţeleseră că împăratul ori era tulburat, ori dorea ca întrevederea să ia sfârşit pentru că se apropiase ora la care acesta mergea de obicei la culcare. Și poate că ambele motivele erau adevărate. 
  
-Vă doresc o seară plăcută! rosti grav și îngândurat Tiberius, trecând cu alura sa gârbovă printre cei din încăpere. Ajunse în fața magistrului persan și îi făcu acestuia un semn discret, înclinându-și capul. 
  
-O seară bună magnifice! 
  
Tiberius ieşi aruncându-și capătul togii peste braț iar apoi strigându-l pe Natus, omul său de încredere, ieși din încăpere. În spatele uşilor îl aştepta garda germană. 
  
Magistrul Ruthavan se îndreptă spre uşă după ce făcu o plecăciune în faţa lui Nerva şi a lui Thrasyllus. 
  
-Magistre! exclamă Nerva în timp ce Ahnbar Ruthavan se afla în pragul uşii. 
  
Acesta se opri şi îşi întoarse capul. 
  
-Cred că deja l-ai convins pe magnificul Tiberius! 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al saptelea fragment (2) / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!