Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) Partea a doua- al doilea fragment.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Împăratul Romei avu parte de câteva vise stranii care se repetau din când în când şi pe care el se strădui să le înţeleagă rostul însă nereușind și temându-se totodată, hotărâ să se destăinuie. 
  
De aceea magistrul Tiberius Thrassylus, fu chemat să deslușească sensul acelor vise. Consilierul imperial, avea să mai afle și altceva, cam tot atunci, despre un eveniment ceresc pe care cei care i-l descriseseră spuneau că va fi oarecum neobişnuit din anumite motive care urmau a fi dezbătute de astronomii cei mai de seamă din imperiu. Marele tablou ceresc avea însă să fie vizibil mai bine, undeva la capătul imperiului, în orient. Dat fiind faptul că împăratul visa mereu câte ceva despre o întunecare a soarelui în plină zi, iar evenimentul de care Thrassylus aflase și îi vorbise era tot despre o întunecare a soarelui, acesta îi sugeră împăratului că visele sale și evenimentul prevestit de savanții alexandrini, fiindcă de la aceștia aflase Thrassylus tot ceea ce afirmase, aveau probabil o legătură anume. 
  
În fapt, în decurs de un an ar fi urmat o eclipsă solară, dar şi un alt eveniment ceresc pe bolta cerească, şi anume o conjuncție a celor cinci planete cunoscute pe vremea aceea. Conform lui Thrassylus acest lucru nu putea fi aşadar decât un eveniment de mare importanţă şi totul urma să se petreacă conform calculelor astronomilor, în anul nouăsprezece al domniei magnificului împărat al Romei, Tiberius Cezar Augustus. 
  
Apoi într-o noapte, împăratul avu un vis şi mai clar, pe care şi-l aminti bine când se trezise şi în acest vis ceva umbrise totul aruncând toate marginile pământului într-o noapte neagră şi nu a fost găsit nimeni printre oameni care să facă lumină din nou pe pământ, şi de aceea era mare plânset şi frică mare pretutindeni. Speriat de-a binelea, împăratul fusese convins că acel vis avea o prevestire malefică, şi ceea ce văzuse în vis credea că era legat de cultul zeului Phoebus Apollo, personificare a soarelui, care dorea mai întâi să dea un semn înfricoșător lumii şi mai apoi să-i pedepsească pe oameni. Tiberius era cu atât mai înspăimântat, deoarece, după ce preluase puterea de la Augustus, restaurase toate templele din Roma inclusiv pe cel al lui Phoebus-Apollo unde fuseseră aduse statui noi sculptate în marmură în locul celor vechi, unde adusese chiar el jertfe şi nu numai la acel templu se făcuse așa ci în toată Roma, și mai apoi și în imperiu, și de aceea Tiberius nu înțelegea de ce erau zeii supărați...și chiar divinul Apollo! 
  
,,Ce nu fusese de ajuns și ce mai era de făcut?ˮ se întreba împăratul iar Thrassylus asta trebuia să afle, fu cerința lui Tiberius . 
  
Gândindu-se, Thrassylus ceru şi obţinu permisiunea să aducă pe insula Caprae, matematicieni, astronomi şi geometri alexandrini care sub ascultarea lui urmau să cerceteze problemele apărute. 
  
În urma observaţiilor de pe boltă dar și a calculelor, învăţaţii ajunseseră la un rezultat, şi anume acela că, într-adevăr, eclipsa şi conjuncţia planetelor puteau fi un eveniment real. 
  
Aceștia calculaseră deja că evenimentul s-ar fi putut vedea mai bine undeva la sute de mile spre răsărit de Roma, posibil în Palestina ori Siria sau către Arabia Felix. 
  
Complicatele traiectorii trasate pe nisipul fin trecură apoi pe mai multe file de papirus, ori hârtie de China, prin traiectorii și reprezentări geometrice iar apoi în calcule complicate atașate geometriei. Dar acesta era un aspect. Învățații lumii antice răspundeau acestor evenimente ieșite din comun nu numai prin ideologiile ori teoriile lansate cu aceste prilejuri, ci aduceau în fața puternicilor zilei avertizările care credeau ei că se impun. Așa se făcuse și în cazul acesta, în care Tiberius acceptase întrunirea celor mai mari învățați ai zilei acolo, în insula Capri. 
  
Dar dacă era adevărat faptul că în Palestina urma să se întâmple ceva, acel ceva, spunea Thrassylus, iar Tiberius fusese şi el de acord, avea să fie în legătură şi cu zeii și credințele acelor locuri, nu numai cu cei ai Romei. Până şi scepticul Cocceius Nerva, unul din favoriții împăratului era de acord că dacă urma să se întâmple ceva, lucrul acela putea fi şi în legătură cu credinţele de acolo dar și cu anumite evenimente care aveau poate să se petreacă acolo. 
  
Claudius Tiberius Thrassyluss întocmi o listă a celor mai de seamă savanți și învățați ai momentului, aducând până şi câțiva rabini evrei în insula Caprae şi deşi Tiberius fusese cândva un adversar al acestora, timpul mai estompase din aversiunea lui faţă de aceştia, deoarece în anul cinci al domniei sale în urma unui edict îi expulzase pe toţi evreii din Roma, ba chiar din toată Italia, deoarece îi considerase pe aceștia mereu mult prea supărători. Unii dintre ei deveniseră un fel de personaje din umbră, cu multă avere, bani şi multă influenţă, care tindeau să acapareze puterea statului cumpărând-o efectiv ca pe orice marfă, iar Tiberius care era un funcționar disciplinat și loial Romei și tradițiilor ei nu tolerase astfel de lucruri. 
  
Corupția ajunsese monedă de schimb în capitala marelui imperiu, o știa și împăratul prea bine, iar evreii amenințau să pună mâna și să controleze anumite sectoare din economie, cumpăraseră teritorii întinse de terenuri fertile, dar își făceau prezența și prin justiție ceea ce era cu mult mai grav, în opinia împăratului. 
  
Tiberius, deşi informat în treacăt, nu reacţionase din prima, doar înregistră zvonurile şi lăsă lucrurile să mearga aşa o vreme. Era de altfel tactica lui politică favorită. Când însă fu informat că anumiţi cetăţeni romani foarte bogați, de origine iudaică reușiseră să controleze anumiți magistrați din justiţie, pe care îi foloseau în interese proprii, Tiberius se făcu negru de furie şi ordonă o anchetă, convocă Senatul care îl primi cu linguşiri de tot felul, însă senatorii se lămuriră imediat că împăratul nu glumea, iar dacă cineva încercase să intervină în vre-un fel, împăratul îl pusese la punct, impunându-şi autoritatea, împotriva senatorilor care și începuseră să-l urască deja. 
  
Astfel luară senatorii cunoştinţă mai bine cu Tiberius care de la începutul domniei sale nu îşi făcuse auzită vocea prea ferm în aceste cazuri, fiind preocupat atunci de chestiuni economice urgente. 
  
Intervenise însă fără milă în cazul evreilor. În discursul său rostit în faţa Senatului nu îi acuză atât pe evrei cât îi acuză pe magistrații romani. Cei aproape şase sute de senatori îi ascultară discursul. Căzură capete și dintre romani și dintre evrei iar pentru cei ce scăpaseră urmă exilul. 
  
Făcuse însă şi atunci o greşeală. Lăsase pe alţii să se răfuiască cu cei în cauză şi căzuseră atunci şi capete nevinovate. Mai răi fuseseră câinii decât stăpânul. Urmă după aceea expulzarea evreilor nu numai din Roma ci şi din peninsula Italică, unii dintre ei fiind înrolaţi cu forţa în rândurile legiunilor imperiale și trimiși să lupte împotriva barbarilor. 
  
Lucrurile se mai calmară însă în anii următori. 
  
Acum însă, Tiberius gândindu-se la Palestina îşi aduse aminte și de procuratorul Ponţiu Pilat în momentul în care Thrassylus îi indicase pe harta desfășurată pe o masă locul unde se afla provincia Iudeea. Îl admonestase de câteva ori pe procurator în legătură cu incidente petrecute acolo în Iudeea, în legătură cu nerespectarea preceptelor cultului iudaic de către partea romană. 
  
La cererea sa, un consilier pe probleme orientale îi dădu amănunte în legătură cu necazurile pe care le cauzase Ponțiu Pilat iudeilor, acesta amintind episodul când procuratorul dorise să intre în Ierusalim cu tot alaiul de stindarde romane şi cu efigia împăratului, drept care iudeii se răsculaseră de un aşa afront făcut împotriva credinței lor. Procuratorul care de la început se purtase lipsit de tact faţă de iudei pedepsise atunci pe vre-o câţiva însă în urma protestului populației porunci să fie retrase efigiile şi stindardele dincolo de zidurile cetăţii sfinte. Iudeii nu se lăsaseră însă numai cu atât şi merseră la Roma unde îl reclamară pe procurator care fu nevoit în urma protestelor acestora să facă concesii. 
  
Ponţiu Pilat înţelesese într-un târziu că Tiberius din cine ştie ce motive, ţinea partea iudeilor, care reclamau orice abuz, aceştia sperând ulterior la mai mult, şi anume: să-l răstoarne din scaunul de procurator aflat în Cezareea Maritima. 
  
Dar împăratul ţinea partea nu numai iudeilor ci tuturor celor din provincii, aşadar nu îi favoriza pe iudei în mod special. Tiberius refuzase deci cererea părții iudee de a-l pedepsi sau destitui pe procurator. Considerând încheiat incidentul, lăsă totul în grija Senatului deci lui Lucius Aelius Seiano care era de altfel în cele mai bune relaţii cu procuratorul Iudeii, care scăpă ieftin din acel scandal. 
  
Procuratorul Ponțiu Pilat nu stătuse nici el cu mâinile în sân. Scrisese o scrisoare împăratului și una Senatului în care îşi expunea pledoaria sa, din care reieşea că multe dintre incidente fuseseră doar provocări, însă recunoştea că ieşise în fața Ierusalimului cu stindardele şi efigia împăratului, cu acvilele, cu fasciile şi cu alte însemne printre care câteva statuete reprezentând zei, însă intenția sa declarată fusese aceea de a glorifica puterea Romei şi nu mai mult. Procuratorul mai invocase în scrisorile sale şi faptul că învingătorul era cel care punea condiţii întotdeauna şi de aceea simţea o mare frustrare din cauza pretenţiilor inacceptabile din partea unui popor supus Romei. 
  
Ulterior, el învăță lecţia, ştiind acum bine că Tiberius era hulit la Roma, dar iubit în provincii şi de aceea știa că împăratul nu avea să ia nici un fel de măsuri dure împotriva iudeilor. Episodul cu începerea construcţiei apeductului, care trebuia să aducă apă în Ierusalim, când Ponțiu Pilat se folosise de o parte din aurul templului pentru a începe lucrarea, fusese un alt incident, iudeii făcând din nou o plângere la împărat arătând că lucrările pentru apeduct abia dacă începuseră. 
  
Procuratorul trimisese însă la Roma o mapă cu documente din care reieşea cum cheltuise şi ultimul bănuţ în mod cinstit pentru a continua proiectul, care depăşea cheltuielile anticipate, și astfel fusese nevoit să se apeleze la o parte din tezaurul Marelui Templu din Ierusalim, tezaur pe care el spera, dând asigurări împăratului, să-l refacă în cel mai scurt timp din impozite și alte surse. Ponţiu Pilat nu avea însă să mai restituie nici măcar un siclu de metal preţios, templului din Ierusalim. 
  
Apoi, după ce terminase cu Seiano, Tiberius îşi aduse aminte și de faptul că procuratorul Ponțiu Pilat era prieten bun cu acesta, dar stătu pe gânduri dacă să-l înlocuiască cu altcineva, ceea ce pentru procurator ar fi însemnat exilul sau moartea, însă împăratul se răzgândi, aflând din sursele sale că acesta nu avea nici cel mai mic amestec în trădarea lui Seiano, aşa că Ponţiu Pilat scăpă, cel puţin pe moment de furia sa. Procuratorul află la puțin timp după aceasta, fiind în Cezareea Maritima, ceea ce se întâmplase cu Lucius Aelius Seiano, de la un prieten care venise în grabă la Ierusalim de frica represaliilor, şi acesta îi povesti cum trupul prefectului gărzii pretoriene fusese tras cu căngile pe treptele infamiei după ce fusese strangulat, iar apoi târât pe Scara Lacrimilor undeva lângă apele învolburate ale Tibrului. Profanat de oamenii lui Naevius Cordius Sertorius Macro, şi lăsat câteva zile acolo în văzul tuturor, corpul neînsuflețit a lui Seiano fu în cele din urmă, aruncat în apă. 
  
La aflarea veştii, Ponțiu Pilat se cutremură, crezând că îi venise şi lui rândul, fiindcă ştia că în Roma răzbunările se întindeau cu mult dincolo de cei vinovaţi, de multe ori plătind cu viaţa chiar şi cetăţeni nevinovaţi pe baza unei simple bănuieli. Tibrul înghiţise însă pe toţi cu apele sale tăcute. 
  
Urmară anii de teroare ai noului prefect al gărzii pretoriene, Naevius Cordius Sertorius Macro care întrecu în cruzime metodele lui Lucius Seiano. Cei care se bucuraseră de căderea perfidului Seiano aveau acum să afle de metodele şi mai brutale ale noului prefect al gărzii pretoriene. 
  
*** 
  
Procuratorul Ponţiu Pilat chemase în atriumul fortăreţei Antonia o parte din trupe care erau acum aliniate pe decurii. Erau acolo în fața trupelor Iocentus Maximus Secundus, comandantul militar al Ierusalimului precum şi câţiva magistraţi veniţi de foarte curând de la Roma. Fulvius Lucius Simbinacus care era magistrul lor, Rufus Serenus şi Valerius Audanius care mai tineri fiind erau subordonații celui dintâi. Motivele venirii lor în Ierusalim nu erau încă prea clare, însă procuratorul fusese înștiințat că cei trei ceruseră singuri plecarea din Roma. Mai erau acolo şi Naulius, secretarul şi omul de încredere a lui Ponțiu Pilat, precum şi centurionii Marcius Cenna, Luculus Brassus, şi Livius Fabius. 
  
Procuratorul Ponțiu Pilat îi convocase pe toți cei apți pentru serviciu în după amiaza acelei prime zile de Pesah cu un scop anume. Asigurarea starajei la mormântul lui Iisus din Nazaret în zilele următoare. Cu o seară înainte el poruncise centurionului Luculus Brassus să se ocupe de acest lucru, sarcină de care acesta se achitase cu bine, singura întâmplare fiind aceea a asinilor pierduţi de slugile unui negustor, prin preajma mormântului învățătorului galileean, fapt care se terminase cu sunarea cornului şi cu ieşirea trupelor din fortăreaţa Antonia în plină noapte. 
  
Acum însă, apropiindu-se a treia zi de la moartea lui Iisus din Nazaret, Ponțiu Pilat fusese convins de mai marii iudeilor de faptul că trebuiau luate măsuri excepţionale. 
  
Procuratorul se postă în faţa jilţului pus în mijlocul atriumului privindu-i pe toți întorcându-și capul foarte încet. Câţiva legionari care aveau petrecute pe după umeri cornurile romane începură să sufle cu putere în instrumente. Atriumul fortăreței se umplu de sunetul cornurilor, iar reverberația datorată zidurilor dispuse pe patru laturi produse un ecou ciudat. 
  
Trupele, aliniate și cu scuturile la picior scandară numele împăratului Tiberius, de trei ori, fiecare legionar ridicând palmele întinse spre înainte. 
  
,, Magnus! Magnus! Magnus! Ave Tiberius Caesar Augustus imperator! Ave Senatus Populusque Romanus!”, rostiră aceștia la umnison, apoi adresându-se procuratorului trupa strigă iarăși: 
  
,,Salus Pilate! Magnus praefectus provinciae Judeea” Salus! Salus! Salus! 
  
Ponțiu Pilat îşi ridică mâna dreaptă în semn de salut. Cealaltă îndoită din cot susţinea toga de gală cu care se înfăşurase de dimineaţă. Procuratorul privi mai întâi către toţi cei adunaţi iar apoi făcu un semn cu mâna demnitarilor și centurionilor să se aşeze pe jilţurile lor. Trupa rămase în picioare în spatele lor iar procuratorul vorbi apoi fără nici o altă introducere. 
  
-Zeii fie cu voi prieteni, spuse el ridicând mâna cu palma deschisă. V-am adunat aici, demnitari, legionari, camarazi şi amici pentru a vă comunica intenţia mea de a întări straja la mormântul celui numit de iudei - Iisus din Nazaret. Nu v-aş fi chemat aici dacă evenimentele tragice petrecute înaintea Pesahului evreilor nu ar fi generat această stare de lucruri. 
  
În fapt, mai marii templului iudeilor, Iosif Caiafa împreună cu socrul său Anna şi tot Sinedriul, împreună cu fariseii şi saducheii sunt într-o mare fierbere din cauza morţii acestui Iisus pe care după cum ştiţi, ni l-au dat ca să-l răstignim. Ei cred, şi dacă nu aţi auzit încă, vă spun chiar eu, că se va încerca răpirea trupului acestui Iisus chiar de către ucenicii lui, şi este de presupus asta din cauza cuvântului său spus către ucenicii și adepții lui pe când trăia, şi anume: că va învia după trei zile! Iată lucrul de care se tem acum mai marii iudeilor! Nouă romanilor nu ne pasă câtuși de puțin dacă acest drept pe nume Iisus va învia sau nu! Noi știm că tărâmul subpământean al temutului Pluto este veșnic închis și lumea umbrelor nu dă pe nimeni dintre oameni înapoi! Pe noi ne priveşte doar faptul că Ierusalimul se află din nou în pragul unei răscoale care mocneşte, după cum spun şi iudeii dar şi iscoadele noastre. Ar putea fi aşa, fiindcă cu ocazia sărbătorii, în oraş şi împrejurimi se află o mare mulţime de oameni care dacă ar fi unificată sub o singură voce, noi romanii vom avea parte numai de necazuri. 
  
Din fericire, o parte însemnată dintre aceşti pelerini sunt supăraţi nu atât pe noi cât pe mai marii arhierei iudei şi pe Sinedriul lor. Aceştia la rândul lor sunt ocupaţi cu anihilarea şi contracararea sectei acestui Iisus şi din partea lor nu avem de ce ne teme căci nu vor dori nici ei declanşarea unei rebeliuni. Personal i-am asigurat pe mai marii iudeilor că voi întări straja la mormântul acelui drept. După cum ştiţi prima noapte a trecut cu bine, însă mâine dimineaţă vom fi în a treia zi de când acest Iisus zis și Mesia a fost răstignit. Pentru noi, dacă reuşim să trecem cu bine această noapte şi probabil şi mâine seară, putem spune că am depăşit pericolul, deoarece, după cum v-am mai spus, mulţi oameni sunt veniţi din provincie, deci nu mai pot sta prea mult aici. Vom întări astfel straja la mormânt dublând garda după un anumit plan. Cei care vor veghea în această noapte vor fi legionari aleşi dintre cei mai destoinici şi mai vigilenţi. Vreau deci să ştiu cum se va face acest lucru. 
  
Ponțiu Pilat privi către comandantul militar al Ierusalimului, Iocentus Secundus Maximus care se ridică de pe scaunul său şi făcu un pas în faţă cu un document făcut sul în mână. Iocentus vorbi. 
  
-Înaltului procurator al Iudeii. În numele împăratului Caesar Augustus Tiberius, al Senatului şi poporului Romei, Eu, Iocentus Maximus Secundus, praefectus şi comandant militar al Ierusalimului, poruncesc: 
  
Straja se va posta în jurul mormântului pe o aliniere în formă de cerc la o distanţă de o jumătate de aruncătură de suliţă. Legionarii astfel aleşi vor fi dispuşi din treizeci în treizeci de paşi în aşa fel încât oricine va trece pe acolo să poată fi observat, La intrarea în mormânt vor fi postaţi trei legionari. De asemeni veghea va fi însoţită de torţe care vor arde pe tot timpul nopţii ca şi în noaptea trecută. 
  
În faţa intrării va fi montat un taler pe trepied în care deasemenea se va face focul pentru ca locul să poată fi luminat. 
  
Trei legionari vor da alarma din corn în caz că cineva va încerca să se apropie de intrarea în mormânt. Trupele din fortăreaţă, plus cele din Ierusalim şi castrum-urile apropiate sunt deja în stare de alertă, gata de a interveni în orice clipă. 
  
Nu în ultimul rând, o patrulă va cerceta din ceas în ceas starea posturilor până către dimineaţă. Schimbul se va face în modul obişnuit, la trei ceasuri, prin schimburi de parole. Acesta este programul trupelor pe care rog pe înaltul procurator Ponțiu Pilat să îl aprobe şi totodată să-şi pună pecetea inelului său de cavaler al ordinului ecvestru, pe acest document. 
  
,,Senatul și poporul Romei !ˮ 
  
Procuratorul făcu un gest cu mâna iar Iocentus se aşeză pe scaunul său. 
  
-Magistratul Fulvius Simbinacus a parafat în prezenţa mea un ,,edicta repentina” care va fi citit aici și acum, spuse procuratorul Ponțiu Pilat. 
  
Magistratul Fulvius Simbinacus se ridică de pe scaunul său, îşi aranjă toga şi desfăcu un sul pe care îl citi cu voce tare întorcându-se către trupă. 
  
-În numele lui Tiberius Caesar Augustus magnificul, princeps şi suveran al imperiului, stăpân al multor provincii și popoare și al Provinciei Iudeea din Guvernoratul Siriei şi din porunca înaltului procurator al Iudeii, Ponţius Pilat, a cărui autoritate i-a fost acordată de însuşi magnificul Tiberius Caesar Augustus, impunem acest ,,edicta repentina” care intră în vigoare imediat. 
  
Se va constitui ,,vexillatio”, corp legionar, compus din veterani care vor fi aleşi dintre cei mai buni legionari și care vor avea sarcina de a putea interveni cu armele în orice clipă dacă se va ivi ocazia -,, intra muros et extra muros”. 
  
Acest ,,vexillatio” va fi patronat de însuşi procuratorul Ponţius Pilat și va fi alcătuit din două corpuri de legionari. Unul care va face serviciul strajei, iar celălalt care va interveni în orice situație neprevăzută aici sau până la marginile provinciei. 
  
Va fi pedepsit cel care nu-şi va face datoria hotărâtă prin voinţa comandanţilor şi superiorilor săi. 
  
Va fi pedepsit cel care va face orice fel de înţelegere sau va fi în complicitate cu alţi legionari, cetăţeni romani, iudei sau elini sau de orice alt neam în scopul unor acţiuni subversive care vor conduce la lezarea într-un fel sau altul la accesul de la intrarea în mormântul celui numit Iisus din Nazaret, la distrugerea peceţii, înlăturarea pietrei de la mormânt sau furtul corpului său pentru obţinerea de sume monetare sau orice alt fel de câştiguri în natură. 
  
Mormântului i s-a aplicat pecetea oficială a administrației romane care conferă locului titlul de proprietate romană. 
  
Pedepsele vor fi date la stâlpul infamiei, cu flagrumul, dar în conformitate cu gravitatea faptei, pedepsele se vor aplica prin pierderea unor drepturi sau averi la care se vor adăuga zile de temniţă sau muncă silnică iar dacă necesitatea o va impune, atunci se va recurge la pedeapsa capitală dar numai în urma unei judecăţi, potrivit legii. Astfel, cei care sunt cetăţeni romani vor fi trimişi la Roma şi judecaţi acolo. Ceilalţi vor fi judecaţi de procuratorul Ponţius Pilat în scaunul său din Cezareea Maritima – a Palestinei. 
  
Acest ,,edicta” îşi va înceta autoritatea la porunca înaltului procurator Ponţius Pilat imediat ce el va dispune acest lucru. 
  
Magistratul Simbinacus îşi încheiase cuvântarea sa iar procuratorul Ponțiu Pilat chemă pe centurionul Brassus care citi lista celor aleşi pentru vexilație și care aveau misiunea și serviciul strajei, ordinea şi postul fiecărui legionar la care se adăuga corpul de legionari care trebuia să intervină în orice moment cu armele, caii și echipamentul necesar. 
  
În timp ce Brassus citea componența vexilației, cei strigaţi făceau un pas în faţa formaţiei. La sfârşit Brassus îşi ridică bastonul din lemn de viţă de vie, cu care orice centurion era investit şi pe care îl folosea ca semn al autorităţii sale. Centurionul spuse: 
  
-Cel care nu va face ceea ce a fost hotărât se va supune pedepsei! 
  
Un signofor aduse în fața trupei fasciile, un mănunchi de nuiele, legate împreună cu un topor și care simbolizau pedeapsa împotriva dușmanilor Romei. 
  
Centurionul ridică apoi brațul în care avea bastonul. 
  
-Ave Caesar Augustus Tiberius! Salus Ponțius Pilate! 
  
Trupa scandă de trei ori salutul rostit de centurionul Brassus. 
  
Înainte de a da libertate trupelor, procuratorul Ponțiu Pilat vorbi ridicându-se din jilţ. Îi făcu semn lui Naulius să consemneze ceea ce dorea să spună. 
  
-Legionari! Vă cer loialitate înaintea Romei. Nu aş vrea să vă spun că ceea ce se întâmplă acum în Ierusalim poate fi preludiul unei revolte sângeroase. Acel Iisus răstignit ieri, avea o învăţătură pe care a spus-o auditoriului său, despre faptul că în a treia zi de la moartea sa va învia din morţi. Ei bine! Acest lucru pe care noi prin educaţia noastră nu-l putem concepe, ne interesează doar ca gest cu repercusiuni în politica noastră. Noi ştim însă că infernul lui Pluto nu dă înapoi nimic, iar lumea umbrelor e pururea închisă. Cum am mai spus, această acţiune subversivă poate fi preludiul unei revolte şi de aceea trebuie să dau totuşi, deşi nu-mi face nicio plăcere, dreptate în această privinţă iudeilor prin reprezentanţii săi, care vorbesc despre o persoană descrisă prin profeţiile şi convingerile religioase iudaice, persoană numită Mesia, sau Hristos după cum îi spun elinii, și care se spune că va elibera poporul lui Israel restaurându-i vechile legităţi, şi care ar putea ridica acum la revoltă pe iudei doar prin simplul zvon că acest Iisus a înviat, dar de fapt arătând pe un altul ca fiind acela. Dacă aşa stau lucrurile pentru aceşti conspiratori, care vor să-şi impună voinţa instaurând un flas Mesia, atunci aceştia vor arunca totul în haos generând o baie de sânge şi printre iudei şi printre noi. De aceea vă ordon să vă faceţi datoria și fiți vigilenți ca şi cum aţi păzi nu pe un oarecare iudeu care a fost răstignit ci staţi de strajă ca la porțile unui rege. Zeii să vă ocrotească legionari iar Fortuna să vă însoțească în ceea ce veți face! Marte să vă dea putere și Minerva agerime minții! 
  
Acestea zicând, procuratorul îşi termină discursul şi dădu liber trupelor în sunetul cornurilor romane, invitându-i pe demnitari şi centurioni la o mică petrecere organizată în sala ,,Augusta” a fortăreţei Antonia. 
  
Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) Partea a doua- al doilea fragment. / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!