Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) - Al saisprezecelea fragment.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

-Bine ne-am regăsit Stephanus prietene!  

-Domnul fie cu tine Denisis, îi răspunse acesta. Am venit într-un suflet când am auzit că m-ai chemat. De când eşti la Ierusalim?  

-De ieri. Am ajuns aici îndată ce învăţătorul vostru a fost răstignit. Şi tocmai de aceea te-am chemat, să-mi spui totul în legătură cu el.  

-Eşti în slujba cuiva Denisis?  

-Stăpânul meu este negustor şi a venit de curând din Yemen unde a început o afacere cu tămâie.  

Îndată ce am sosit am aflat că face înconjorul cetăţii povestea aceasta cu învăţătorul răstignit.  

Mi-am amintit de tine Stephanus şi te-am chemat fiindcă nu ne-am mai văzut din vremea când erai elev în şcoala lui Gamaliel.  

-O să-ţi spun tot ceea ce vrei să ştii Denisis!  

-Stai jos Stephanus şi povesteşte-mi cum a murit învăţătorul vostru! Stăpânul meu mi-a dat liber până mâine aşa că putem petrece cât timp vrei. Hai mai bine să mâncăm ceva mai întâi şi să bem puţin vin!  

-Iartă-mă prietene dar nu mă pot gândi la altceva decât la învăţătorul nostru, la patimile lui şi la destinul său atât de crud!  

Denisis îl privi pe tânărul din faţa lui. Frumuseţea chipului său era într-adevăr umbrită de mâhnirea pe care acesta o încerca. Altminteri Stephanus era un tânăr plin de viaţă, amabil şi binevoitor, vesel întotdeauna, dezinteresat în prietenia pe care o arăta tuturor iar Denisis îl preţuise în trecut tocmai pentru acest lucru.  

-Vorbeşte-mi atunci de învăţătorul vostru pentru că am auzit că a fost un om cu adevărat sfânt care a făcut multe minuni, vindecări şi lucruri nemaivăzute, de care vorbeşte toată lumea, mai spuse Denisis.  

Prietenul său oftă clătinând din cap.  

-Îţi voi spune. Dar e groaznic ce s-a întâmplat Denisis! Strigător la cer!  

-Încearcă totuşi să te linişteşti Stephanus, îi sugeră prietenul său.  

-Să mă liniştesc? Dar nu se poate uita aşa ceva, îi răspunse acesta luându-şi capul în mâini.  

Tăcură apoi amândoi un timp.  

-Spune-mi totuşi Stephanus. Vreau să ştiu cum a murit învăţătorul vostru. Răstignirea îmi pare nedreaptă până şi pentru cei care o merită.  

-Oh! exclamă Stephanus. Cei care au scăpat unui asemenea supliciu Denisis, extrem de puţini, care au fost daţi jos la timp de pe cruce, fiindcă altminteri nu se cunosc supravieţuitori, au relatat îngrozitoarele chinuri prin care trece cel ţintuit pe lemn. Setea, durerea, lipsa aerului din cauza trupului care tinde să cadă faţă de mâinile care sunt ţintuite în poziţie fixă dau celui răstignit dureri de neimaginat. Apoi, poziţia incomodă a picioarelor care pironite fiind, luptă să susţină corpul chiar şi câteva clipe pentru a putea respira, inspiră groază până şi celor mai tari cu firea. Cei care au supravieţuit relatează că după o stare de ,,acomodare” a corpului cu durerile, la puţin timp după răstignire, cel condamnat simte cu o acuitate extraordinară mii de senzatii de mâncărime, furnicături şi urzicături la suprafaţa pielii, asta fără a mai pune la socoteală durerile membrelor, a muşchilor întinşi peste măsură, a insuficienţei respiraţiei sau alte dureri ale tuturor organelor şi oaselor. Eşti prea tânăr Denisis... ai văzut vre-o dată cum se face o răstignire?  

-Nu, răspunse prietenul său. Tocmai de aceea te întreb. Dar am auzit că e cutremurător! Prin ce chinuri trec bieţii condamnaţi...Mă întreb însă...cum oare se poate îndura aşa ceva?  

-Asta nu-i încă nimic prietene. În urma loviturilor de bici primite înainte de execuţie de orice condamnat, rănile căpătate care sângerează, atrag o mulţime de insecte şi uneori păsări de pradă, care duc senzaţiile de durere la paroxism pentru cel răstignit. În urma acestor chinuri setea îşi face apariţia imediat mai ales dacă soarele este arzător, iar condamnatul are de luptat cu aceste chinuri îngrozitoare până când intră într-o stare de inconştienţă sau leşin, mai scurtă sau mai lungă de timp, şi care suprimă cumva orice durere dacă condamnatul stă nemişcat, însă cea mai mică mişcare îi provoacă dureri cumplite. Şi ferească Sfântul lui Israel dacă condamnatul stă bine cu inima...  

Se cunosc cazuri când cei răstigniţi au rezistat şi trei zile pe cruce...  

Dar corpul astfel chinuit şi ajuns în această stare mai are de trecut un examen dureros.  

Dacă chinuitorii doresc ca totul să se termine mai repede sfărâmă fluierele picioarelor condamnatului cu nişte ciocane de fier, cu ciomege sau cu pietre în momentul în care văd starea aceasta. Durerea insuportabilă pricinuită de acest tratament grăbeşte astfel sfârşitul bietului om, prin sufocare, pentru că cel în cauză simte o nevoie acută de aer în urma durerilor provocate la picioare şi moare astfel incapabil să respire pe măsura nevoilor corpului. Pe de altă parte, aceste lovituri în fluierele picioarelor îi asigură pe cei care fac asta că acel om a murit, dacă nu reacţionează în vreun fel. Apoi, dacă totuşi chinuitorii nu sunt siguri, aceştia împung toracele sau inima celui răstignit cu o lance. Dar, pentru ca suferinţele celui de pe cruce să fie atenuate cumva, romanii dau celor osândiţi înainte sau în timpul supliciului vin sau oţet amestecat cu fiere sau cu smirnă, care prin efectul lor asupra trupului suprimă cumva simţurile, deci şi durerea, amestecul având darul acesta. Soldaţii au dat să bea acest amestec şi învăţătorului nostru Iisus Hristos, dar el a refuzat să bea, vrând să arate tuturor prin aceasta că a băut cupa durerii până la fund şi întregă, fără nici o ştirbitură, sau alterare.  

-Dar de ce a făcut aceasta, Stephanus? întrebă prietenul său. Nu era mai bine ca învăţătorul să fi băut totuşi amestecul? I-ar fi atenuat cumva durerile şi chinurile, poate...  

-Oh! Denisis nu vorbi aşa dacă nu ştii, mă gândesc că aceasta a fost probabil una din ultimele ispite cu care diavolul a încercat să-l batjocorească pe fiul lui Dumnezeu!  

-E înfiorător ce-mi spui! exclamă Denisis cu voce stinsă.  

-Şi asta nu e tot, continuă Stephanus. Atâta timp cât cei condamnaţi sunt pe cruce, romanii îi păzesc pe aceştia sub cea mai aspră pedeapsă şi lasă de obicei corpurile atârnate pe lemn unde animalele, păsările de pradă şi descompunerea firii fac uneori să dispară orice urmă fizică a osândiţilor, iar ca umilinţa să fie şi mai mare expunerea celor răstigniţi se face de-a lungul unor drumuri comerciale, la răspântii sau pe locuri înălţate pentru a fi pildă şi altora.  

Cu învăţătorul nostru lucrurile au stat totuşi altfel. Mai marii iudeilor au obţinut de la împăratul Augustus pe când acesta trăia, o dispensă, pentru ca trupurile celor condamnaţi astfel, să fie date jos de pe lemn în aceeaşi zi în care cel condamnat murea, conform legii care spune că cel decedat trebuie îngropat până la sfârşitul zilei...  

Dar romanii nu respectă întotdeauna această înţelegere mai ales cu tâlharii şi sclavii însă datorită Pesahului s-a facut aceasta la cererea arhiereilor Anna şi Caiafa, pentru a nu întina sărbătoarea.  

După ce spre seară romanii au dat jos de pe lemn cele trei trupuri, Iosif din Arimateea un om foarte bogat, şi ucenic într-ascuns al învăţătorului nostru şi-a riscat poziţia socială, averea, libertatea, poate chiar viaţa, când a cerut de la procuratorul Ponţiu Pilat scumpul trup al învăţătorului, pentru îngropare, pentru că altfel ar fi fost aruncat într-un loc de necinste, în Gehenna din valea Hinnom printre gunoaiele fumegânde sau într-o groapă comună, peste care se toarnă var nestins. Iosif şi un alt fariseu pe nume Nicodim ştiind acest lucru s-au grăbit să ceară de la procuratorul Ponţiu Pilat trupul învăţătorului nostru ca să-l îngroape cu cinste!  

Denisis clătină din cap.  

-L-au pus deci într-un mormânt scump, aşa am auzit! spuse el.  

-Ai auzit bine prietene! S-a împlinit astfel o profeţie a unui prooroc pe nume Isaia care a profeţit despre Mesia că a va fi pus alături de cei răi în moarte, dar că mormântul îi va fi aşezat împreună cu cei bogaţi.  

-Ce trist este totuşi Stephanos...o asemenea moarte...!  

-Acest fel de moarte atât de crud, Denisis, este sortită sclavilor de cea mai joasă condiţie ori răzvrătiţilor şi a fost preluat de romani de la cartaginezi care nu-s alţii decât urmaşii filistinilor, fenicienilor, altfel spus unul din acele ,,popoare ale mării” negustori renumiţi care au întemeiat colonia numită de romani Cartago pe ţărmul de miazănoapte al Africii... Dar acum ce să mai spun? L-au răstignit pe învăţătorul nostru... Pe Fiul lui Dumnezeu!  

-Stephanos, eşti sigur că acest învăţător al vostru este Fiul Dumnezeului lui Israel?  

-Ce vorbă mai e şi asta Denisis, prietene? Dacă l-ai fi cunoscut pe învăţătorul nostru iubit ai fi înţeles că sfinţenia lui era asemenea unui foc care arde totul în jurul său.  

-Şi numai din cauza aceasta crezi că el e fiul lui Dumnezeu, Stephanus?  

-El a spus asta despre dânsul, Denisis. Iar el n-a minţit niciodată pe nimeni...  

-Dar Dumnezeu, dacă este, el nu poate muri...nu crezi asta?  

-Denisis, Dumnezeu a luat chip de om, şi haină de carne, simţitoare, muritoare. El s-a supus astfel creaţiei propriilor sale mâini necălcând legile firii şi venind în lumea pe care el a plămădit-o, pe calea pe care orice om vine în lume cu deosebirea că el a venit dintr-o fecioară pe nume Maria la vrerea Duhului Sfânt, căci trei cunt cei care stăpânesc toate dintru înălţime, Denisis.  

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.  

-Şi-atunci, ce-au gândit judecătorii şi toţi cei care au pus şi l-au răstignit?  

-Prin ei a lucrat şarpele cel din vechime, îngerul cel căzut cel care a înşelat pe om şi tatăl minciunii. Iar arhiereii şi cei care au dorit să-l vadă răstignit au gândit că odată ascuns sub pământ trupul celui care a zidit tot trupul, se pot astfel înfăţişa înaintea Domnului la marea sărbătoare a Pesahului iudeu. Aceştia, înşelaţi fiind de demoni, au repetat crima comisă împotriva blândului Abel, de către fratele său Cain, când acesta a ascuns trupul dreptului său frate în pământ crezând astfel că Dumnezeu nu va vedea crima comisă.  

-Văd că ştii bine scripturile Stephanos. Şcoala lui Gamaliel te-a întărit! Totuşi, acum trei ani când ne-am despărţit nu te-am auzit vorbind niciodată despre învăţătorul vostru! De ce?  

-Învăţătorul şi-a început misiunea sa cam acum trei ani Denisis.  

-Acum înţeleg! Mai spune-mi însă ceva Stephanos! Câte ceva mai ştiu şi eu! Am auzit despre învăţătorul vostru că era un mare duşman al păcatului de orice fel...  

-Am să-ţi spun ceva despre o veche tradiţie păstrată prin viu grai Denisis, care spune despre pământ pe vremea când Abel şi Cain erau, unul păstor iar celălalt muncea pământul, că acesta era o materie transparentă şi plină de lumină care nu obosea picioarele fiind mătăsos şi odihnitor pentru tălpile omului. După uciderea lui Abel de către Cain s-a întâmplat însă ceva. Abel a fost pus într-o groapă însă lumina reflecta trupul dreptului aducând în faţa lui Cain imaginea chipului fratelui său şi amintea acestuia pururea crima comisă. Dar Domnul a poruncit pământului să-şi întunece faţa, întunecare care are şi o însemnătate a săvârşirii păcatului care transfigurează omul şi materia în sensul răului.  

Iar acum Denisis, precum pământul s-a întunecat văzând mort pe dreptul Abel tot aşa soarele, s-a întunecat văzând mort pe învăţătorul nostru Hristos. Cutremurul şi furtuna care s-au făcut când El s-a jertfit pe cruce ne-au arătat Denisis, că natura capătă un chip dezlănţuit în urma păcatelor noastre ale tuturora.  

-Şi ce crezi acum că se va întâmpla Stephanus?  

-Vom aştepta, vom aştepta Denisis. El a spus că în a treia zi va învia... Toţi îşi amintesc asta...Până şi arhierul Iosif Caiafa, şi Anna şi toţi ai lor...Până şi procuratorul Ponţiu Pilat a aflat acestea...  

-Şi dacă nu se va întâmpla asta Stephanus?  

-Dacă nu se va întâmpla? Ce vorbă mai e şi asta Denisis? spuse Stephanos cu puţină ironie în glas. El a ridicat din moarte doar prin cuvânt pe un om numit Lazăr, care era un foarte bun prieten al lui. Apoi pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain... Şi cred că şi el se va ridica din moarte. Din această cauză s-a lăsat răstignit de fii oamenilor, ca la urmă să vedem învierea Sa!  

Oh! Cât a suferit, cât a suferit... învăţătorul nostru iubit!  

Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) - Al saisprezecelea fragment. / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!