Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL 
  
Arestarea și încarcerarea celebrului domn Lingurel Chirpic, zis Lamborghinu, a produs un șoc puternic în întreaga societate. Confuzie, nedumerire, o certă bulversare a valorilor recunoscute și general acceptate, uneori chiar furie și dorință de răzbunare. Era și firească o asemenea reacție deoarece Lamborghinu, șeful de necontestat al mafiei fierului vechi, era în excelente relații, de prietenie şi sprijin reciproc, necondiționat, cu cealaltă mafie, aceea a costumelor Armani purtate în mașini cu girofar. Erau toţi oameni de onoare iar şantajul, corupția, mita ori datul în gât atunci când situația o impunea, făceau parte din viața fericită a acestor truditori pentru binele poporului. Desigur, în timp, cu ajutorul neprețuit dar deloc dezinteresat al prietenilor săi Lamborghinu își extinsese afacerile și deși devenise cel mai mare exportator de fier vechi, o adevărată instituție sprijinită de stat cu fonduri bugetare, mai făcea și activități de recuperare a unor bunuri retrocedate (castele, moșii, păduri, etc...) pe care, băiat elegant şi plin de bune intenţii, le revindea statului cu preț de vreo cincizeci de ori mai mare, pentru ca să poată da partea (se numea para-ndărăt, conform protocolului) celor care meritau asta, respectiv aleşii naţiei, cei care-i vindeau ponturile și-i făceau acoperirea. Desigur toate aceste afaceri, fiind considerate investiţii strategice erau scutite de orice taxă ori impozit aşa că bietul domn Lingurel figura în evidenţe drept un amărât de asistat social lipsit de orice mijloace proprietăţi sau conturi în bănci. Vai de capul lui! 
  
Şi atunci, se-ntreba poporul, cum se face că un asemenea om să ajungă la pârnaie!? 
  
Nenorocirea venise, aşa cum bine ştim, de acolo de unde te aşteptai mai puţin. Nişte bezmetici din lumea largă exasperaţi de ceea ce ei numeau corupţie au forţat instituţiile abilitate să iasă din adormire şi să dea exemple. Instituţiile pe care le vom numi generic: organ, avea desigur dosarele pregătite însă preferau să tacă, deoarece, înţelepţi fiind, respectau cu sfinţenie vechiul proverb popular, acela care ne spune că tăcerea este de aur. Ei bine, în acest caz, exact aşa era! Dar, silit de împrejurări, organul oftă şi ieşi la rampă! 
  
În numai câteva luni puşcăriile avură parte de oaspeţi de cea mai bună spiţă de la prim-miniştri la generali sau înalţi magistraţi. Opaaa! Pârnăiaşii de meserie începură să se considere un fel de elită a societăţii mai ales că noii veniţi aduceau cu ei şi nişte legi foarte speciale, votate cu premeditare de cei rămaşi în funcţii, pentru că nu se ştie niciodată şi este bine să fii pregătit. Şi ăştia erau nişte oameni inteligenţi! 
  
Televiziunile profitară din plin de momentul istoric al ridicării lui Lingurel din faţa platului său, de către mascaţi, cu cătuşe la mâini, înlăcrimat şi condus la dubă de corul unor doamne care-şi smulgeau părul din cap, blestemau de se cutremurau dicţionarele limbii dar îşi mai ridicau şi poalele robelor înflorate pentru a arăta lumii cât suferă ele din cauza acestor nedreptăţi puse la cale de duşmanii invidioşi. 
  
Lingurel, cu capul băgat sub o geacă din fâş mergea smerit spre dubă unde fu ajutat să se urce. Se ştia că este bolnav de inimă, ficat, pancreas, vezică, iar presa, bine motivată în prealabil dădea ca sigură moartea lui, de durere dar şi din din cauza copilaşilor care rămâneau singuri şi fără nici un ban în casă, în numai câteva zile de la arestare. Iar el avea de ispăşit doi ani cu executare pentru un rahat de şmen de numai o sută de milioane de euro pe care nici măcar nu le furase. Le luase printr-o suveică de la stat! Mare lucru! Că uite în ce stătea statul nostru! Într-o biată sută de milioane pe care un biet om le încasase chiar cu forme legale, prin notariat! Unde o să ajungem!? 
  
Era vorba în subtext, foarte clar, de un stat represiv, exagerat de dur, cu legi nedrepte, abuzive! Doamne, fereşte-ne! Unde ajunsesem noi, cei vestiţi pentru societatea dreaptă şi perfect democratică pe care doream să o construim! 
  
Ştiţi ce înseamnă derapajul în presă, mai ales atunci când are interese! 
  
Ajunsă în incinta puşcăriei, duba opri, iar din interior ieşi Lingurel, fără cătuşe, destul de vesel, ajutat din nou de mascaţi să coboare pe scară. El, băiat culant şi bine educat, îi răsplăti cu câte o sută pe fiecare. Şeful lor, un tip de categorie super-grea, se apropie de el şi-i spuse: 
  
- Domnu’ , ştiţi, asta-i aşa pentru ca să vadă târla, că noi nu punem botu’ ştii matale… 
  
- Lasă băi, că doar eu am aranjat treburile, ca să dăm o pâine la băieţii de la tv că e de-ai noştriii… 
  
Adjunctul directorului penitenciarului de maximă siguranţă în care fusese adus Lingurel se prezentă şi-l conduse la celulă asigurându-l pe drum că totul fusese aranjat aşa cum ceruse el aşa că nu e cazul să-şi facă griji în privinţa confortului. Şi că, peste o jumătate de oră, până se acomodează cu noua locaţie, este rugat să-l primească în vizită pe director. 
  
- Da, băi, gabore, să vie ca să stabilim neşte chestii să fie, bă, clare dă la început, să n-avem vorbe! 
  
- Vaiii, domnooo, dar nici nu se pune problema… 
  
Într-adevăr, directorul, om de cuvânt, exact după o jumătate de oră, bătea sfios la uşa celulei iar când intră spuse: 
  
- Domnu’ Lingurel este pentru noi o mare onoare să vă avem ca oaspete şi am rugămintea să-mi permiteţi să vă felicit pentru modul rafinat în care v-aţi aranjat încăperea! 
  
Într-adevăr, celula fusese lărgită prin spargerea unor pereţi, iar acum, fiind dotată cu televizor, covoare şi carpete cu vestita răpire din serai, plus canapele şi o masă de poker acoperită, conform standardelor, cu postav verde, părea mai ceva decât o cameră de hotel cu cel puţin cinci stele. 
  
- Gabore lasă vrăjelile că ţi-a ieşit şi ţie de-o ciorbă din asta! Mai bine zi cum ai aranjat cu alealaltili pe care ţi le-am zis io acu’ o lună! 
  
- Aaa, domnooo, totu-i gata! Să vă explic! Deci! Pentru o lucrare ştiinţifică scrisă în aceste condiţii, conform legii, vi se scade o lună din pedeapsă! Pentru patru zile lucrate în folosul societăţii vi se scade o zi. Deci! Am vorbit cu profesorii şi aveţi deja trimise douăsprezece lucrări pentru a fi copiate de colegii dumneavoastră, fiindcă legea spune că trebuie să fie în manuscris. Fâs! Parcă noi am fi proşti! De fapt ele sunt date deja la editurile cu care avem noi vorbele făcute şi vor fi tipărite după ce ne înţelegem la preţ. Am vorbit şi cu băieţii care vor face muncă în locul dumneavoastră şi, una peste alta, aveţi de stat la noi numai un şase luni ca să iasă socoteala cu lucrările ştiinţifice. 
  
- Băă, da’ acilea-i o problemă! Că io nu făcui dăcât vro cinci clase că aveam treburi în gară cu surorile mele mai mari aşa că cum dreacu’ facem!? 
  
- Vaii, domnooo, da’ ce noi nu ştim cum stă treaba! Păi, uite aici! Aveţi una bucată diplomă de absolvent liceu, apoi una de absolvent facultate, la mecanică, adică pe profil, un atestat de masterand, apoi o cerere de înscriere la doctorat că după atâtea lucrări ştiinţifice ar fi şi păcat să nu fiţi doctor în ştiinţe, iar noi să ne bucurăm pe lângă oaspetele nostru de succesele lui. 
  
- Bă, gabore, hai că m-ai lăsat mască! Da’ cam cât face toate treburile astea? 
  
- Nimica toată la banii lu’ matale! 
  
- Adică? 
  
- Păi, o sută de mii fiecare lucrare că tre’ să dăm şi la fomiştii ăia dă universitari, câte zece mii la oamenii care scriu de mână, tot aşa şi la băieţii care dau la lopată, iar diplomele un milion fiecare că aicea-i treabă serioasă! Şi tot un milion pentru profesorul cu care dai matali doctoratul… 
  
- De lei?! 
  
- Ai că-i bună! Cum de leuşteni bre!? Ce noi suntem la capu’ podului? Euro, frate, că doar şi mata tot în euro lucrezi! 
  
- Bă, deci vine cam cinci milioane toată treaba, da? 
  
Boon! Da’ la banii ăştia am şi io nevoile mele, că doar n-o să stau numa’ cu nasu-n cărţi dă ştiinţă. Ştii cum e treaba, o gagicuţă, un barbuţel, un pocăraş, na, treburi dă bărbaţi! 
  
- E rezolvată! Doamna matali vine sâmbăta dimineaţă în vizită, iar luni, miercuri şi vineri, toată noaptea, vine Firuţa gagica aia bună a lu’ matali, că-i în registrele noastre şi e fată de încredere. În rest mai stai la o parolă cu alţi oaspeţi de-ai noştri pe care-i şi cunoşti, mai o plimbărică prin parc pentru unele discuţii mai secrete, că na, mâine-poimâne ieşiţi, mergeţi iar în parlament şi poate mai faceţi ceva legi ca lumea pentru noi ăştia amărăştenii… 
  
- Băă, da’ când mai stăm şi noi aşa la o distracţie, cine vine cu o haraşpincă, un trabuc, o cafea, un alta, că se cere… 
  
- Ai, domnooo, râdeţi de mine!? Păi avem tot ce-i mai bun: whisky de doisprezece, havane cubaneze, cafea columbiană, tot ce vrea pipota lu’ matali. Numai că e o mică problemă! Preţul! La noi transportul de foarte scump, magazinajul la fel, ca să nu mai spun de băiatul care face cafeaua sau serveşte la masă că e familist şi face ore suplimentare ca să mai câştige şi el un ban. 
  
- Bă tura-vura o sută de fiecare chestie e bună? 
  
- Ştiam eu că sunteţi un domn! Acesta-i preţul! Putem bate palma! Da, banii înainte că altfel nu porneşte roata! Cheş, nu alte fiţe, că aici nu umblăm cu conturi sau carduri… 
  
- Bine, vorbesc cu avocatu’ şi mâine vine cu mălaiu’! Dă-mi telefonul tău să-i spun ce are de făcut! 
  
Directorul scoase un telefon nou-nouţ din buzunar şi i-l dădu lui Lingurel asigurându-l că e cu cartelă şi nu poate fi urmărit. Şi că va avea câte unul pe săptămână, prin urmare, să nu se streseze pe tema asta… 
  
A doua zi banii era aduşi de doi avocaţi iar lucrurile intrară pe făgaşul convenit. Fără abateri, fără poticneli sau păcăleli, fiindcă era vorba de onoare, iar asta preţuieşte mai mult decât orice în lumea asta. 
  
*** 
  
Peste şase luni domnul Lingurel ieşea foarte discret din pârnaie. Slăbise câteva kilograme, era ceva mai palid la faţă şi se comporta ca un adevărat om de ştiinţă. Adică avea ochelari fără dioptrii, o frumoasă barbă negru-antracit, mapă sub braţ şi dădea citate din diferite domenii, uneori fără să înjure. 
  
Gramatica îi mai ridica unele probleme, dar nu se face să fim cârcotaşi. Se înscrise la doctorat explicând unor gură cască de reporteri cum a reuşit el, nedormind nici o clipă în timpul pe timpul detenţiei, iar acest exerciţiu de voinţă în recluziune îi dăduse timpul necesar de a-şi reevalua potenţele interioare şi de a-şi ridica nivelul cultural dar şi cel al vibraţiei energetice cu implicaţii spirituale. 
  
E drept că Lingurel citea, cu unele poticneli, toată poliloghia asta de pe o fiţuică însă efectul era total! Reporterii abia mai reuşeau să respire şi alergau spre studiouri cu aceste înregistrări mult mai ciudate decât chestiile cu OZN-uri, sau asteroizi care ne cad în cap. 
  
În fond se poate aprecia că legea se aplicase cu fermitate iar rezultatele erau exemplare: averea unui interlop se distribuise echitabil în societate, universitarii îşi mai rotunjiseră veniturile că tot se plâng ei că au salarii mici, editurile raportaseră venituri care arătau că la noi cartea nu este doar un moft ci o necesitate satisfăcută permanent, copilaşii funcţi- onarilor din penitenciare aveau acum posibilităţi să-şi facă studiile în străinătate, politicienii avuseseră o adevărată şcoală de perfecţionare a metodelor şi practicilor din domeniu, cercetarea ştiinţifică se dovedea a fi noua şi foarte dinamica direcţie de dezvoltare a societăţii, crescuse semnificativ şi consumul unor bunuri accizate cu beneficii pentru buget, iar poporul… 
  
Poporul!? Să-l ia dracu’! cine are nevoie de el!? 
  
Referinţă Bibliografică:
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2069, Anul VI, 30 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!