Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



ENIGME DE VACANŢĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ENIGME DE VACANŢĂ 
  
Domnul Grigore era expert contabil şi, după o lungă perioadă de slujit la stat pe salarii în general simbolice dar mai ales aleatorii, s-a pensionat anticipat, apoi a deschis un birou de expertiză financiar-bancară. În scurt timp situaţia financiară proprie i s-a îmbunătăţit considerabil iar el a devenit cunoscut prin cele câteva falimente în care au intrat nişte firme care-i ceruseră consul-tanţă dar care, aşa cum se întâmplă de obicei, a fost folosită de manager doar în scopuri intime. Ciudat! Pe când lucrurile bune făcute în viaţă te ţin într-un perfect anonimat atunci când numele îţi este legat de o nenorocire te cunoaşte toată lumea. Domnul Grigore se gândea mai mereu la ciudăţeniile firii omeneşti iar faptul că acum avea o cu totul altă perspectivă asupra vieţii nu îl schimbase deloc. Rămăsese acelaşi om politicos, cu mult bun simţ, elegant, cult şi spiritual. 
  
Însă aşa cum soarele are pete întunecate, domnul Grigore avea o soţie. 
  
Doamna Marlena, născută Curlat era din Gropeni, lucru foarte important în opinia dom-niei sale întrucât, dacă o luai în seamă, din Gropeni pornise civilizaţia lumii şi tot acolo urma să se stingă, odată cu ilustru ei frate, Mitică, un mare înţelept, căsătorit şi el cu boala de Filica, „o farfuză janghinoasă care-i pusese pirostiile cu forţa dându-i să bea rachiu din corcoduşe la care el nu rezista” (citat închis). 
  
Asta nu ar fi fost totuşi prea important însă doamna Marlena care semăna cu Mussolini, avea comportamentul unui obuzier nemţesc şi farmecul unui catafalc (a nu se confunda cu catwalk) era de părere că toţi bărbaţii o doreau cu disperare iar cine o atingea (eufemism!) rămâ-nea legat de ea pe toată viaţa. Ceva în genul fiţoasei ăleia de Afrodita la care bineînţeles ea plusa cu enormul ei farmec virginal. Pe undeva avea chiar dreptate deoarece Grigore, la vremea când era în liceu, o „atinsese” în podul şurei şi fusese surprins acolo în plin exerciţiu de tatăl şi fraţii Marlenei care afişau nişte ochi roşii plus topoare şi o furcă bine ascuţită. Imaginea lui Grigore cu pantalonii în vine era probabil ceva îngrozitor dar ei păreau dispuşi să apere floarea castităţii care părea proaspăt călcată în picioare. Părea! Numai intervenţia promptă a fetei, care deşi nu-şi ridicase nici ea poalele dovedea o tărie de caracter admirabilă, salvă viaţa bietului Grigore. 
  
- Tată, el este iubitul meu şi ne vom căsători imediat! 
  
Tatăl, om cu mult suflet, înţelese situaţia, scoase imediat o hârtie din buzunar şi i-o dădu tânărului să o semneze. Avea şi pix la el ceea ce se dovedea că era un vizionar care nu lăsa nimic la întâmplare. Semnătura băiatului aduse suspine de regret în piepturile fraţilor care ar fi preferat totuşi să-l facă bucăţi cu topoarele. Mă rog! Cert este că peste o săptămână, mult înainte de terminarea vacanţei, Grigore a dansat Isaiia dănţuieşte şi a devenit bărbat însurat, foarte respectat, cu acest prilej fiind dat afară din casă de proprii părinţi. 
  
Dar lucrurile, cu timpul, s-au rezolvat iar acum Grigore intră în casă spunând cu un zâmbet larg pe buze: 
  
- Ţuţurel, Am o surpriză plăcută pentru tine! 
  
Numita Ţuţurel lăsă lingura cu care mesteca în tocana de ceapă, îl privi ca pe un gândac de bucătărie, că tot era în domeniu, şi mugi reticentă: 
  
- Adicaa? 
  
- Am luat un bilet de vacanţă, la mare, la marea Mediterană, să ne odihnim şi noi o săp-tămână într-un hotel de cinci stele, că merităm! 
  
- Gligore! Iar vrei să mă duci ca pe curvance în hoteluri şi să mă crăceşti în toate felurile aşa cu ai făcut la Brăila când eram în luna de miere!? 
  
Amintirile din acea vreme îi provocară domnului Grigore un puternic spasm piloric. Se stăpâni însă şi spuse zâmbind parcă nostalgic: 
  
- Vai Ţuţurel, nici nu se pune problema… mergem mai mult ca să ne îngrijim sănătatea, să ne odihnim, nuuu… 
  
- Păi, atunci de ce nu mergem la Techirghiol, stăm la madam Tunceai şi ne dăm cu nămol peste tot cum îţi place ţie, că doar mai ţii minte nebunule… Altă amintire cu iz de nămol şi chi-coteli neruşinate îi provocară un nou spasm. Grigore gândi îngrijorat: Dacă îmi mai aduc aminte de ceva intru în spital cu nişă stomacală! Vai de capul meu! Este timpul să mă cenzurez! 
  
- Ţuţurel! Aia era pe vremea când o duceam din salariu în salariu! Acum altfel se pune problema iar la întoarcere ai avea ce să îi povesteşti lui Mitică. Ştii cât de dornic este el de cu-noaştere… Iar de Filica ce să mai spun? 
  
Aici Grigore, fin psiholog, o plesnise! Filica era cheia succesului. Mai bine spus ficatul acesteia făcut noduri la auzul felului în care petrecuseră ei concediul… 
  
- Gligore şi unde ziceai că vom merge? 
  
- În Antalya! 
  
- Şi pe unde vine Antalya asta? 
  
- În Turcia! 
  
- Şi Turcia unde-i? 
  
- Ceva mai jos de Gropeni! 
  
- Ei, aşa, da! Şi cu ce mergem până acolo? 
  
- Eiii, am rezervat bilete la avion… 
  
- Cu avionuuuu’?! Păi, eu n-am mers niciodată cu avionu’! Dacă, Doamne păzeşte, fac una din alea nefăcute? 
  
- Vai, nu-ţi face nici un fel de probleme. E ceva mult mai simplu decât cu autobuzul până la Gropeni. 
  
- Bine! Mergem! Eternul Gropeni îşi dovedise din nou puterile magice în mintea doamnei Marlena. 
  
Peste câteva zile, domnul Grigore îi aduse un cadou, o pălărioară din pai, ceva foarte cochet, pentru a se feri de soarele arzător al sudului. 
  
Doamna Marlena, cuprinsă acum de febra plecării, întrerupse prepararea compotului de vişine pentru toamnă şi, în faţa oglinzii din baie, se admiră cât de frumoasă poate să fie, deşi nu reuşise încă să se pieptene. Făcu totuşi o mică glumă: 
  
- Gligore, parşivule, parcă văd că vrei să mi-o pui ca o bestie pofticioasă ce eşti, de mă tot cadoriseşti cu prostii din astea. Mă faci să-mi vină dracii pe mine şi nu cred că scapi nerezolvat! 
  
În mintea lui, Grigore îşi dădu cu pumnii în cap dar surâse subtil şi-i răspunse: 
  
- Eii, aşteaptă până ajungem acolo şi-ai să vezi, că acum trebuie să merg la un client de la care am de luat banii de cheltuială… 
  
Ce-i drept, între timp Marlena uitase promisiunile fiindcă-i dăduse compotul în foc. Prin urmare vorbele au rămas, deocamdată, la acest stadiu. 
  
Peste numai trei zile, într-o splendidă dimineaţă se aflau la aeroport şi se pregăteau de îmbarcare. Din motive momentan necunoscute doamna Marlena blestema şi înjura de mama focului. La urcarea în avion lucrurile s-au lămurit. Spaimele îi bulversaseră metabolismul îndreptându-l ferm spre un meteorism apocaliptic. E drept că mâncase şi nişte varză călită ca să reziste la drum ceea ce acum provocă alarmă la bordul avionului. Se presupunea un atac cu gaze toxice de luptă, prin urmare, sursa, odată depistată, fu sechestrată în toaleta avionului pe toată durata zborului. 
  
Abia la coborâre a fost eliberată însă avionul a intrat în revizie generală. Mândră de felul în care rezolvase situaţia, doamna Marlena i-a spus lui Grigore: 
  
- Bă, n-a fost rău zborul şi aş putea spune că nu prea mi-a fost frică. Am mai tras eu câte-va… da’ aşa-i la început. Să vezi când ne-om întoarce! 
  
Grigore, cu gândurile aiurea, zâmbea blajin… 
  
La hotel, s-au cazat, apoi Grigore i-a propus Marlenei să meargă pe plajă, să profite de ziua asta minunată să mai bea o cafea, să mai vorbească una alta, aşa cum fac oamenii în concediu. 
  
Sprintenă ca o căpuşă când îi miroase a sânge Marlena îşi trase pe ea costumul de baie cu model leopard îşi luă paporniţa cu smacuri şi plecară veseli la plajă. Aici se aşezară pe şezlongurile aflate sub umbrele iar Grigore, înainte de toate, îi aduse de la bar o cafea şi o bere ca să nu se deranjeze ea. Marlena simţi că-i vin poftele cele necuviincioase aşa că sorbi cafeaua cu gând să-l demoleze pe Grigore ceva mai târziu. Doar că, peste numai câteva minute, dormea sforăind deşi nici nu se atinsese de bere. Grigore, grijuliu, o acoperi cu un cearşaf şi plecă… 
  
Spre seară reveni, o trezi pe Marlena îi surâse dulce şi îi spuse: 
  
- Ţuţurel, hai la masă, că ţi-o fi fomică! 
  
Într-adevăr pe Ţuţurel o zguduia foamea dar nu prea reuşea să facă priză cu realitatea fi-indcă-i era încă foarte somn. Totuşi, la masă reuşi să mănânce câte ceva, deşi îi mai cădea din gu-ră din când în când, bău şi un pahar cu vin alb şi dulce cum îi plăcea ei, apoi, în cameră adormi de parcă ar fi fost înţepată de vestita muscă tze-tze. Grigore dădu drumul la televizor şi ieşi… 
  
Eiii, cam aşa se derulă tot sejurul iar la întoarcere deşi Marlena era bronzată doar pe un picior faptul că avea cam douăzeci de kilograme în minus o făcea fericită iar nenorocirea de la sosire nu s-a mai produs pe timpul zborului. Decât foarte puţin şi numai după ce au luat micul dejun în avion. 
  
Peste două zile se aflau în vizită la Gropeni şi băteau la poarta fratelui Mitică. Acesta ieşi din casă, se scărpină în diferite locuri, privi spre cer ca să vadă dacă va ploua şi abia apoi se duse la poartă să vadă cine i-a picat de musafir. Când îi văzu păru a se bucura foarte şi întrebă aşa ca orice om care respectă sfânta tradiţie a ospeţiei: 
  
- Ăhăhăăă, io-ti-te bă cine veni la noi. Staţi mult!? 
  
Numai că draga lui surioară nu îl băgă în seamă, sau poate îl băgă undeva, dar de spus spuse: Mitică du-te dreacu’ şi adă-mi o cană de apă că-ţi crap capul cu poşeta, boule! 
  
Mitică ajuns acum doar umbra ştirbă a celui care voia să-l tranşeze pe Grigore cu toporul în urmă cu douăzeci de ani se mai foi puţin dar nu avu încotro. O ştia de nebună pe sor-sa! Îi invită pe prispă le arătă nişte scaune recuperate de pe vestita arcă a lui Noe şi plecă să aducă apă bună de izvor din găleata aflată în grajd. Se întoarse destul de repede de frică să nu-i fure ăştia ceva din casă şi turnă în trei căni de lut primite pomană la moartea soacră-sii. Marlena, orientată, aruncă apa şi spuse cu o oarecare mâhnire în glas: 
  
- Pă, bine mă nerodule, de pişatu’ vostru de apă am eu nevoie!? Marş la beci şi scoate o ulcică de vin, din acela de anu’ trecut că te spun la toată lumea ce cotrozea eşti! Te fac de râsul satului, idiotule! 
  
Chestia cu râsul satului, în rural, funcţionează fără greş. Mitică îşi trase mucii şi o chemă din casă pe Filica. Aceasta ieşi zglobie se prefăcu încântată de musafiri şi, după o privire cruntă aruncată de Mitică, fugi la beci de unde se întoarse cu o cană de vin. Turnă în păhărelele de ceramică de mărimea unui degetar şi spuse ca şi cum ar fi înghiţit jeratic: 
  
- Ei acum dacă aţi venit, hai noroc şi ce-o fi o fi! Sibilinică urare! 
  
Doar că Marlena, o expertă în relaţiile interumane specifice, nu luă în seamă nici aceste vorbe de duh ci începu să povestească ce bine s-au distrat ei la mare, în Turcia, unde ea fusese chiar acostată de nişte sultani care voiau să-i dea bogăţii şi palate numai să-i lase să o sărute. Da’ ea noo! Bă, eu sunt din Gropeni şi nu-mi fac ţara de râs. Bine, nici nu puteam fiindcă: „Gligore era tot timpul pe mine, fată, nici la sfânta masă nu şedea la locu’ lui! Ce să vă mai spui, oameni buni, nebunie, nu alta”… 
  
La acest pasaj narativ Filica izbucni în plâns şi se duse să dea mâncare la raţe iar Mitică îşi aprinse o ţigară din care parcă muşca nu trăgea. Marlena îşi savură triumful, vărsă vinul din păhăruţ pe jos ca să fie de sufletul morţilor făcându-se că nu vede nici criza de colici a lui Mitică. 
  
- Hai, dragă, să mergem la naşu’ Cristorel că pe aici am terminat! Rămâneţi în prostia voastră bă, sărăcanilor, mai spuse ea, însă nici măcar acest îndemn nu a reuşit să-l mobilizeze pe Mitică, aflat acum în comă profundă. 
  
Plecară de fapt la gară fiindcă nici la naşu’ Cristorel nu era altceva de văzut. 
  
În tren Grigore se gândi la posibilele efecte secundare ale somniferului folosit în concediu ca să poată sta toată ziua la hotel cu prietena sa, o doamnă de cam treizeci de ani, cu care avea doi copii. 
  
În concluzie se poate spune că era el Grigore un martir dar nu este deloc sigur că atunci când va ajunge în împărăţia cerurilor va fi cazat la etaj acolo unde doar cei neprihăniţi stau. 
  
Mde… sunt şi riscuri, ca în orice afacere! 
  
Referinţă Bibliografică:
ENIGME DE VACANŢĂ / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!