Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



CUM POŢI FI PROST ÎN MOD LEGAL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De când ieşise la pensie profesorul Petre Codreanu se considera un om fericit. Acum avea timp pentru a se ocupa de gradină, citea cărţi pe care nu avusese timp să le citească în anii trecuţi, stătea de vorbă cu vecinii şi mânca împreună cu soţia, doamna Cati şi ea pensionară din învăţământ, pe terasa din spatele casei însoţiţi întotdeauna de Bobiţă, dragul lor caniche auriu. Numele de Bobiţă îi rămăsese de la momentul când fusese adus de domnul profesor, în urmă cu zece ani, într-un prosop, iar doamna Cati privindu-i boticul umed şi ochişorii de culoarea cafelei îl botezase. Acum era un câine mare şi frumos dar ei tot aşa îi spuneau fiindcă de-a lungul anilor le umpluse viaţa cu năzbâtiile, drăgălăşeniile şi tandreţea sa. Copiii lor erau plecaţi fiecare la casele lor, cu familiile lor, mai toţi în alte oraşe, se vedeau destul de rar iar Bobiţă era considerat ca fiind singurul copil rămas acasă.  
 
Doar că într-o zi Bobiţă, cu o demnitate de care numai câinii sunt în stare, s-a aşezat liniştit pe covoraşul de la intrare, a oftat şi a închis ochii. Definitiv! Doamna Cati a ţinut-o toată ziua într-un plâns iar domnul profesor s-a dus în fundul grădinii şi l-a pregătit pe Bobiţă pentru călătoria cea mare. Dar sătătea mai mult pe acolo ca să nu vadă cineva cum plânge şi el, om în toată firea, cu armata făcută la paraşutişti şi care acum plângea aşa cum nu plânsese nici la moartea mamei sale. Plănuia chiar să-l îngroape pe Bobiţă la umbra nucului din fundul grădinii, acolo unde dormea el vara.  
 
Însă domnul profesor avea un defect. Era unul din acei fraieri care nu vor să încalce nici o lege. Prin urmare, neştiind cât de legal este să înmormântezi un câine pe proprietatea ta s-a dus la un avocat pe care îl cunoştea, un fost elev de-al său, pentru ca să-i ceară sfatul. Fostul elev avea un birou de avocatură şi era acum un domn durduliu, cu o chelie avansată şi plin de importanţa binecunoscută a breslei. Domnul profesor îi plăti secretarei preţul unei consultaţii, puţin mai mic decât plătise operaţia de apendicită făcută în urmă cu douăzeci de ani, iar peste o oră era primit în audienţă şi ascultat cu o oarecare superficialitate de domnul avocat. Nu s-a mirat, deoarece nici la şcoală avocatul de acum nu era altfel. Peste zece minute domnul avocat rosti:  
- Speţa despre care facem acum vorbire nu are, deocamdată, subliniez, deocamdată, nici o reprezentare legală dar sfatul meu este să mergeţi la poliţie ca să declaraţi pe proprie răspundere că este vorba de înhumarea unui câine. Ştiţi, în alte circumstanţe, unii vecini ar putea declare cine ştie ce şi intraţi în încurcături…  
 
Domnul profesor gândi că într-adevăr cele spuse au o logică, prin urmare se duse la poliţie unde întrebă la un ghişeu cum să rezolve problema iar acolo primi răspunsul că trebuie abordat şeful secţiei evidenţa populaţiei, el fiind singurul în măsură să ia decizii în acest sens. Găsi destul de repede biroul respectiv unde află că şeful, singurul care avea posibilitatea să dea un răspuns, este plecat pe teren şi nu vine decât a doua zi. Făcu o programare şi plecă acasă, destul de liniştit. După amiază însă îl solicită pe un nepot care lucra în construcţii să-l ajute iar acesta împreună cu alţii doi tineri au făcut o groapă sub nuc şi au îmormântat trupul neînsufleţit al câinelui. Familia Codreanu a mai plâns un pic însă, a doua zi, domnul profesor a plecat încă de la prima oră se rezolve în mod legal situaţia.  
 
Plăti la casieria secţiei de poliţie contravaloarea şedinţei de consiliere iar şeful de la evidenţa populaţiei l-a ascultat cu atenţie şi i-a spus că da, se poate da o soluţie favorabilă cererii, însă trebuie o dispensă de la Administraţia Cimitirelor precum că ei nu înhumează cadavre de câini. Ştiţi, doar aşa, ca să nu avem mai târziu plângeri, sublinie ofiţerul contextul deciziei luate. Da, şi de data aceasta logica era în frunte! La Administraţia Cimitirelor un domn foarte sobru i-a comunicat că ei nu se ocupă de aşa ceva ci numai primăria deoarece această admistraţie este subordonată primăriei fir-ar ei ai dreacu’ să fie cu toate şemnurile lor! Probabil că domnul administrator nu era din acelaşi partid cu primarul ceea ce ar putea explica în bună măsură supărarea domniei sale.  
 
Deci, la primărie! Aici a plătit încă o taxă şi după numai două ore de anticameră fu primit de o doamnă de mări- mea unui foişor de incendiu lucru bine subliniat de un uriaş coc de culoarea flăcărilor. Cam aşa avea şi temperamentul! Ascultă spusele domnului profesor mocnind apoi izbucni ca o vâlvătaie:  
- Păi, cum, domnule să-ţi dăm noi aprobări din astea absurde!? Du-te la Direcţia Sanitar-Veterinară că ei se ocupă de vite! Om bătrân şi îmi ocupi timpul cu prostii!  
 
Domnul profesor plecă sfinţit iar la D.S-V. plăti o altă taxă iar o altă doamnă care de data acesta mesteca pietriş între măsele, îi spuse plină de dispreţ:  
- Dom’ne te văz om cu păr alb în cap! Ce cauţi aici, cine te-a trimis!? Mergi la medicul care l-a vaccinat şi te rezolvă el!  
 
Aaa, devenea mult mai simplu! Pe doctor îl cunoştea încă de pe vremea când Bobiţă era mic, aşa că plecă la el. A rezolvat imediat, a lăsat o mică donaţie şi cu adeverinţa de la doctor s-a dus, a doua zi, evident, la poliţie. Pe la prânz a intrat din nou la şeful biroului iar acesta impresionat de chinul omului i-a spus:  
- Hai, că-i bună şi hârtia asta! În maximum zece zile un agent constatator se va deplasa la adresa dumneaovastră, va face un proces verbal şi, gata, treaba-i rezolvată!  
 
Domnul profesor ajunse acasă clănţănind din dinţi de spaimă iar doamna Cati reuşi să-l facă să vorbească numai după ce-i administră un păhărel de vişinată. Pe scurt, era groasă! Agentul care va veni va constata că au fost încălcate legile iar înhumarea se produsese. Consecinţele păreau cumplite! Numai că doamna Cati, mai naivă şi total necunoscătoare a regulilor, rezolvă cu mult calm şi foarte repede situaţia. Peste o săptămână când la poartă apăru agentul constatator, un tânăr înalt, cu chipiul pus puţin pe o sprânceană şi cu un surâs binevoitor, printre picioare i se furişă un căţel de vreo trei luni, o frumuseţe de maidanz cu o privire ce putea topi şi calota glaciară. Or, hai să fim sinceri, inima omului, chiar dacă este poliţist, nu-i un gheţar! Agentul îl luă în braţe îl mângăie, iar Bobiţă, aşa se numea după cum spusese domnul profesor, îl lingea pe urechi cu limbuţa lui trandafirie. Apoi agentul a aflat că nu fusese vorba decât de o mică neînţelegere, câinele avusese o criză lipotimică iar ei se cam speriaseră şi de aici toată încurcătura.  
- Nimic mai simplu, rosti omul, voi întocmi procesul verbal cu cele constatate, îl voi înainta forurilor superioare şi cred că toată treaba se va încheia! Aşa a şi făcut, a primit fără să se sfiiască o sticlă de vin de colecţie de la domnul profesor, drept mulţumire dar şi pentru deranj, apoi a plecat binecuvântat şi de doamna Cati.  
 
Peste cam cinci zile au început însă să sosească amenzile pentru inducerea în eroare a autorităţilor şi tulburarea activităţilor oficiale cu reclamaţii nefondate. Poate că domnul profesor nu s-ar fi îngrijorat prea mult dacă la o adunare a cuantumului amenzilor nu ar fi constatat că acesta depăşea lejer valoare pensiei pe un an. Se sfătui deci cu soţia şi hotărâră că este cazul să apeleze din nou la avocat ca să vadă cum pot scăpa de belea. La fel de amabil şi competent avocatul îi spuse:  
- Având în vedere că speţa despre care facem vorbire nu este susţinută în mod indubitabil de legi, puteţi considera că aveţi mare noroc! În caz contrar, eraţi pasibil de pedeapsă cu închisoare de la trei la cinci ani şi interdicţie de a candida la posturi publice timp de zece ani. Sfidarea autorităţilor, cu premeditare şi în formă continuată, nu-i un lucru cu care să glumim! Aşa însă vom putea ataca în instanţă amenzile şi sunt sigur că vom avea câştig de cauză! Deci, vă sfătuiesc să deschidem o acţiune în acest sens!  
 
Cum pe domnul profesor îl durea undeva de candidatura la funcţii publice însă nu avea nici o altă idee referitoare la amenzi, plăti deschiderea acţiunii, de data asta cam cât pentru o maşină second-hand, apoi plecă liniştit spre casă. Era oricum ceva mai puţin decât amenzile cumulate. În următorii doi ani a mers, convocat prin notificare de la tribunal, cam odată pe trimestru să asiste la şedinţele pentru dezbaterea cauzei. Avocatul, foarte şiret, amânase pronunţa rea vreme de mai bine de un an pe motive de procedură, apoi a atacat cu vehemenţă lipsa legislaţiei specifice şi, la sfârşit, a avut câştig de cauză deoarece între timp s-au prescris amenzile. Victorie! Avocatul, l-a îmbrăţişat pe profesor şi i-a spus că dacă mai are vreodată probleme să-l caute fiindcă el are chiar un renume care dă greutate proceselor în care pledează. Domnul profesor docamdată regretă că nu-l lăsase repetent pe distinsul avocat, deşi ocazii avusese şi plecă spre casă liniştit că, în sfârşit, scăpase de nenorocire.  
 
Sâmbătă seara a pus în fundul grădinii de un grătar şi au mâncat mici şi copane de pui toţi trei. Adică împreună cu Bobiţă Doi cum era numit acum câinele, ajuns un dulău flocos şi puternic însă la fel de tandru şi jucăuş ca atunci când era doar un căţeluş. Euforizat puţin de berea pe care o băuse domnul profesor îl mângâie pe cap şi îi spuse aşa, ca între bărbaţi:  
- Bobiţă, sper ca de data asta să murim înaintea ta deoarece tu, în mod sigur, te vei descurca mult mai bine decât am făcut-o eu!  
Bobiţă, o fiinţă inteligentă şi fericită din naştere, înţelese imediat mesajul şi linse mâna care-l mângâia. Pentru asta a mai primit doi mici calzi pe care i-a hăpăit (ei stau mai prost la capitolul maniere la masă), apoi s-a tolănit sub nuc şi a început să moţăie. Avea mare dreptate! La ei, fiinţe inferioare totuşi, funcţionează doar câteva legi simple, numite ale firii, deci foarte uşor de respectat! Vai de mama lor!  
 
Referinţă Bibliografică:
CUM POŢI FI PROST ÎN MOD LEGAL / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!