Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE 
  
Athos Athaniel Norberth, răsfăţat de noi toţi cu apelativul: Noruţu, stă pe scaun în faţa mea şi mă priveşte atent cu ochii lui inteligenţi de culoarea ciocolatei. A simţit că vreau să-i spun ceva important şi aşteaptă răbdător, cu înţelepciune şi mult tact psihologic. Ştie că sunt cam timid şi când este vorba de anunţuri importante mă cam pierd cu firea că să nu mai spun că nici vorbele nu prea mi le găsesc. Ca să-şi mai omoare plictisul hăpăie încă unul din biscuiţii pe care i-am dat. Mdaa, ce-i drept cu bunele maniere la masă nu prea le are, dar nici nu va fi vreodată judecat după acest criteriu. Eu, în scopul tragerii de timp, mai iau o gură din paharul cu bere pe care-l am în faţă ca să-mi fac puţin curaj. Deşi sunt la a doua sticlă de „curaj”, recunosc, nu mi-a venit nici o idee cum aş putea aborda problema care mă sâcâie. 
  
Cu Noruţu mă cunosc de multă vreme, cam şaptezeci de ani ai lui şi, de la început, l-am îndrăgit, deoarece ne-a umplut viaţa cu drăgălăşeniile lui, cu firea veselă şi jucăuşă lipsită de ranchiunele şi răutăţile pe care le întâlnim în cercurile noastre, cele pe care le considerăm de prieteni cu pretenţii de high-life. Nu s-a supărat niciodată când l-am lăsat singur acasă, ştie să arate că se bucură de orice consideră el a fi un dar din partea noastră, a dovedit întotdeauna că ne iubeşte şi că este devotat fără nici un interes, ne-a amuzat cu năzbâtiile lui nevinovate, iar când a fost bolnav nu ne-a torturat cu pretenţii de ceai cald în toiul nopţii sau cu răcnete când i-am făcut injecţii. Ne-a învăţat ce este prietenia adevărată, iar când a fost îndrăgostit, fiindcă i s-a întâmplat şi asta, nu a ameninţat de trei ori pe săptămână că se sinucide dacă nu-i vine unica iubită la întâlnire. În adolescenţă nu a simţit nevoia să fie rebel, nu a fumat şi nici nu a tras prafuri pe nas, nu a rămas repetent şi nici nu a chiulit de la orele de pregătire sau antrenament deşi, îmi dau seama acum, cred că privea lucrurile astea ca fiind doar un capriciu al nostru complet nefolositor pentru el. 
  
Mdee, a cam trebuit să sufere pentru prietenia sinceră pe care ne-o poartă! 
  
Însă, bietul de el, avea şi un mare defect! Nu avea suflet! Într-un consens absolut explicabil pentru specia noastră încuiată, filosofii, teologii, psihiatrii, psihologii, savanţii, cercetătorii, troglodiţii, ba chiar şi analfabeţii declarau de mii de ani că suflet avem numai noi oamenii şi, pe linie de consecinţă, avem dreptul de a schingiui, omorî, vâna, bate cu sadism, pune la munci cumplite, sau chiar viola orice altă fiinţă (în afară de om) fără nici o consecinţă legală. Ba chiar, clamând nişte presupuse drepturi divine în acest sens. Corect! Trăiam deci într-o lume perfectă! Atunci de unde-mi venea dilema!? 
  
Simplu! Din faptul că nişte nemernici de savanţi din Elveţia se găsiseră, zilele trecute, să declare că animalele, mai ales câinii, au suflet! Eram distrus şi nu vedeam nici o ieşire din încurcătura în care intrasem citind pe internet gogomănia asta. Dilema venea din faptul că dacă nu-i spuneam celui mai bune prieten al meu despre descoperire deveneam mincinos şi chiar nu se făcea să am un asemenea comportament faţă de el. Dacă îi spuneam, inteligent cum era, ar fi priceput totul şi mă puteam trezi că are pretenţii să se comporte ca un om. Şi, când mă gândesc, înfiorat de perspectivă, la aşa ceva, îmi vin în minte doi veri de-ai mei, Bebe şi Ginel, cei despre care se spunea că se născuseră cu ţigara în gură şi că fuseseră înţărcaţi cu rachiu. Nici măcar nu mă mira acest diagnostic deoarece întreaga lor viaţă demonstraseră cu multă convingere că aşa era şi, în afara scurtelor perioade când erau la puşcărie, cerşeau, furau, escrocau, ori parazitau vreun fraier. Aici mă înscrisesem şi eu de câteva ori până când nevastă-mea a declarat că dacă-i mai vede la noi pleacă definitiv din ţară, ori, la vârsta mea, nu-mi mai permiteam un asemenea lux! 
  
Deşi mă aflu la a treia sticlă de „curaj” nu-mi vine încă nici o idee aşa că iau hotărârea fermă de a amâna dezvăluirea. Numai că, exact când încercam să mă ridic de pe scaun, Noruţu îşi pune lăbuţa dreaptă pe mâna mea şi mă priveşte într-un fel care mi se pare ironic. Desigur o iluzie datorată berii! Înţeleg însă că el a priceput fondul problemei şi că nu mai este cazul să-mi bat capul deoarece ştie despre ce este vorba. De fericire îmi vine să ţopăi numai că nu se face. Din nou este vorba de vârstă, una la care numai el are voie să fie natural şi dezinhibat. Cu acest prilej devin şi inteligent. Adică îmi propun un experiment care să dovedească faptul că a înţeles corect despre ce este vorba. Iau castronelul în care fuseseră biscuiţi şi îl umplu cu bere. Noruţu lincăie fericit, ceea ce îmi dă fiori pe şira spinării. Este clar că noi oamenii nu avem dreptul de a fi liniştiţi! Deci! Noruţu aflase că are suflet iar acum se comporta precum semenii săi, adică eu şi verii mei. Bea de rupea! Frate! Am pus-o! Nici nu-i spun neveste-mii că ea nu poate înţelege! 
  
Şi, sunt convins că de vină sunt numai nemernicii aceia de savanţi elveţieni cu descoperirile lor tâmpite care pun oamenii de bună credinţă pe gânduri! Huoooo! 
  
Referinţă Bibliografică:
DILEME PROVOCATE DE ABERAŢII ŞTIINŢIFICE / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!