Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



SINUCIGAŞ ÎN SERIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SINUCIGAŞ ÎN SERIE 
  
Domnul Isterian Bâlboi era intelectual rural cu tot ce se poate înţelege din asta. Mai bine spus, înţelege fiecare ce vrea! Facem totuşi bine-cuvenita precizare că absolvise cele şapte clase obligatorii fiind ajutat mai ales de învăţătorul care nu dorea să ajungă la psihiatrie secţia furioşi din cauza silitorului elev Bâlboi. 
  
Aşadar, ca orice intelectual care se respectă, aflat la vârstă matură după o viaţă dedicată căutării absolutului, bietul Bâlboi a ajuns la concluzia că existenţa lui este mult mai inutilă decât o damigeană goală. Acesta fiind, în sine, un concept absolut nefericit, deşi mai mult teoretic, de natură să te bage în depresie numai prin simpla sa rostire. 
  
Nevastă-sa era plecată de mai mulţi ani la muncă în străinătate. Asta n-ar fi fost nimic, însă luase şi copilaşii cu ea, prin urmare îl lipsise de cele din urmă posibilităţi de a face rost de bani, deoarece el era prea mândru ca să cerşească, mai ales că la ţară nu prea merge exerciţiul, dar şi prea în vârstă pentru a primi alocaţia acordată de stat copiilor. De indemni- zaţie de şomaj nici nu se putea vorbi deoarece nu muncise niciodată în viaţă de unde şi statutul său de intelectual completat cu cele şapte clase absolvite de nevoie, cele despre care am mai vorbit. 
  
Nasol! În consecinţă, se poate spune că era proprietarul unei sărăcii ceva mai lucitoare decât un bănuţ de aur, acesta fiind şi singurul obiect pe care l-a fi putut prezenta într-o eventuală, dar foarte improbabilă, declaraţie de avere. Norocul lui era că prin locurile acelea sfinţite de lenea ancestrală a oamenilor o asemenea invenţie nu era cunoscută încă. 
  
Firesc deci, mai ales că se afla în sevraj deoarece de două zile nu mai pusese gura pe băutură, din cauză că în sat nu mai avusese loc nici un parastas, înmormântare, cumetrie, botez ori pomană, hotărî că era timpul să-şi ia zilele. La aceasta contribui esenţial şi conştientizarea faptului că uriaşul efort de a-şi târî existenţa zilele prin praful milenar al aşezării devenise extrem de stresant. Şi inutil! 
  
Era un om foarte hotărât când îşi punea ceva în cap, aşa că, plecă de urgenţă la soacră-sa pentru a rezolva primul punct al acţiunii. Soacră-sa, o femeie de o rară bunătate, când îl văzu intrând pe portiţă, începu să blesteme şi pentru a nu cădea în păcatul omorului, mai ales că avea toporul în mână şi fugi în fundul grădinii. Şiretul de Isterică însă exact pe acest tip de reacţie se bazase. Aşadar, liniştit, intră în grajd, luă funia de la gâtul vacii, mai cotrobăi prin şură şi săltă şi un calup de săpun de casă, garantat ecologic, şi plecă fluierând fericit. 
  
Treaba mergea strună. Doar că, numai după câţiva paşi se opri şi se scărpină în cap. Era un gest reflex care nu reuşea să-i limpezească gândurile însă dădea foarte bine la imagine. Dacă l-ar fi privit cineva ar fi putut crede că rezolvase cvadratura cercului, cea de care nu auzise niciodată. 
  
- Păi, cum să te sinucizi prin spânzurare (alesese această variantă deoarece îi spuse lui Călaie a lu’ Buzan, văcarul, care era el prostul satului, dar la ce-l ducea mintea he, heee, nimeni habar nu avea, că în asemenea situaţii ai nişte trăiri erotice foarte meseriaşe pe care el nu la mai avusese de foarte multă vreme!), dacă nu ai ceva de băut înainte!? 
  
Groaznic! Îşi încordă mintea, asudă de efort, dar în numai o oră găsi soluţia! Se duse la moş Milu, un zgârcan bogat din mijlocul satului, care nu dădea nici popii de pomană, bătu la poartă şi îi spuse că a venit să-l ajute să ducă gunoiul din grajd pe ogor. Afurisitul de moş îi privi cam chiondorâş, se tocmi cu el şi nu-l scăpă din ochi până nu a terminat treaba. Era sigur că va muri de efort însă hoţul de moşneag nu i-a dat nici un strop înainte ci doar la terminare, conform înţelegerii, doar o juma’ de trăscău. Îi era suficient! 
  
Se duse acasă, aşeză un scaun pe masa din încăpere, singura de fapt, legă frânghia de cuiul unde-şi atârna pe vremuri lampa şi luă o gură de ţuică! Meahhh! Drept la casa sufletului! Se aşeză pe podea şi mai luă un gât! Apoi gândi cu o logică imbatabilă, specifică probabil ultimelor clipe ale unui om, că va trebui să bea toată sticla ca să nu risipească bunătate de rachiu, sau, Doamne fereşte, să rămână şi să-l bea alţii! 
  
Zis şi făcut! Nu prea s-a grăbit, în fond nici nu avea vreun motiv, aşa că, la terminarea sticlei a avut surpriza să constate că nu se mai putea urca pe masă, ca să nu mai spunem că a răsturnat şi scaunul, în consecinţă, deznădăjduit, a adormit sub masă. Somnul dulce şi odihnitor al celor care nu au nici o grijă. 
  
Dimineaţa, destul de mahmur, a băut o găleată de apă şi a meditat asupra nereuşitei. Era clar! Trebuia schimbată strategia deoarece, uite că acel ultim efort se dovedise imposibil de dus la capăt. Îi trebuie ceva mult mai simplu, aşaa, mai la îndemână! 
  
Încercă să-şi taie gâtul cu o secure. Ciordită tot de la soacră-sa deci tocită şi fără coadă! Putem presupune că scorpia începuse deja să înţeleagă se vrea Isterică şi îi punea în cale tot felul de facilităţi după care nu mai blestema când dispăreau din ogradă. Evident, luase în calcul acelaşi protocol dinainte însă cu prestare servicii către părintele Ghelasie, om bun la suflet, care l-a muncit două zile ca să-i dea o sticlă de cocârţ primită de el la o pomană. Evident exerciţiul se dovedi sortit eşecului fiindcă după nenorocitul de cocârţ nici nu mai putea deschide gura dară-mi-te să-şi mai nimerească şi gâtul cu securea. Singurul efect a fost că şi-a pierdut un deget rămas pe butuc. E! Nu era chiar o pagubă, oricum mai avea degete care şi aşa nu prea îi foloseau la cine ştie ce. 
  
Următoarea variantă a fost auto incinerarea. De data asta cu ajutorul unei sticle de rachiu puturos obţinut după o săptămână de lucru la săpat grădina lui Chircu zis Bâtoi, un nemernic de la care lua mai mult bătaie când o mai tăndălea cu lucrul. De ciudă a băut sticla aşezat pe un balot de paie în grajdul lui Bâtoi ceea ce s-a terminat cu nişte pari pe spate daţi cu toată generozitatea de gospodar care crezuse că vrea să-i dea foc la şură. Zadarnic explicase că nici vorbă de aşa ceva, Bâtoi, un tâmpit notoriu, nu putea înţelege şi pace, demersul său metafizic. A mai putut repeta experienţa abia prin toamnă când s-a putut ridica din pat şi să meargă sprijinit într-o cârjă dată de cei de la spitalul unde fusese internat. O dusese bine acolo, mâncare de trei ori pe zi, nişte lături cam la fel cu cele pe care soacră-sa le dădea la porc, dar care pentru el contau ceva mai mult decât un prânz la cârciumă. Ce mai, fusese bine, numai că s-a vindecat şi doctorii l-au dat afară, deşi el le mai ajutase pe infirmiere la spălat pe jos ori la curăţatul closetelor. 
  
Ajuns acasă, este desigur un eufemism foarte departe de valoarea sa conceptuală, îşi aduse aminte de hotărârea sa. 
  
De data asta însă a procedat logic! Întâi a luat măsura procurării bastârcii, ca să aibă un motiv întemeiat de sinucidere, aşa că a muncit pe ici pe acolo, mai ales la crâşmă unde primea la sfârşitul zilei un blid de mâncare din ce rămânea pe mese, dar şi ceva băutură scursă din sticle şi se culca sătul însă, din păcate, fără imboldul necesar unui act atât de curajos. 
  
Culmea, este că alternând munca la birt cu cea de la biserică unde mai primea şi pomană se trezi lipsit de dorinţa suicidului, ba chiar reuşi să treacă de iarnă, iar în primăvară, hai să fim sinceri, cui îi mai arde să-şi ia zilele!? 
  
Prin urmare deveni un sătean cât se poate de normal mai ales că nimeni nu aflase de groaznicele clipe prin care trecuse pe când se afla în postura de sinucigaş cu repetiţie. 
  
Ce lume, domnule! 
  
Referinţă Bibliografică:
SINUCIGAŞ ÎN SERIE / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1854, Anul VI, 28 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!