Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ILUZIA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ILUZIA 
  
Trenul care mă duce spre casă este unul dintre acelea moderne, cu aer condiţionat, acces la internet, silenţios, curat şi viteză de deplasare foarte mare. Comparabilă doar cu a avioanelor. Mai precis cu a avionului lui Blériot pentru că infrastructura nu este la fel de modernă. În fine! Nu sunt deloc grăbit aşa că mă aşez comod în scaunul ergonomic, comand o cafea pe care un steward în uniformă mi-o aduce imediat şi mă cufund în lectura unei cărţi atât de tâmpite încât este socotită genială. Cel puţin aşa cred eu despre Ulise a lui James Joyce. 
  
În scurt timp de altfel încep să picotesc însoţit de gânduri frumoase cu privire la perspectivele vieţii. Încheiasem câteva contracte foarte avantajoase pentru bancă, instituţia la care lucrez, cu unele firme din domeniul transportului şi producţiei de energiei. Evident pe baza unei sensibile creşteri a preţurilor, fenomen greu de sesizat de plătitori fiind întins pe o durată de timp în care orice amintire devine inutilă, presupunând că mai există. Dar, precum bine se ştie în marketing, amintirile se şterg sub impactul zilnic al informaţiilor toxice pe care avem grijă să le promovăm prin toate mijloacele de comunicare. Sigur există costuri dar pe ansamblu întreaga afacere devine extrem de profitabilă. Eram mulţumit şi de faptul că fiind în problemă anticipasem evoluţiile astfel că averea mea avea acum nouă cifre. Estimam că voi investi o parte iar o alta, decentă şi la vedere o voi plasa în conturi cu risc minim. Cea mai mare parte însă urma să fie trimisă în conturi secrete din numitele paradisuri fiscale. Bine, ca să fim cât mai exacţi în exprimare, aşa cum se cuvine pentru un lucrător bancar, paradisuri doar pentru unii. Şeful meu, directorul instituţiei, o canalie, însă un finanţist de excepţie ne şi spunea: 
  
- Morala este pentru proşti! Pentru bancheri, banul, doar banul contează! Banul pune în mişcare întreaga lume şi fără el lumea moare. Deci noi avem o morală supremă fiindcă prin tot ceea ce facem şi trebuie să facem orice fiindcă Dumnezeu a făcut lumea, iar noi avem datoria să o ţinem în viaţă. Puţini înţeleg asta, iar de restul nu ne pasă! 
  
Dar cum stăteam eu, aşaaa, legănat de tren dar şi de vise aurite, simt că mă priveşte cineva. Deschid ochii şi văd cu multă uimire că pe scaunul din faţa mea se aşezase un om care mă privea stăruitor iar pe faţă avea un fel de plictis asociat cu un zâmbet cam trist. Îmbrăcat cu haine curate dar care prinseseră şi vremuri mai bune, destul de în vârstă, nu tocmai înfloritor şi foarte nesimţit. Indignat, gândesc pentru a clipă că iată, democraţia are unele defecte care ar trebui înlăturate. Adică de ce este posibil ca un om cu vădite lipsuri materiale să poată călători cu alţii înlesniţi din punct de vedere material. Este, cel mai probabil, unul din acele programe tâmpite şi populiste ale guvernelor care iau bani de la cei care muncesc şi le dau tuturor profitorilor şi luzărilor incapabili de reuşită în viaţă. Îmi vine să chem conductorul şi să-i spun să ia măsuri, să nu-l mai văd pe amărâtul acesta în faţa ochilor fiindcă-mi strică ziua. Nu o fac pentru că figura lui mi se pare totuşi foarte cunoscută iar zâmbetul lui devine cam tăios: 
  
- Nu te mai gândi la prostii, rămâi la zona plină de bani în care te scăldai acum câteva secunde… 
  
- Ăăă, domnooo, ne cunoaştem de undeva? Încerc să fiu foarte acid pentru că mă enervează la paroxism. 
  
- Mdaa, se poate spune că eu te cunosc foarte bine, iar tu pe mine deloc. Mă rog, sunt nişte lucruri legate cumva de cronoplastie, o chestie pe care tu, acum o ignori! Dar nu-ţi face griji, vom discuta din aceste poziţii fără să ne deranjeze nimeni. 
  
Şi iar zâmbeşte. Ceva mai larg. 
  
Intru serios la idei. Dacă băiatul e pe invers şi m-a ochit pe mine pentru o aventură? Sau o fi de pe la servicii că ăştia de la o vreme se cam tot leagă de noi oamenii serioşi care vrem să punem ţara asta pe… ăăă… pe… pe drumul cel bun… totuşi e prea bătrân pentru oricare dintre aceste ipostaze. Dar mai ştii? 
  
- Îţi place să te gândeşti la banii pe care-i ai, să-ţi faci planuri, vise, să te vezi printre puternicii zilei, deasupra altora, cu puteri de decizie de care să fii mândru, să te simţi unul dintre aceia care hotărăsc în mod discreţionar soarta şi destinul altora, mai ceva decât Dumnezeu… 
  
- Îmmm, ăăă… De unde dracu ştie ăsta la ce gândesc eu… Să ştii că am adormit şi oi fi vorbit prin somn… Imposibil totuşi! Sunt antrenat pentru asemenea situaţii… Ce mă fac, idiotul mă citeşte ca pe o carte deschisă… 
  
- Dar spune-mi, cu sinceritate, crezi că eşti fericit? 
  
- Moşiu… Când în conturi ai cifre cu nouă zerouri conceptul devine superfluu… Aici îl spărsesem pe boşorog! 
  
- Îmm, uite că eu te întreb despre cum eşti iar tu îmi răspunzi cât ai! Te-au îndobitocit lozincile! Munceşti ca un bou, din zori şi până în noapte, convins că asta este adevărata viaţă, ţi-o mai pui, de vineri seara până duminică cu fata aia de la filială şi crezi că eşti cel mai tare din parcare… 
  
- Domnoooo, până aici! Viaţa mea personală este apărată de legi în ţara asta, aşa să ştii! Bă, da’ de unde dracu’ le ştie ăsta pe toate, mă frământam în gând fără să mi se schimbe nici culoarea în obraji. Să ştii că este agent al concurenţei! 
  
- Nu, nu despre asta este vorba! Şi tu şi nefericita aia trăiţi cu ideile altora în cap convinşi fiind că ei au gândit bine. Desigur, ei au gândit bine, dar nu pentru voi. Pe voi v-au dresat să fiţi sclavi şi să păreţi fericiţi de condiţia voastră. Aşa ca între bărbaţi, nici tu şi nici ea nu aveţi vreun sentiment. Totul se reduce la o simplă satisfacere a unor nevoi fiziologice cu mai nimic deosebite de cele pe care le rezolvăm dimineaţa în baie. Iar faptul că o mai scoţi la un restaurant ca să te vadă lumea cu ce piesă umbli, sau îi mai faci din când în când câte un cadou, foarte meschin la posibilităţile tale, nu sunt decât semnele caracterului tău avar şi trufaş. Prin urmare, vai de capul tău, eşti extrem de sărac iar viaţa ta se scurge între limitele fixate de cei care îți storc energiile şi îţi exploatează nemilos toate capacităţile tale, în folosul lor. 
  
Recunosc, omul începuse să mă pună pe gânduri şi tentaţia de a-i da în cap cu scrierile lui James Joyce era deja presantă. Numai că era un fel de fascinaţie care mă reţinea. Voiam parcă să aud mai mult. Un fel de masochism, bănuiesc. 
  
- Şi toate astea pentru ce? Pentru o iluzie? 
  
- Să ştii mata că în viaţă multe sunt iluzii dar singura pentru care merită să trăieşti este contul din bancă. Şi crede-mă, nu este deloc o iluzie… 
  
- Îţi place să trăieşti fără să gândeşti pentru ca aşa îţi este confortabil. Şi exact pentru această idee de confort, întreaga omenire trăieşte precum viermele din untură, amorţit şi abulic fiindcă este convins că nu-i lipseşte nimic iar starea asta va dura la nesfârşit. Faci socotelile viitorului folosind informaţiile trecutului fără să te preocupi de riscurile posibile, unele care deja îşi arată colţii iar altele pe care nici nu le bănuieşti. Crezi că banii aşa cum îi cunoaştem acum vor dăinui veşnic doar pentru că de milenii acest lucru nu s-a schimbat fundamental? Te faci că nu ştii de faptul că în prezent sistemul este aglomerat de banii falşi pe care chiar trezoreriile oficiale îi aruncă pe piaţă dar care nu au nici o acoperire în economie. Sau poate că banii virtuali, aproximativ treizeci la sută din total, bani care nu există decât sub forma unor impulsuri electronice vor mai putea multă vreme să dea informaţii false despre adevărata capacitate a economiilor lumii? Cum poţi tu, un finanţist autentic aflat în mijlocul acţiunii, să crezi că aşa ceva este posibil să mai dureze. Sau crezi că acei pe care îi slujeşti te vor lăsa să te îmbogăţeşti doar pentru că i-ai slugărit? Nu crezi că un posibil divorţ, în viitorul predictibil, te-ar putea lăsa pe drumuri. Mai gândeşte-te… 
  
Eii, dar uite că a venit vremea să plec însă îţi mai spun ceva. Ştiu sigur că nu vei face nimic şi că te vei complace în abureala cu care te-ai înconjurat, cu toate acestea mi-am permis această vizită pentru a mă convinge că suntem doar o turmă incapabilă de a ne asuma adevărata libertate, aceea a răspunderii şi a liberului arbitru. 
  
Aici am avut o intervenţie dură, directă, menită să-l deruteze şi să se deconspire: 
  
- Da, chiar aşa, de unde ştii toate astea, că uite, reuşişi să mă bagi le idei?! 
  
- Gândeşte, gândeşte, unele lucruri nu le poţi afla de pe internet, iar a-ţi pune întrebări la care să încerci a găsi singur răspunsul este primul pas. Unul extrem de greu… 
  
Moşul s-a ridicat mi-a mai zâmbit, parcă puţin trist şi a plecat din vagon… 
  
Mi-am dat cu cartea în cap. Era clar un atac bine conceput de concurenţă pentru a mă scoate din joc. Devenisem competitiv, deci periculos! Ha, haaa! Aşa deci?! Bravo mie! Voi cere o mărire a primelor de risc şi voi face cercetări în direcţia asta. Apoi cu un plan bine întocmit îi vom anihila. Bine că făcusem faţă cu succes acestui atât de perfid atac. Eram pregătit deci! Băiii, moşule, nimic nu mă sperie, iar banul este religia mea, esenţa vieţii şi a existenţei omului pă pământ aşa să ştii! Dobitoc, înfumurat şi mincinos! 
  
Referinţă Bibliografică:
ILUZIA / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!