Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



AU VENIT AMERICANII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AU VENIT AMERICANII 
  
  
scadra ancoră în port. Cele trei nave, un crucişător şi două fregate, aveau siluete elegante iar culoarea gri le dădea un farmec misterios chiar puţin înfricoşător. Oamenii care le priveau păreau şi ei destul de înspăimântaţi. Dacă ar fi acostat acum treizeci de ani, în mod sigur ar fi fost bucuroşi, acum douăzeci de ani mândri şi chiar încrezători într-un viitor mai bun şi mai sigur. Acum însă când tobele războiului băteau foarte aproape de graniţe erau doar înfrico- şaţi şi cam uitaseră toată vorbăria despre emisarii militari cei care aduceau, în vorbe, dimocrăsi, fridom, sau prosperiti. Aflaseră între timp că soldaţii şi armele aduc întotdeauna doar războaie. Unul dintre acelea în care toţi cei care mor habar nu au de ce au făcut-o, iar cei care ştiu nu mor ci se îmbogăţesc. Atmosfera nu era deloc în concordanţă cu entuziasmul mimat de autorităţi sau de aleşii poporului însă nimeni nu părea a-şi bate capul cu o astfel de problemă. 
  
Aparent nimeni, pentru că de fapt amiralul, comandan. tul escadrei, fusese informat „pe surse”, cum se spune, despre moralul populaţiei şi trecu urgent la măsuri. Convocă statul major, scoase regulamentul referitor la asemenea situaţii şi citi: 
  
- Articolul şaptesprezece, aliniatul cinci! Executarea! 
  
Statul major, eficient ca întotdeuna, la treabă. Toată lumea ştia că US Navy, fiind de decenii în tot felul de conflicte, avea stabilite protocoale pentru orice situaţie. 
  
Prin urmare, peste câteva zile, pe un teren de vreo zece hectare, aflat la marginea oraşului, în prezent în posesia unei mânăstiri şi care producea în mod tradiţional doar scaieţi, militarii flotei se apucară, în mod serios, nu aşa cum ştim noi, să planteze arbori. În frunte cu amiralul şi, spre nedumerirea autohtonilor veniţi la eveniment, împreună cu cohortele de cameramani ai tuturor televiziunilor din ţară. 
  
Un grup, cel al aleşilor locali, dar nu numai, toţi cu eşarfe tricolore şi la costume de ceremonie, se holba la ce se întâmplă şi nu le venea să creadă ochilor. Adică de ce să plan- tezi arbori, fiindcă asta nu prea intră în tradiţiile noastre? Şi ce interes au americanii în afacere? Dar oare ceva fonduri s-ar putea sifona din ea? Că uite, vin alegerile şi e nevoie de bani ca să-i arăţi bizonului ce faci tu pentru el şi că îţi pasă de el. Ori găleţile electorale, pungile, mălaiul sau grisul pentru copilaşi, costă… Şi doar nu e cazul să dai din buzunarul tău… 
  
Aşadar, stăteau cu figuri adecvate care mimau perfect bucuria acestei mirifice întâlniri şi cloceau planuri de mulgere a fraierilor de americani care, iată, habar nu au de adevăratele nevoi ale ţării… 
  
Un alt grup, cel nelipsit, de gură-cască, era format din ruralii localnici, unii care semănau foarte bine cu indienii irochezi din vremurile de glorie a vestului sălbatec. Stătea şi privea, trăgând amarnic din nişte ţigări din cotoare, umede şi verzulii. Era prea dimineaţă şi nu apucaseră să se dreagă după beţia din seara trecută aşa că erau cam posomorâţi şi evident stresaţi. Adică cum, moşioara lor, aia pentru care moşii şi strămoşii lor luptaseră de-a lungul veacurilor, era acum cotropită de americani? Păi, cum vine asta?! Viteaza noastră armată ce face? Nu ei trebuie să-i alunge pe cotropitorii ăştia care deja s-au apucat să exploateze bogăţiile ţărişoarei noastre dragi? Ehee, păreau ei aşa mai contemplativi, dar în creier făceau nişte planuri de să le stea în gât americanilor… 
  
Mai erau şi copiii, fericiţi că soldaţii le dăduseră gumă de mestecat cu care făceau baloane spre disperarea unei doamne învăţătoare extrem de ruşinată de modul de comportament al micilor bestii care păreau că atâta aşteptaseră. Să vină soldaţii să le dea ceva! Doamne, iartă-ne, mai rău ca ultimii cerşetori… 
  
Un reporter ia un interviu maicii stareţă, cea care avea terenul în grijă pentru binele mânăstirii. Întrebată ce părere are despre această minunată iniţiativă a militarilor americani, măicuţa, aflată probabil în post negru de un an, îşi face cruce şi rosteşte cumva profetic: 
  
- Dacă Domnul ne încearcă prin durere, datoria noastră este să-i lăudăm numele şi să ne supunem… Apoi dispare din cadru părând preocupată numai de sfintele îndatoriri ale slujbei de dimineaţă. 
  
O reporteră foarte înfiptă bagă sub nasul amiralului un microfon şi un zâmbet mai mult decât profesional. 
  
Amiralul, om cu experienţă şi în asemenea situaţii, zâmbeşte larg spre un public deocamdată inexistent şi spune cu multă hotărâre că iată, peste zece ani, când se va întoarce aici, în această minunată ţară, se va plimba prin pădure şi se va gândi cu multă plăcerea că a avut ideea de a planta arbori iar peisajul se va schimba, aerul va fi mult mai curat şi mai ozonat, habitatul se va îmbogăţi cu diferite specii de animale, iar oamenii vor fi mult mai fericiţi. 
  
Reportera lărgeşte şi ea zâmbetul spre cameră şi spune că trăim vremuri minunate în care soldaţii celei mai puternice ţări din lume au, în primul rând, grijă de fericirea oamenilor. Mai face ceva bla, bla, bla şi dispare. Exact la timp înainte să fie auzită de grupul indienilor irochezi care îşi cam pierduse răbdarea şi simţea până în creier nevoia trăscăului de dimineaţă, pentru repunerea în funcţie a creierului. 
  
O altă reporteră, blondă, mângâie cu mânuţele ei nişte bulgăraşi de pământ şi miorlăie în microfon reluând, cel mai probabil instinctiv, spusele amiralului: 
  
Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba… etc… etc… 
  
La această fază, orice telespectator de bun simţ se simte obligat să cugete: 
  
- Băi, fraţilor, hai că amiralul e mai bocciu şi habar n-are de tradiţiile noastre milenare, da’ tu, băi, fată, să te faci că nu ştii despre hoţii de lemne care vor face toată plantaţi asta aşchii înainte de a apuca vreun copac să se ridice? Sau poate, cine ştie, or fi plantat americanii arbori de fier, ca să-i descurajeze pe bieţii noştri oameni… Că la cât sunt de făţarnici te poţi aştepta la orice de la ei! 
  
Referinţă Bibliografică:
AU VENIT AMERICANII / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!