Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



UN ET ÎN DILEMĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN ET ÎN DILEMĂ 
  
Deoarece, distinsul domn Costandin Cârlig-Pucheanul trăieşte în paradis, putem spune că timpul nu are nici o importanţă, aşa că, orice cititor poate să facă ce vrea el, nu ne interesează! Am spus însă că respectivul domn, ajuns acum „nea Costeli”, după ce multă vreme fusese doar „bă, Puchene”, trăieşte, deci nu este în nici un caz vorba de paradisul acela ce beneficiază de o promovare excesivă din parte bisericilor şi unde, fie vorba între noi, e cam multă monotonie, iar mirosul predominant de tămâie nu-i încurajează prea mult nici pe cei bolnavi de trufia funcţiilor de conducere, dară-mi-te bietul popor care preferă totuşi mirosurile ceva mai apetisante de usturoi, mici şi fleici la grătar, cele de ţigări cu cotoare, iar la nevoie, chiar şi cel de picioare, tradiţional nespălate. Şi bineînţeles, nu este vorba nici de atât de des pomenitul paradis al copilăriei, pierdut odată cu inocenţa acelor ani, deoarece copilăria petrecută de Costel în Puchenii Mari, departe de a fi inocentă, era şi ea la rândul ei, destul de monotonă, deoarece se limita la cele trei cafteli pe care le încasa de la părinţi, pentru furatul ţigărilor, sau pentru că punea apă în sticla de drojdie după ce se făcea mangă, plus, aleatoriu desigur, gogelile năprasnice primite de la fraţii mai mari atunci când îi turna că făceau prostii în grajd, sau când îi şantaja că furau ouă de la vecini ca să le vândă la bufet pe băutură. 
  
Nu, acest paradis în care trăieşte de mai mulţi ani distinsul domn, este în primul rând un paradis financiar, cu tot ce implică acest concept, dar nu este vorba de acele locaţii din insule aproape necunoscute celor neiniţiaţi, unde tot felul de fraieri care au dat cu vastul prin finanţele publice îşi dosesc banii în conturi parolate şi nimeni nu-i întreabă nimic, aşa că, par cinstiţi, spre deosebire de cei care fură rufe de pe sârmă şi înfundă mititica de nu se văd. Inteligenţa nativă a lui Costel îmbinată armonios cu abilităţile sale socio-profesionale, îl ajutaseră să descopere o nişă în labirintul fiscal al ţării, prin urmare, tot ce producea îi intra direct în buzunar, evitând astfel, cu graţie şi ştiinţă, cele aproape o mie de impozite şi taxe numite nu se ştie din ce cauze, bugetare, adică spre binele poporului! Poate asta este şi cauza pentru care domnul Cârlig-Pucheanul duce o viaţă de invidiat, liberă şi fericită. De exemplu, locuinţa de vară se află în mijlocul unui parc imens, cu lac, un mic debarcader, arbori seculari din felurite specii, unele exotice, cu alei şerpuind romantic prin decorul grădinilor şi chiar cu personal pentru întreţinere şi pază. Bine, acum să nu ne închipuim că este un nemernic, care se bucură singur de toate aceste frumuseţi! Nu, parcul este deschis vizitatorilor, evident după un anumit program, vizitatori, pe care remarcabila sa abilitate într-ale afacerilor, i-a transformat totuşi într-o sursă de venit. Dar ce să mai vorbim de prietenii săi, oameni de aceeaşi bună condiţie care locuiesc aproape permanent pe domeniul său şi cu care nu numai că petrece seri minunate, conversând pe diferite teme, ci uneori mai pun şi de-o mică petrecere cu vin, cu focuri de tabără cu doamne şi domnişoare din vecinătăţi, petreceri la care, de regulă, se înjghebează superbe corale ce intonează cu multă dăruire splendide şlagăre din repertoriul tradiţional cu specific profesional cum ar fi: Elisabeto vedea-te-aş moartă, sau şi mai popularul: Ne daţi ori nu ne daţi! 
  
Nu vom vorbi desigur despre îngrijorarea, destul de manifestă, a personalului de pază, alertat de posibilitatea incendiilor, dar repede trimis la plimbare, cu vorbe blânde, însă bine simţite, precum şi de autoritatea indiscutabilă a seniorului locului. Celelalte locuinţe ale domnului Cârlig-Pucheanul sunt ceva mai modeste, oricum, tot în zonele de referinţă ale oraşului, pentru a facilita bunul mers al afacerilor, fără a se pierde timp cu transportul. Ca să ne referim puţin şi la locul de muncă al domnului Costel, putem spune că se află în centru (city, cum ar spune cei cu aere de business-man), vizavi de sediile băncilor, ale mitropoliei şi ale primăriei. Are un program flexibil, pe care şi-l hotărăşte singur, însă manifestă acea conştiinciozitate şi rigoare specifică celor care-şi conduc propriile afaceri, chiar dacă acestea presupun şi o bine conturată conduită artistică, precum în cazul de faţă! Pentru că a cerşi este totuşi o mare artă de care nu sunt capabili toţi bostanii! Cât despre relaţiile sale cu sexul frumos ce putem să mai spunem! Este adevărat că, poate din cauza multiplelor preocupări profesionale, nu a reuşit până acum să-şi întemeieze o familie, deşi, ca să fim sinceri, nu se poate plânge de intimitatea unor doamne sau domnişoare simpatice, generoase şi extrem de pricepute, iar copiii, chiar nu-i lipsesc, cu toate că, firesc, nu prea ştie, chiar cu precizie câţi are şi pe unde sunt. Asta aşa, ca o notă proastă pentru cucuvelele din aşa zisa „lume bună”, sau cele ce populează copertele revistelor pentru adulţi şi care fac o tragedie din orice sarcină, iar nefericitul ce a avut inconştienţa de a o însămânţa crezând pentru o clipă că este fericit, plăteşte pensii alimentare de valoarea unui automobil de lux, în fiecare lună, cam toată viaţa, blestemându-şi zilele şi căutând diverse căi pentru a le omorî fără să fie însă prins. 
  
Poate credeţi că un asemenea om nu are timp pentru nevoile spiritului, sau pentru latura culturală a vieţii?! Greşit! Omul participă entuziast, deşi cu discreţia firească marilor caractere, la orice manifestare culturală a urbei, de la comemorări, la concerte în aer liber, de la marşuri de protest, până la întruniri electorale, fiindcă de acolo îi vin, în general, încasările, dat fiind că oamenii sunt mai darnici când se simt bine! 
  
Dar, trebuie să recunoaştem că o mică umbră întunecă totuşi seninul vieţii acestui mare om! De la o vreme, din ce în ce mai mulţi concetăţeni aleg această variantă de existenţă iar asta chiar nu este tocmai profitabil pentru veteranii branşei. Ei, dar vom trăi şi vom mai vedea ce se va fi! 
  
*** 
  
Privind de la distanţă şi oarecum de sus, întregul fenomen, un domn în vârstă, probabil sociolog, după cum îşi nota într-un carneţel cu coperţi negre, faptele şi numele personajelor ce formau societatea despre care am vorbit, plecă după un timp, intră în prima biserică din drum şi aşezându-se în genunchi în faţa altarului, şopti, uitându-se cam speriat la icoana Creatorului: 
  
- Doamne stăpâne al meu, atunci când cu povestea potopului, ştiu că pe arcă s-au urcat nolens-volens şi tot felul de paraziţi, iar noi i-am lăsat, că doar erau şi ei făpturi ale creaţiei, cu rolul lor în evoluţia acesteia, dar iată că acum au apărut aceste noi forme, paraziţi care mimează, în exterior desigur, perfect, fiinţa asemănătoare Ţie şi mă întreb: cum am putea să-i catalogăm, astfel încât cei care se ocupă cu stârpirea dăunătorilor să-i ia în calcul!? Deşi după cum sunt priviţi de cei din jur, de sprijinul, îngăduinţa şi chiar simpatia de care se bucură, de efortul pe care societăţile îl fac pentru a-i ocroti, pe seama celor ce muncesc, pe aceşti homless, sau boschetari cum sunt numiţi pe aici, ei par a fi plăcuţi de fiinţele pe care ai reuşit cu atâtea greutăţi să le faci după chipul şi asemănarea Ta, ba, mai mult, eu cred, că ei văd în asta calea de a scăpa de povara răspunderilor ce le-ai dat odată cu planul divin! Ori poate iar îşi bagă coada.... Luminează-mă, Părinte căci sunt tare confuz şi nu ştiu ce să fac... 
  
Se închină cu profundă evlavie, suspină şi se retrase mergând mereu cu faţa spre sfântul altar. Însă în dreptul icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el şi rânjeşte. Nu se prea miră, deoarece era obişnuit cu modul, întotdeauna neobişnuit, de apariţie a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care ţintuindu-l cu ochii săi roşii îi surâse în continuare, spunându-i şuierat: 
  
- Dragul mieu (avea un fel nesuferit de a se exprima cu preţiozitate), sssă şşştii că, de fapt, în cele constatate de tine ssse ascunde o mare ticăloşie, una ce mă uimeşşşte chiar şşşi pe mine, iar tu, cu gândirea ta pozitivă, nu ai nici o şşşansă de a o desluşşşi! Iată dessspre ce este vorba! Puterile acestei lumi pervertite cu mult peste ce ne-am putea noi închipui, întreţin cu banii celor ce muncesc, armate de trântori, leneşi, hoţi, în fine, toate ssscursurile cu putinţă, dându-le pomeni, desigur, la limita indecenţei, pentru a-i folosi, la o eventuală nevoie, ca masssă de manevră împotriva propriilor popoare, în cazul când acestea dau sssemne că nu le mai convine cum sssunt conduşi de aleşşşii lor, cei care-i folosesc fără ssscrupule la alegeri, iar apoi îi aruncă în războaie fără rost şi îi sssărăcesssc în numele unor idealuri de sssolidaritate ce ascund în realitate pofta lor de îmbogăţire fără măsssură. Nu-ţi mai sspun că în toată această manipulare diabolică, he, he, heee, folosesc ideea Fiului, susţinută, pe vremuri, chiar şi de tine, lăsată lor drept moştenire morală şi prin ssscripturi, acum răstălmăcită şi aplicată doar în folosul unora, aia care vorbeşşşte, de altfel destul de frumos, cu pilde foarte înţelepte dessspre milosstenia creştineasscă. Aşşşa că, sssorry, n-am nici un amessstec! Hai, pa, că mă umflă râsssul... 
  
Din înalturi se lăsă o tăcere adâncă.... 
  
Referinţă Bibliografică:
UN ET ÎN DILEMĂ / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!