Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Umoristic > Mobil |   



UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIŢIILOR 
  
Se spune că pe acest pământ ar exista popoare care au pierdut de mult calea dreptei credinţe şi s-au lepădat de sfintele idealuri ale tradiţiilor. Iar din această cauză, fiind ei cu minţile rătăcite şi bolnavi de trufie au început să nesocotească cele lăsate pe faţa pământului de Atoatecreatorul, apoi, devenind perfecţionişti (un fel de sectă periculoasă), ce şi-au spus în gândul lor cel neruşinat: 
  
- Ia, hai, să facem noi mai bine decât a fost făcut şi mult mai folositor nouă! Prin urmare au îndiguit şi au dragat apele de nu se mai revărsau ele nici la potop, au replantat pădurile distruse de boli, lăcomie, sau războaie, iar lucrurile nu le mai făceau de mântuială ci temeinic, inventând mai mereu alte unelte considerate mai bune, sau mai uşor de folosit. Uitaseră de înţeleptul concept: „las-o, bă, că merge şi-aşa” iar acum trudeau ca proştii zi şi noapte ca să le fie, chipurile, mai bine. Sărmani dezaxaţi! Acumulaseră bunăstare şi uitaseră că asta aduce trufie, ură, dorinţă de jaf din partea celor tradiţionalişti, războaie şi, în ultimul timp, imigraţie. Pe lângă alte cataclisme: cutremure, potopuri, uragane, sau îngheţuri cumplite asta, imigraţia deci, părea cea mai cumplită osândă pentru nebuneasca lor erezie. Din păcate nu se învăţau minte şi continuau cu munca cea umilitoare sperând ca netoţii că, odată şi odată, vor deveni un bun exemplu de urmat, pentru cei din jur. Aiurea! Doar fierbinţeli la creier, datorate proastelor lor obiceiuri! Spre marea lor surprindere, de unde tăiaseră sute de ani capete, biciuiseră în piaţă şi aruncaseră în închisori pe cei care furau cine ştie ce, acum constatau că fenomenul furturilor renăscuse impetuos ba, am putea spune, chiar derutant. Se furau macarale în funcţiune, trenuri din mers, şuruburi de la scările rulante, cabluri de telefonie, sau metrou, fire de înaltă tensiune, cratiţe, televizoare, ori genţi din maşină, copii, legume din piaţă şi, în general, tot ce afla măcar pentru o secundă, în afara razei de vigilenţă. Acei îngâmfaţi care clamau că ei sunt cei mai cinstiţi şi mai harnici dintre oameni se mirau şi, după o vreme, de năuceală începură să dea vina pe imigranţi. Numai că, destul de puţinele arestări făcute se dovediră mai surprinzătoare chiar decât filmele cu supereroi americani din Vietnam. Erau chiar cetăţeni ai acestor republici în care se credea că nu mai există hoţi şi, prin urmare, nu mai erau nici legi care să-i pedepsească. Purtau nume destul de ciudate hoţii, precum Mercedesa Fierar, Saxonia Lingurar, ori Jărmania Hândel dar erau, conform actelor, băştinaşi de cel puţin o generaţie. Unii nemţi, austrieci, sau englezi, din ce în ce mai mulţi, îl tot pomeneau pe unu’ Hitler, pe numele lui, cum că el ar fi de vină, alţii se dădeau cu capul de pereţi, pentru că, în urmă cu numai un deceniu, le plângeau de milă acestor nefericiţi, consideraţi, pe atunci, în ţările lor, discriminaţi şi împiedicaţi de majoritatea obtuză să-şi practice cultura tradiţională. 
  
Oricum, lumea căzuse pe gânduri… Păi, nu era oare mai bine s-o arzi toată ziua cu cerşitul, iar seara s-o dai pe furăciune!? Că, uite, era parcă mai uşor decât să robeşti ca boul toată ziua şi să te dea afară orice neisprăvit de patron când îi venea lui cheful. Păi, şi dacă te prindea, ce? Doar puşcăriile lor erau bine dotate cu aer condiţionat, televizor şi vizite ale soţiei săptămânal, în camere speciale, discrete şi bine dotate. Nici nu prea aveai nevoie de mai mult, iar dacă aveai, te mai foloseai de vre-un coleg de pârnaie. Sau acela de tine, n-avea importanţă! Plus o plăcută senzaţie de fericire că nu te mai beleşte statul cu taxe şi impozite, sau alta, la fel, de libertate deplină, fiindcă neavând nimic, nu aveai nici griji. 
  
Băăă, şi unde nu intrară la idei civilizaţii şi unde nu începură ei să imite, cu destul talent, să recunoaştem, bunele obiceiuri ale noilor concetăţeni! În curând, întreagă Europa porni ultima ei cruciadă. Aceea a propriei eliberări. O vreme forţele de ordine s-au mai băgat la câte o bătaie cu insurgenţii însă pe parcurs s-au lămurit şi ei cum stau treburile şi, o cotiră. Pe scurt, în numai câţiva ani, bătrânul şi demodatul continent intra într-o fericită epocă, numită comunism, în care totul aparţinea poporului. Şi asta se datora acelor vizionari pomeniţi apoi în istorii precum: Audică Şmenău, Tili (a se vedea trimiterea la un alt erou din vechime, Till) Auraru, sau distinsele doamne Frederika Spoitoru, Berlina Măţău şi altele, la fel de vestite. 
  
Doar japonezii, nişte constipaţi extrem de fricoşi, conservatori şi lipsiţi de simţul viitorului, luară măsuri energice de interzicere a imigrărilor. Numai că, fiind ei insulari, nimeni nu-şi făcea griji. În următorul secol aveau să dispară, în mod sigur, prin consangvinitate. 
  
Istoria mărşăluia triumfal, aşa cum este firesc, către fericirea popoarelor! 
  
Referinţă Bibliografică:
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1463, Anul V, 02 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!