Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎN SFRÂŞIT, COMUNISM! 
  
Visul de aur al omenirii, comunismul… O mulţime de proiecte, de războaie, de victime, de vorbe fără sens, menite să prostească popoarele. Care se lăsau prostite dând dovadă că aveau în gena lor nu numai tâmpenia ci şi lenea. Cu toate aceste condiţii favorizante, de-a lungul vremurilor însă nu s-a întâmplat nimic din ce susţineau teoriile, asta dacă nu luăm în seamă milioanele de victime şi nenorocirile de tot felul. Afurisita de societate se încăpăţâna să funcţioneze după criterii absolut perimate precum câştigul realizat prin muncă şi reinvestit în dezvoltare. Evident prin exploatarea omului de către om! Ce cruzime! 
  
Numai că, la un moment dat, în cursul evoluţiei societăţii a apărut cercetătoarea engleză Morsiria Quizdan, o emigrantă aflată la a treia generaţie, care a descoperit modalitatea de a transforma energia în materie şi invers. Printr-un convertor foarte simplu de forma unei cutii. În sine invenţia nu era cine ştie ce mare lucru, însă tot ea a conectat acest convertor la o imprimantă 3D care prelua comenzile de la un simplu laptop şi putea imprima orice îi comandai. Funcţie de mărimea imprimantei, de la ace de cusut până la transatlantice. Nebunie! A luat premiul Nobel, hologramele ei la fiecare colţ de stradă ne invitau să devenim fericiţi folosind aceste device-uri iar cadavrul nu i-a fost găsit niciodată pentru că prea răsturnase lumea noastră cu care ne obişnuisem de milenii şi deranjase o mulţime de interese. Cu toate acestea omenirea a intrat într-un alt circuit economic, pentru prima oară în existenţa ei. Abia acum se putea pune în practică deviza comunistă: de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi! Iar necesităţi erau, frate! Posibilităţile însă nu prea se înghesuiau dată fiind scârba de muncă specifică speciei. Însă acum, dacă, spre exemplu, îţi era foame, apăsai pe taste şi din imprimantă îţi ieşea o strachină de fasole cu ciolan exact aşa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de maeştrii bucătari chinezi sau mexicani. Exclus, englezi! Voiai caviar? Îl puteai avea în câteva secunde, de mărimea oului de porumbel… Te ardea gâtlejul după o beriţă? Imediat apărea una brumată exact ca la October Fest. Sau un vin din care, pe vremuri, bea numai papa? La fel! Voiai o maşină trăsnet cu care să faci praf o piţipoancă? Te duceai la un vecin care avea o imprimantă mare, îl serveai cu o tărie şi, în cinci minute plecai la volan să abureşti gâsca. Sau poate spiritul de aventură te făcea să pofteşti un iaht înarmat cu arme nucleare şi heliport. Eii, mai dura, te mai făceai mangă cu alt vecin, dar până spre seară plecai cu iahtul spre insulele din Marea Sargaselor. Aveai musafiri şi îţi trebuiau haine de fiţe? Cinci minute! Şi tot aşa… E drept că, dacă nu ar fi existat şi opţiunea de transformare a materiei în energie, lumea s-ar fi sufocat încă din primele minute de mulţimea nevoilor oamenilor. Aşa însă, totul se întorcea de unde plecase iar principiul lui Lomonosov abia acum putea fi corect înţeles. Nimic nu se pierdea, nimic nu se câştiga, totul se transforma… Paradisul ajunsese şi în acest colţ de univers pe sărmana noastră planetă… 
  
Se vede însă treaba că, încă de la începuturi, Creatorul prevăzuse şi o asemenea situaţie şi construise omul, poate că după chipul şi asemănarea lui, aşa cum se lăudau toate creaturile universurilor, dar băgase virusări specifice în fiecare specie. Oamenii spre exemplu nu puteau fi fericiţi decât dacă în jurul lor erau numai nefericiţi. Prin urmare, în scurt timp, oamenii îşi dădură seama că nu avea nici un rost să ai ţoale de fiţe când orice gherţoi o putea face şi chiar mai bine. Sau ce rost avea să ai un avion dacă nu puteai decola din cauza aglomeraţiei. La fel şi cu iahturile. Stăteau o vreme unul lipit de altul şi nu se mişcau decât atunci când vânturile le aruncau pe ţărm. Nici nu mai vorbim de maşini, ghiuluri, lanţuri de aur, ori de diamantele cât pumnul pe care toate grasele şi le puseseră în buric pentru a fi sexi. Nu serveau la nimic nici palatele, nici catedralele mai mari decât stadioanele, nici măcar caleştile cu care unii snobi ieşiseră la agăţat într-o perioadă… Totul era zădărnicie... Jale! 
  
Omenirea intră în depresie şi îşi spuse că singura plăcere pe care are rost să şi-o permită este mâncarea. În consecinţă, se puse pe crăpău şi pileală! Constatând cu acest prilej că îi trece şi depresia. Toată lumea mânca de rupea! Conceptul de supraponderabilitate fu trecut la criterii de frumuseţe iar bolile nutritive la rafinamente culturale. Inteligenţa speciei nu se lăsa biruită! Acoperiţi numai de un cearceaf sau de o pătură, blănuri purtau numai ţăranii de laponi, oamenii mâncau şi dormitau. Se simţeau fericiţi şi gândeau că iată, comunismul era cel care îi adusese în starea asta. Era deci, aşa cum se spunea la începuturi, cea mai bună dintre societăţi. Pe pereţii năruiţi ai caselor atârnau luminoase portretele marilor gânditori ai lumii: Marx, Engels şi sfrijitul acela de Lenin. La ei se uitau oamenii când devorau şi lăcrimau de bucurie… 
  
*** 
  
Consiliul Seniorilor Supraveghetori se întruni sub auspicii nefaste. Aripile negre ale preşedintelui zbârnâiră sinistru. Întreaga adunare îngheţă: 
  
- Am tolerat peste poate liberul arbitru, legea fundamentală a speciilor dotate cu conştiinţa de sine! Eroare! Aceşti nefericiţi pe care trebuie să-i veghem şi să-i îndrumăm au luat-o pe o cale complet greşită. Sunt paraziţii universurilor inteligente. Dar cum nu-i putem stârpi acum, aşa cum ne dorim, va trebui să le trimitem mai întâi un Învăţător. Azaziel! Pregăteşte-te de misiune! Azaziel îşi schimbă culoarea din alb strălucitor în verde sumbru dar nu spuse decât: Prea Strălucite, mă supun! Era un tip cu multă înţelepciune şi ştia că nu are nici o şansă în faţa şefului care-l putea retrograda definitiv până la cea mai de jos condiţie, de exemplu în rândul celor pe care urma să-i readucă acum pe cale cea dreaptă. 
  
*** 
  
Pe pământ apăru un tip care părea foarte carismatic, deşi era cam scheletic şi umbla cu nişte ţoale ca vai de mama lor propovăduind curăţenia sufletească, un fel de paradis mult mai nasol decât cel în care trăiau deja oamenii, însă numai după moarte, vorbea prăpăstii despre păcatul lăcomiei şi îi îndemna pe oameni să nu mai mănânce fiindcă asta le va aduce osânda veşnică. 
  
Destul de haios tipul! Dar după ce a fost ascultat, aşa ca un divertisment între două mese copioase, toată lumea s-a săturat de mofturile lui şi, ca să ne exprimăm elegant, a fost flituit de peste tot. Bietul de el a intrat în depresie şi, normal, a tratat această suferinţă la fel cu toţi ceilalţi. Peste două-trei luni era dolofan şi privea înlăcrimat de fericire către portretele celor despre care am mai vorbit. Înconjurat de butoaie cu tot felul de vinuri despre care el ştia că sunt expresia fidelă a sângelui sfânt. 
  
*** 
  
Consiliul Seniorilor Supraveghetori nu-şi mai putea controla tremuratul genunchilor. Aripile negre fâlfâiau ameninţător iar vocea şefului avea răceala spaţiului interplanetar. 
  
- Bă! Una v-am spus şi praful s-a ales! Îl pierdurăm şi pe bietul Azazel! Şi doar era băiat bun! Dar a dat de tâmpiţii ăia şi şi-a pierdut minţile! Acu-i boschetar! Avem de-a face cu o situaţie toxică şi infecţioasă! Trimitem un comando să rezolve definitiv toată situaţia fiindcă la eşalonul superior e mare îngrijorare! Semiaza! Iei conducerea şi peste o zi de-a noastră doresc un raport de care să nu-mi fie ruşine să-l înaintez Stăpânului! Executarea! 
  
Semiaza se ridică, înalt, strălucitor şi neînduplecat! Peste o oră de-a lor soldaţii săi deja căsăpeau trupurile celor care nu se îndurau să lase castronul cu friptură de la gură. Acţiunea părea una cu mare folos. Doar că nu aducea combatanţilor nici o satisfacţie. Era ca şi cum ai omorî viermi de mătase puhavi şi abulici, incapabili de vreo ripostă. În scurt timp, intrară toţi în depresie şi, precum bine ştim, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradiţional. Vedre de ţuică, de vin, votcă şi alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi de zi pulbere iar necruţătorii oşteni cântau cu voci dogite cântecele damnaţilor: Hai nevastă să te bat cu scândura de la pat sau Magdaleno spune drept cine te-a muşcat de piept, melosuri cu un puternic impact emoţional şi erotic, adoptând cu un entuziasm molipsitor plăcutele obiceiuri ale locului. 
  
*** 
  
Clopoţelul de aur sună iar Petru se înfăţişă smerit înaintea Domnului. Era un curtean perfect şi ştia de ce este convocat. Prin urmare era pregătit. La fel şi Atotputernicul. 
  
- Ce părere ai, preabunule sfetnic, de cele ce se petrec la marginea universului acela păcătos pe care l-am creat noi la moment de cumpănă, întrebă cu glas blând Domnul? 
  
- Stăpâne al lumilor văzute şi nevăzute pentru a înţelege ispita trebuie mai întâi s-o înfrunţi… Un răspuns foarte diplomatic absolut specific oricărui curtean cu experienţă… 
  
- Mdaa, prezintă-mi deci cele ispite pe care le-ai pregătit, spuse Domnul care, evident, ştia totul cu mult înainte de a se petrece, la fel precum şefii din zilele noastre. 
  
Petru zâmbi prea-supus şi aduse o tavă de aur plină de bunătăţi gastronomice specifice planetei Tera. Domnul privi încântat şi gustă cu poftă din toate cele prezentate apoi privi puţin intrigat în jur: 
  
- Dară, oare nu se cuvine ca aceste bunătăţi să fie prea bine slujite de vinurile ce prea bine se numesc a fi sângele fiului meu? 
  
Petru, care şi el ştia ce va urma, zâmbi la fel de sincer şi aduse în faţa Prea Înaltului câteva pahare din cel mai pur cristal pline cu vinurile vestite ale podgorenilor care de milenii trudiseră la perfecţionarea acestor licori. Domnul dădu o înaltă cinstire tuturor şi rosti: 
  
- Iată dară calea cea mai bună pentru a trece prin proba lăcomiei întreaga noastră creaţie şi astfel să putem judeca în deplină dreptate pe cine vom trimite în veşnică uitare şi pe cine vom păstra pentru a ne slăvi numele şi puterile. Dă, dară, poruncă în toate universurile ca acea invenţie să fie dată tuturor lumilor create de noi. Şi, grijă mare, implică-l te rog şi pe dragul de Lucică în afacere ca să aibă lumile pe cine da vina! 
  
Referinţă Bibliografică:
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1425, Anul IV, 25 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!