Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



MISIUNEA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MISIUNEA 
  
Marea sărbătoare a Zilei Muncii fusese, ca de obicei, un adevărat triumf. O maree de bere, ţuici, şpriţuri, mici, cârnaţi şi fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulţime, taţi cu burţile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri şi fericiţi, scandaluri şi înjurături, pumni, bastoane de la poliţie, răgete, ochi vineţi, un tzunami (hai, că se poartă!) de pungi şi resturi, câini şi cerşetori cu stocul făcut pentru câteva zile, în fine, totul aşa cu cere datina moştenită şi respectată cu stricteţe din moşi strămoşi. 
  
Domnul Ţonel Czep, fost miner, acum disponibilizat, extrem de fericit, îngânând melodia: Dujamnii mă dujmănejte, într-un stil foarte personalizat, se îndrepta (termenul este foarte relativ) către locuinţa sa de vară, evitând contactul brutal cu gardurile. Era, foarte eficient, ajutat de bunul său prieten Şpriţ, fiinţă absolut anormală, întrucât nu punea picătură de alcool în gură şi nici nu fuma. Spre mare mirarea noastră era devotat şi credincios priete- nului său, de la care nu aştepta, evident, nici o răsplată. Prin urmare, era, fireşte, un câine. Unul mare lăţos, mult mai curat decât domnul Ţonel şi cu o privire suspect de inteligentă. Prin comparaţie cu specia de referinţă. 
  
Pomenile obţinute în această zi îi dădeau, numai omului desigur, iluzia că viaţa este frumoasă iar mâine va avea ce mânca, buzunarele îi erau pline de produse căpătate sau şterpelite, plus câteva sticle în care mai era, ba un rest de bere, ba ceva vin tulbure, sau chiar renumitul carcalete, deci, trăscău cu sirop. Cum să nu fii optimist în asemenea condiţii!? Mai ales când, în curtea fostei fabrici de şuruburi te aşteaptă cele două cutii de carton în care ai amenajat habitatul. Adică un fel de confort trei din blocurile de beton, dar mult mai aerisit şi cu vaste posibilităţi de a conversa pe timpul nopţii cu dragul de Şpriţ. Un excelent ascultător, spre deosebire de nevastă, soacră sau, de ce să nu o spunem, chiar copii. Însă, la unul din virajele scurte executate pentru a evita şanţul, în faţa lui Ţonel apăru o namilă cu armură neagră şi un fel de mantie deasupra, iar la brâu cu o spadă îngrijorător de lucitoare. Un fior rece fugări fără drept de apel aburii benefici ai băuturii, iar prin capul golit de sânge al nefericitului Ţonel trecu umbra unui gând: 
  
- Am belit-o! Le-a dat presarilor uniformă nouă şi sabie în loc de pulan! Acu’ în loc de bătaie, să vezi că ne taie capu’! Mămulicăăă! 
  
- Fiu al creaţiei, auzi el în moalele capului o voce stranie cu rezonanţe metalice, dar blândă, nu te teme! Eu nu sunt poliţist! Sunt Mihail, Arhanghelul, şi am venit printre voi pentru a-mi împlini misiunea… În fiecare mileniu, mă rog, mileniul vostru, trebuie să aleg un muritor pentru a-l aduce în lumina cunoaşterii, să-i dau harul ei şi puterea de a o suporta, pentru ca neamul său să fie printre cei aleşi, iar el înainte-mergătorul credinţei şi al luminii cereşti. Priceputu-m-ai!? 
  
- Olioo, bre, nea Arhanghelică, ce mă mai speriaşi, breee! Cre’am că mă spinteci cu şpanga aia şi mi se făcu pielea ca dă găină, breee! Dă o ţâgare’ să-mi reviu, da’ bagă una aşa mai meseriaşă că văd că eşti în bulan! 
  
Mantia neagră a uriaşului foşni nervos, iar vocea metalică se făcu din nou auzită, parcă mai apăsat: 
  
- Fiinţă, eu nu fac daruri de nici un fel, mai ales din aceste ispite care te duc pe calea pierzaniei! Spune! Primeşti, au nu, harul cunoaşterii?! 
  
- Şefu’ să mor io, dacă nu dai o ţâgare, dă măcar un ban ca să am mâine d-o pâine şi d’o bere să mă dreg, nu vreau să fiu deloc ales, sau cum ziceai mata cu mersul ăla, că-i periculos, bre! Păi, la meseria asta, dacă ieşi în frunte, ori te taie concurenţa, ori te sparge poli- ţiştii să le dai dreptul, ori îţi ia invidioşii gâţii. Aşa că, mersi, io stau cuminte-n banca mea că, hai, să-ţi spui drept, mă doare-n pardon dă espresie, dă popor şi dă alte vrăjeli! 
  
Armura arhanghelului întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi şi ea încinsă: 
  
- Nevrednic eşti, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! 
  
Şpriţ scheună uşor a recunoştinţă, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriaşe şi Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torţă noaptea adâncă. 
  
- Bă, tăticu’ le dădu la poliţai şi maşină de zburat! Acu’ nu mai avem scăpare, fraţilor, gândi, destul de imprudent domnul Ţonel. 
  
Un fulger albastru îi căzu la picioare iar vocea aceea metalică îl trăsni în moalele capului: 
  
- Ţi-am spus nevrednice că eu nu sunt poliţist, sunt Mihail, Comandantul Legiunilor, idiotule! Te voi lăsa în grija Fratelui meu Întunecat, căci el sigur te va putea lămuri! 
  
Într-adevăr, sub picioarele lui Ţonel se căscă o groapă, un fel de vârtej care-l absorbi înainte de a începe să ragă. Şpriţ privi totul cu o firească detaşare şi plecă spre adăpostul din curtea fostei fabrici. Numai că, odată ajuns, se urcă pe un bloc de beton şi scoase un sunet, un fel de chemare, lungă şi tânguioasă. 
  
Dimineţi la rând, locuitorii din zonă observară ceva cu totul neobişnuit. În jurul lui Şpriţ, aflat deasupra tuturor, se adunaseră mii de potăi care păreau că se uită la el cu un fel de evlavie şi schimbau între ei tot felul de lătrături ca şi cum ar fi avut ceva important de comunicat. Nu săriră, cum făceau de obicei, dând din coadă ca să fie luaţi în seamă, nici nu lătrau furioşi la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariaţi de acest eveniment au chemat hingherii şi, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. 
  
Omenirea răsuflă acum uşurată şi destul de convinsă că, în sfârşit, primăria a făcut un lucru bun şi folositor. 
  
Referinţă Bibliografică:
MISIUNEA / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!