Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



DILEME LA NIVEL ÎNALT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DILEME LA NIVEL ÎNALT 
  
Furios, Creatorul dădu cu aura de podeaua de cleştar şi îi repezi un şut meseriaş. Aura zbură năprasnic, colizionă câteva galaxii şi căzu înapoi zăngănind. Ar fi dorit să înjure sau măcar să drăcuiască însă nu avea voie. Chiar EL îşi impusese această restricţie pentru a se deosebi de toţi ceilalţi dar iată că acum îi părea rău. Mâhnit se gândi să-l convoace pe sfetnicul său cel mai apropiat. Dar, înainte de a bate cu ciocanul său divin în gongul de aur curat în faţă îi apăru Sfântul Petru. 
  
- Ce oameni devotaţi şi credincioşi am, gândi Domnul. Uite, cum ştiu ei să-mi anticipeze poruncile! 
  
- Dragul meu Petre, uite ce mă frământă de ceva vreme. De când nemernicii ăia de pământeni au descoperit telefonul mobil, internetul şi device-urile pentru muzică să vezi ce se întâmplă… Spovedaniile se fac numai prin celular, pe Facebook, sau Twitler, slujbele se ţin numai în playback, cu dotări de ultimă generaţie de te ia şi groaza când te apropii, iar majoritatea, mai ales când e vorba de târnosiri, sfinţiri ori sfeştanii se dau la radio şi televizor numai în reluări lipsite de orice urmă de sfinţenie. Până şi musulmanii, singurii oameni în care am mai avut încredere până mai ieri, nu-şi mai fac rugăciunea cum îi învăţasem. Acum muftiul stă jos la cafele şi comploturi iar mp-5-ul cuplat la difuzore redă câte ceva din versete. Selectat şi cu accent pe Jihad. Nu-ţi mai spun de afaceriştii ăia de americani care au canale de televiziune specializate pe minuni şi convertiri conduse de tot felul de ticăloşi pe care nici secţia noastră de reeducare nu i-ar primi. Papii s-au pus şi ei pe cântat în balconul bazilicii, catolicii o ţin mai mult în carnavaluri chipurile cu caracter religios, până şi tibetanii, tipi serioşi totuşi, dau spectacole cu ritualurile mai ceva decât românii cu dansul acela al lor de succes, Căluşarii, despre care habar nu mai au că la origine era dans sacru. Spune-mi, te rog, ce crezi că este de făcut deoarece, de nervi, îmi vine să-i dau cu capul de toate marginile universului, să vadă numai constelaţii verzi. 
  
- Iertare, Mărite Doamne, eu, credinciosul tău slujitor, de când m-au răstignit, acum două zile pe cruce, cu capul în jos, am nişte vertijuri groaznice şi o teribilă dorinţă de a la da cu nişte asteroizi în cap. Prin urmare sunt cam subiectiv şi mă tem să nu fac vreo ispra-vă mai puţin creştinească. Dar, cred eu, cu toată smerenia, că foarte potrivit pentru a rezolva problema este dragul de Lucică. Are băiatul acesta o minte brici, iar la golănii şi drăcovenii nu-l întrece nimeni. Aşadar… 
  
- Mda, daaa, să ştii că este o idee… Ia, să-l sun... 
  
Numai că şi Lucică, un băiat spirt, nu alta, se ivi în faţa Lui înainte de a bate acesta gongul. Înalt, elegant, spiritual, ca întotdeauna cu un zâmbet rece pe figură şi cu o replică ironică la îndemână. 
  
- Lucică, dragul meu, ştiu că ai tras cu urechea, aşa că nu mă mai obosesc să repet. Ce crezi că trebuie să facem pentru a-i aduce pe nesimţiţi la dreapta cale? 
  
- Mărite Părinte al meu, e ca şi rezolvată… 
  
Petru răsuflă uşurat, iar Domnul îl privi cu drag. Ce bine este să ai sfetnici credincioşi, dar şi mai bine este să ai şi sfetnici capabili de orice pentru a-ţi îndeplini voia. Domnul se calmă şi le mulţumi celor doi. 
  
- Mergeţi dară în treaba voastră şi cu mine în gând şi faptă dragii mei îi concedie EL scurt şi plin de tact pedagogic. Cei doi se retraseră cu spatele… Din prudenţă… din respect… 
  
Ajuns în biroul său, cel puţin la fel de somptuos ca al şefului cel mare, Lucică zâmbi subţire, mă rog, se spune draconic, dar să nu exagerăm, şi se îndreptă spre tabloul de co-mandă a universului. Răsuci o cheie… 
  
*** 
  
Pe planeta Terra telefoanele mobile ţârâiră a pagubă şi afişară lipsă semnal. Reţelele de internet fâlfâiră de câteva ori şi se stabiliră pe: no conection! O întrunire mondială a patronilor de televiziuni hotărî trecerea acestora în slujba culturii şi a informării decente, iar patronii marilor trusturi de presă dispuseră, sub ameninţarea unor amenzi drastice, dispariţia ziarelor de scandal şi a tabloidelor. 
  
Omenirea intră în depresie. Era inacceptabil! Cum adică să nu mai poţi vorbi cu prietena, nevasta, sau amanta zece ore pe zi?! Să nu mai ştim ce poartă pe dedesubt o mare vedetă din cartier sau cum se epilează inghinal un haute-cuturist bisexual!? Ce înţelepciuni mai emite un fotbalist ori cum a glumit un oier cu o piţiponacă siliconată! Exclus!! Asta însemna, nici mai mult, nici mai puţin decât sfârşitul lumii civilizate… 
  
Sinuciderile păreau inevitabile. Şi totuşi… 
  
Când internauţii insomniaci nu mai avură la ce să caşte ochii toată noaptea ca să aibă motive de a dormi toată ziua, căzură într-un somn adânc. Peste câteva zile când îi trezi foamea începură să caute de lucru că era jale. Hackerii deveniră inutili şi intrară în poveşti pentru haimanale, iar instituţiile statelor nu mai cheltuiră bani cu nemiluita pentru a securiza afacerile şi documentele secrete. Şoferii nemaiputând vorbi în trafic, de nervi, fură nevoiţi să fie atenţi la drum. Prin urmare scăzu foarte mult numărul de accidente rutiere implicit sumele cheltuite de societate pentru victime şi mutilaţi. Gospodinele lipsindu-le acum motivele de boceală pentru nefericirea eroinei din telenovelă se axară pe gătit, educaţia nepoţilor sau a fiilor şi de îngrijit casa. Numărul divorţurilor deveni insignifiant deoarece nici un om normal nu avea motiv să se compare cu vreun erou de serial. Iar cei din filme nu mai erau plini de muşchi şi nervi ci oameni normali cu probleme banale. Deci absolut neinteresanţi, la fel ca şi programele de ştiri de la televizor. Se rede-scoperi farmecul teatrului şi al operei. Oamenii se întâlneau pe stradă şi vorbeau, tinerii nu se mai excitau prin Messenger ci normal, aşa cu o făcuseră cu multă vreme în urmă, sărutându-se, în parc. Milioane de teze de doctorat fură anulate fiindcă metoda „copy-paste” devenise amintire. Iar cei care apucaseră să obţină titlul erau bucuroşi că nu-i mai poate da nimeni în vileag. Poeţii şi scriitorii, şi ei cu milioanele, renunţară la creaţii considerate nemuritoare şi revoluţionare din exact acelaşi motiv. Miliarde de hectare de pădure fremătară uşurate fiindcă scăpaseră de defrişare. Drept care aerul deveni mai curat dispărură alergiile, nevrozele şi migrenele, iar vestiţii psihologi şi psihoterapeuţi se reprofilară. Majoritatea pe didactic unde îşi mâncau zilele cu tot felul de loaze, plătindu-şi astfel păcatele unei vieţi inutile trăită în minciună. Funcţionarii, elevii, medicii şi politicienii reînvăţară să scrie de mână. Fu redescoperit farmecul scrisorilor care făceau o săptămână pe drum, dar puteau fi motiv de literatură într-un oarecare viitor. 
  
Surprinşi oamenii aflau că lumea din jurul lor era cel puţin la fel de interesantă pre-cum cea dezvăluită de Google-Earth. Facebook ori Twitler erau cuvinte fără înţeles, socializarea se făcea simplu stând la un pahar de vorbă cu un vecin sau cu prietenii. Se discuta despre lucrurile înconjurătoare, sau despre ultimele lecturi, deoarece nimeni nu mai citea prostiile din ziare sau de pe ecrane colorate şi pline de capre blonde cu aere de profeţi mai ales când li se vedeau chiloţii. Avocaţii intrară şi ei într-un con des de umbră, preponderent financiară, deoarece oamenii, deşi se mai se mai certau, acum se împăcau mediaţi de rude, vecini sau preoţi. Că nici ei nu mai foloseau mijloacele numite pe vremuri IT ci vorbeau cu enoriaşii străduindu-se să nu se facă de râs şi să respecte cuvântul Domnului cel ce se numea, de veacuri, iubire... Numai că… 
  
*** 
  
…În marele birou lambrisat cu tek şi cu draperii roşii Aghiuţă, un ghinionist de ex-cepţie, aştepta cu corniţele dârdâind reacţia şefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat şi bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea şi ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă erai expulzat pe Terra ca să faci muncă de reeducare. Aghiuţă mai fusese în astfel de sejururi şi nici copiilor săi nu le povestise prin ce a trecut. Acum, documentul arăta clar şi fără tăgadă că materialele care veneau din împuţitul acela de colţ al universului erau din ce în ce mai puţine. Şomajul, pentru prima oară în ultima mie de ani, crescuse, aici în cea mai dinamică instituţie din univers şi deja o serie de cuptoare erau oprite. 
  
- Marş, la munca de jos, răcni Marele Tartor! 
  
Coada bietului Aghiuţă se îmbârligă de bucurie. La ei asta era o promovare. În consecinţă, se trânti pe podea şi se retrase lingând-o umil. Abia la uşă primi un şut în bot şi schelălăi de plăcere. 
  
Rămas singur în birou Lucică se duse la oglinda de aur şi începu să se scuipe şi să-şi de cu pumnii în cap. 
  
- Sunt ultimul bou din univers, cine dracu’ mă pune să fac ce-mi spun alţii. Mă nenorocesc singur, cu mâna mea, bă, firea-ş al dracu’ cu tot neamu’ meu dă idioţi!! !! El avea voie să hulească, să înjure şi să drăcuiască în absolut toate limbile din univers. Şi oricum, aceasta era o simplă problemă personală… 
  
Da’ lasă că le arăt eu lor!! Mânios deschise capacul tabloului de comandă şi răsuci la maximum un buton. Din aur încrustat cu diamante, evident… 
  
*** 
  
Pe Terra, un homless care se adăpostea între ruinele unei fabrici, Nokia, găsi nişte aparate mici şi drăguţe prin care putea vorbi cu alţi oameni… Nepotul şomer al unui fost miliardar, Bill Gates, găsi în podul şopronului unde locuia schiţele unui dispozitiv de comunicare în virtual… Noul preşedinte al comisiei internaţionale de mass-media se dovedi un revoluţionar… 
  
Peste numai doi ani oamenii mergeau pe stradă purtând atârnate la ureche nişte cutiuţe caraghioase şi răcneau cât puteau de tare tot felul de nerozii. În virtual comunicările nu depăşeau nivelul pornografiei, dar dădeau dependenţă… Zi şi noapte miliarde de ochi urmăreau cu sufletul la gură chiar şi cele mai imbecile programe ale diferitelor reţele de televiziune. Ziarele erau pline de figurile şi aventurile unor vedete de doi bani pe care, a doua zi, le uitau toţi… 
  
*** 
  
Lucică, în splendidul său birou, stătea cu picioarele pe masă şi fuma un trabuc. Privea plin de mândrie afişajul cu ultimele rezultate ale imensului său imperiu comercial. Producţia, dar mai ales livrările, în ultimele luni, crescuseră cu peste 500%. Deja vindea acţiuni şi celor din partea cealaltă fiindcă, săracii, le mergea prost de tot şi instituţia lor era mai mult goală. 
  
Amărât Preabunul îi spuse credinciosului său Petru: - Dragul meu cred că trebuie să reformăm flora şi fauna de pe planeta aceea nenorocită. Ştiu, desigur, cine-i manipulează, dar mă supără rău de tot fiindcă, deşi i-am dotat cu liberul arbitru, refuză să-l folosească şi au o adevărată voluptate în a se purta fără minte şi fără ruşine! Activează, te rog, programul acela, pe care l-am mai folosit noi, acela cu glaciaţiunea… 
  
Referinţă Bibliografică:
DILEME LA NIVEL ÎNALT / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1396, Anul IV, 27 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!