Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



COMPLOTUL GOSPODINELOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COMPLOTUL GOSPODINELOR

La cei treizeci şi cinci de ani ai săi domnul T era considerat un om normal, căsătorit, cu slujbă la stat şi perspective de a fi avansat. Şi, evident, plictisit până peste cap de toate aceste fericiri domestice!
Adică, aşa cum bine ştim, perfect normal! În consecinţă, faptul că era îndrăgostit de Didina îi conferea oaza de linişte atât de necesară la această vârstă critică a bărbaţilor. Una dintre ele! O îngrijea cu devotament, o spăla, o şampona, o lustruia şi o parfuma în interior cu cele mai sofisticate arome cântându-i întotdeauna ceva tandru şi numai de ei înţeles.
Iar astăzi, în această minunată zi de septembrie, o privea cu şi mai multă adoraţie fiindcă noile huse, vişinii, din pluş, îi dădeau aerul unei regine la balul curţii. Mai era un motiv de fericire! Peste câteva minute urma să se întâlnească cu doamna R în piaţa de legume din orăşelul învecinat, una vestită pentru produsele de gen.
Planul îl puseseră la punct împre- ună, deşi, trebuia să recunoască sincer, iniţiativa nu prea îi aparţinuse. Oricum, după vreo cincisprezece minute care i se păruseră un secol, domnul T se plimba printre tejghele părând foarte preocupat de preţul castraveţilor. Asta cu castraveţii fiind ceva subliminal, nedesluşit încă. Ochii însă o descoperiseră pe doamna R la numai câteva tarabe distanţă. Suplă, elegantă, îmbrăcată cu o rochie albastră cu buline şi părul blond legat în coadă de cal.
Inima domnului T avea ritmul ploii pe acoperiş.
Conform planului regiză o întâlnire întâmplătoare şi începu dialogul exersat de câteva zile:
- Vaiii, sărut-mânaaa, dar ce mareee surprizăăă… Da, da, uite şi eu, mdee, la piaţă, pentru cele necesare… Da, desigur, nu mai întârzii mult… Dar îmi face o deosebită onoare să vă conduc cu maşina… etc… etc… Ştiţi povestea!
Urmau să plece la un hotel romantic pe malul unui lac pentru a petrece acolo câteva ore de neuitat, apoi să se întoarcă acasă ca şi cum ar fi venit de la piaţă. Mai ales că doamna T locuia chiar la două blocuri distanţă de el. Nimic mai firesc, nimic suspect! Deci, planul perfect! Mai ales că doamna ducea deja în mână, cu desăvârşită graţie, o pungă cu ouă. O conduse la maşină, iar ea făcu oauuu, la vederea Didinei, ceea ce îl umplu de mândrie, puse punga cu ouă pe bancheta din spate şi, galant, deschise portiera larg admirând cum se poate urca o femeie frumoasă într-o maşină la fel. Cel mai posibil din întâmplare, doamna R, în timp ce urca în maşină, îi atinse uşor cu fundul partea din faţă a pantalonilor. Aceştia reacţionară imediat, iar inima domnului T adoptă ritmul potopului. Fugi ca un vrăbioi care a găsit o balegă cu seminţe să se urce la volan.
Brusc, însă şi absolut inexplicabil, soarele intră în nori! Ridicând privirea constată că în faţa sa rânjea un munte negru, slinos, păros şi năduşit. Era doamna Marcela, vecina lor de la parter, o mahalagioaică recunoscută, o bârfitoare şi o turnătoare exemplară! Inima domnului T intră în grevă, domnul scoase un scâncet, iar balena neagră miorlăi cu glas prefăcut:
- Vaiii, dragă vecinicule, ce bine că te întâlnii, că iote, făcui neşte cumpărături şi me că întârzie autobuzul şi m-aşteaptă ai meiii cu masa… Mersi, dăn suflet!
Abia acum observă domnul T că monstrul ducea într-o mână un curcan viu iar în cealaltă o paporniţă ceva mai încăpă- toare decât renumita Casă a Poporului.
Foarte degajată, gheonoaia deschise portbagajul cu o mişcare energică a foarte generosului ei fund, aruncă curcanul şi paporniţa înăuntru, buşi capota, cel mai probabil peste ficatul domnului T, îşi deschise portiera din spate şi se prăvăli pe banchetă. Scrâşnetul ouălor făcut scrob nu se auzi. Nici icnetul de durere al domnului T dar nici umbra rău prevestitoare din frumoşii ochi albaştri ai doamnei R. Se auzea doar sporovăiala Ciumei Negre despre cum s-a tocmit ea cu hoţii de ţărani ca să ia ceapă la jumătate de preţ.
Peste alt sfert de oră care i se păru un mileniu, domnul T deschise, la fel de galant, portiera doamnei R care se ridică cu buzele făcute aţă şi se duse să-şi recupereze ouăle. Primi însă doar constatarea destul de amuzată a Hidrei Păroase, precum că:
- Io-ti-ti, na, că să sparseră ouălele ăştilea şi curseră p-acilea!
În timp ce în inima domnului T se instala iarna nucleară, doamna R făcu o întoarcere destul de artistică, dat fiind contextul, şi plecă înjurând foarte plebeu.
- Aşa-ţ’ trebe, dragă, dacă li iei pi toati rapandulili-n maşină, dădu Mama Zmeilor un verdict ferm! Hai, acasă!
Inert, domnul T se supuse ordinului.
- Mersi, te pup, rosti, la despărţire fiara apocaliptică holbând ochii şi ţugu- indu-şi buzele într-un mod foarte semnifi- cativ. Apoi dispăru în întunericul holului.
Pentru ca să nu i se vadă lacrimile, domnul T rămase la volan. Apoi fugi la garaj, se schimbă, îşi luă trusele de curăţenie şi se puse pe treabă sperând să redea ceva din strălucirea acum cam terfelită a Didinei. Cu acest prilej constată că velurul este un bun absorbant al gălbenuşului de ou, dar şi faptul că bietul curcan avea nu numai diaree ci şi păduchi.
Totuşi, aceste catastrofe trecuseră, absolut inimaginabil, în plan secund fiindcă acum nevoia de a reface legătura cu doamna R devenise prioritară. În zilele următoare făcu tot posibilul să o întâlnească însă îi fu imposibil, deşi o pândea seară de seară la intrarea în bloc. Abia joi seară o văzu urcând într-un Mercedes la volanul căruia se afla un domn cu figură de codoş bătrân. Iarna nucleară fu înlocuită cu pustiul atomic. Îşi propuse să devină poet oniric să descrie în versuri nemuritoare durerile iubirii trădate sau, şi mai bine, pamfletist, să-şi arunce vitriolul cuvintelor în ochii tuturor Dalilelor. Doar că, fiind un om cu bun simţ, îşi dădu seama că pentru el, un biet contabil, calea aceasta rămânea închisă. Totuşi, vineri, după program, luă o decizie. Una simplă, bărbătească! Intră în cel mai apropiat bar din cartier şi comandă o votcă. Constată destul de repede că aici erau oameni care îi ascultau cu atenţie necazurile, le povesteau pe ale lor, mult mai tragice, iar ceva mai târziu, s-au pus de nişte cântece de inimă albastră sub ochii plini de dispreţ ai barmanului. Dispreţ care se regăsea multiplicat în nota de plată. Însă, atunci când domnul T a achitat cu Golden card-ul său, ciumetele de barman a devenit brusc un admirator sincer:
- Ohohoo, să ne trăiţi domnoo şi vă mai aşteptăm pă la noiii…
A fost condus acasă de noii săi prieteni şi a intrat pe uşă fredonând: „puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram odată”.
Soţia sa, deloc impresionată de conotaţiile profund dramatice ale poemului a profitat în mod scandalos de starea sa de confuzie şi l-a folosit îndelung, în toate felurile.
Dimineaţă a ieşit din comă în aburii unei cafele aşezată pe noptieră. A zâmbit cleios dar a apucat să bea numai două înghiţituri, fiindcă diabolica sa consoartă a trecut din nou la torturile din noaptea trecută, torturi în care părea foarte expertă. Pe la prânz când liciorea o ciorbă de zarzavat rece avea o privire atât de tâmpă încât părea fericit. Seara a privit ecranul colorat al televizorului fără să înţeleagă nimic şi s-a opus unei noi runde de chin adormind în fotoliu. Duminică se simţea refăcut deşi mergea cam deşelat, prin urmare îşi luă treningul şi găleata de gunoi ca să facă util. Coborî cu atenţie pe scările cam unsuroase, iar la parter se trezi luat în braţe de Marcela. În vâltoarea evenimentelor uitase de ea. Acum mirosul de tocană cu ceapă al halatului îi anunţă decesul curcanului, spre fericirea lui, probabil. Gura cu miros de usturoi şi trăscău a Marcelei se lipi de a lui. Primi, înnebunit de spaimă, un sărut lung, pasional, cu limba. Constată destul de uimit, că Zmeoaica are o singură limbă. Când se simţi aproape de moartea prin sufocare Subcubusul se dezlipi de el şi-i şueră în ureche:
- Iubi, când mai mergi la piaţă, mă iei pă mine, nuuu… Că io pot să stau cât şi cum vrei, nu ca… Bă, te sparg, dacă mă fentezi!
Abia la tomberon reuşi să vomite…
Luni lucrurile intrară în normal, iar domnul T în zona misticului. Se gândea să facă un studiu aprofundat asupra căilor prin care Dumnezeu îl aduce pe bărbat pe căile virtuţii şi ale pocăinţei. Era, desigur, un bleg!


 
Referinţă Bibliografică:
COMPLOTUL GOSPODINELOR / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!