CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Scrieri >  



A DOUA VENIRE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A DOUA VENIRE

Culae era considerat prostul satului, o chestiune care, aici la Gropeni, nu este în nici un fel o înjosire, cu atât mai mult cu cât deşteptul satului nu a existat niciodată.
Prin urmare, până la această vârstă, optsprezece ani, făcuse ceva şcoală, nu mai mult decât majoritatea, apoi fusese angajat văcar. Sătenii au ei o intuiţie când este vorba de asemenea munci de răspundere. Într-adevăr, Culae era cinstit, în limite rezonabile desigur, nu mai harnic decât alţii, iar vitele îl plăceau foarte mult considerându-se perfect compatibile cu el. O singură problemă apăruse. Cea mai importantă la această vârstă. Fetele nu voiau să iasă cu el la horă (acesta este un eufemism!) fiindcă era zdrenţăros şi puţea a balegă de vacă. Dacă ar fi fost de oaie alta era situaţia. Dar aşa… E drept că îşi mai rezolvase problemele fireşti de unul singur, sau în compania unor văduve care avuseseră chiar cuvinte de laudă pentru el, însă, aşa cum ştim, văduvele nu sunt chiar cele mai altruiste persoane din lume, iar la capitolul posibilităţi materiale el era la fel cu îmbrăcămintea. Foarte zdrenţăros!
Poate din această cauză îşi dorea ca odată împlinită vârsta de optsprezece ani să se înscrie în armată şi după ce-o primi bonetă cu stemă şi bocanci cu tureatcă, ştia bine, nici o fată nu-i va rezista.
Până atunci însă, îşi urmărea printre ostreţele gardului o verişoară care, nu se ştie de ce, făcea zilnic, pe la ora prânzului, baie în bucătărie cu uşa deschisă. Baie este mult spus! Mai degrabă semăna cu o şedinţă foto, dar nimeni în Gropeni nu auzise de aşa ceva. După presupusa baie fata se culca tot în bucătărie, parţial acoperită cu un cearşaf. Mai mult pe cap ca să nu răcească. Suficient ca în mintea bietului băiat să se nască un plan. Unul simplu fără nici un fel de strategii. Trebuia evitată doar mama fetei, respectiv mătuşa, un băboi de cam treizeci de ani, care putea doborî un bou cu pumnul, dar care, mai mereu, se plângea de dureri de cap şi de faptul că Filică al ei era interesat numai de cârciumă, spre deosebire de alţi bărbaţi care… Toate muierile o compătimeau pe faţă, iar pe la spate o bârfeau că nu-i mai ajunge. În fine, precum vedem, este vorba de entertainment-ul rural, unul ceva mai subtil decât cel urban.
Într-una din zile, Culae, nemaiputând rezista tentaţiilor, ignoră orice pericol şi se strecură abil ca o pisică în patul fetei, la spatele acesteia. Cum fata, Mioriţa deci, dormea somnul adânc al celor fără de păcat, încercă discret să se introducă în problematică. Destul de greu şi poate nici nu ar fi reuşit dacă fata, prin somn desigur, nu s-ar fi mişcat în aşa fel încât izbânda a devenit posibilă. Bucuria succesului l-a făcut să explodeze, la propriu, în doar câteva secunde, apoi a încercat, la fel de abil, să se extragă din situaţie. Numai că, mâna ca o gheară a Mioriţei i s-a înfipt în… în… mă rog, i s-a înfipt puternic, şi vocea ei şoptită i-a poruncit:
- Nu pleca că ţi le rup!
Îngrozit de perspectiva urâtă a unei mutilări care i-ar fi anulat complet şansele de a deveni soldat, se supuse ordinului fără a crâcni şi bine a făcut, deoarece Mioriţa a trecut la atac şi a dovedit multe şi chiar admirabile cunoştinţe inclusiv în dificila artă a echitaţiei.
S-au despărţit destul de greu jurându-şi să se întâlnească zilnic la aceeaşi oră, dar cu mare grijă, fiindcă scorpia de mă-sa era cu ochii-n patru ca nu cumva Mioriţa să-şi piardă floarea fecioriei.
Cam aşa s-au petrecut lucrurile timp de o săptămână însă într-o marţi (trei ceasuri rele!), pe când Culae se furişa spre locul faptelor, o lumină puternică i-a izbucnit în faţă trântindu-l la pământ. De fapt nu era o simplă lumină ci însuşi pumnul mătuşii care-l izbise între ochi. Până să se dezmeticească mai luă câteva picioare în coaste, plus un ceaun în cap. Era convins că va muri lipsit de gloria câmpului de luptă aşa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul:
- Daa, di ci dai bre, tanti, ci ţ’-am făcut!?
Îngrozitoarea mătuşă îl luă de urechi şi îl ridică în aer. Zadarnic se mai zbătea Culae fiindcă bestia-l duse, nemiloasă, prin aer, tocmai în camera din faţă, aia pentru musafiri, unde mirosea foarte frumos a busuioc. Doar că, lui numai de asta nu-i ardea! Cu mucii în barbă împletiţi cu lacrimi aştepta moartea cea mai chinuitoare cu putinţă deşi nici nu putea să şi-o imagineze. În consecinţă, sughiţă şi muţi brusc la auzul întrebării puse cu voce cam guturală de apriga mătuşă în timp ce-şi dădea rochia jos:
- Şi, ia spune, măi, derbedeule, cum ai făcut, arată-mi cum, că te dau cu capul de toţi pereţii şi-ţi scot şi ochii din cap, boule!
Tot spaima de mutilare acţionă şi de data asta. Se aruncă disperat în hăul întunecat ce se deschidea hulpav, amarnic străjuit de jungla părului negru şi creţ al mătuşii. Era totuşi cu antrenamentele la zi aşa că, la sfârşit, aceasta se declară destul de mulţumită de explicaţiile primite. Se dovedi şi bună la suflet deoarece, la reluări, îi mai arătă pe unde nu fusese prea convingător şi mai ales cum se pot obţine şi alte efecte folosind aceleaşi dotări. Ca să nu mai vorbim de faptul că, aşa ca un supliment, îl învăţă şi că sânii nu constituiau doar o sursă de hrană cum ştia el de la vaci. Acum, ţâţele cât bostanii oferiţi cu generozitate de mătuşică, deşi îl cam sufocau, se dovediră a fi cu mult mai mult. A fost doar un singur moment mai delicat, atunci când Saveta, mătuşa, s-a aşezat cu spatele către el, iar Culae, care era un tâmpit, a început să râdă şi i-a spus că o are ca Sulfina, o viţică pe care el o admira foarte mult. Un dos de palmă i-a zdruncinat măselele, dar nu şi pofta de viaţă, însă mai târziu, mătuşa l-a mai iertat o dată şi el se simţea parcă răzbunat fiindcă o făcuse să geamă de parcă ar fi călcat-o cu tractorul. Au terminat lucrurile târziu în noapte, abia după ce l-au dus pe unchiul Filică în casă, deoarece eforturile lui de a ajunge acolo se terminaseră în coteţul porcului de unde nu mai ştia să iasă.
Viaţa lui Culae deveni astfel destul de grea fiindcă dimineaţa trebuia să o împace pe Mioriţa care de la o vreme era cam bosumflată, iar seara trudea din greu cu exigenta sa mătuşă care se dovedea a fi foarte severă în privinţa calităţii serviciilor. Dar, cum alternativa era o bătaie soră cu moartea, bietul tânăr se străduia din toate puterile ca nu cumva să greşească. După cam două luni de eforturi, mergea împleticit şi afişa în obraji frumoasa culoare a şteviei. Ca să fim sinceri şi fata, dar şi mătuşa, erau foarte zgârcite când venea vorba de mâncare, că la altele erau darnice până peste poate. Iar murăturile cu mămăligă oferite ca festin după îndeplinirea obligaţiilor nu asigurau nici hrana unui biet şoricel darămite a unui tânăr solicitat din plin.
Aşa se explică, în bună măsură şi faptul că, după vreo patru luni, când ambele femei au declarat că sunt gravide, Culae a dispărut, lăsând o scrisoare (vorba vine) în care explica detaliat cum a murit el pe front, luptând cu nemţii.
Însă acum altele erau priorităţile celor două femei. Saveta rezolvă problema spunând tuturor că Filică al ei se purta, de la o vreme, ca un adevărat armăsar, iar biata de ea abia-i mai putea face faţă, ca să nu mai vorbim că una-două o deranja din muncă şi ce să mai spun, cumnatelor, nici la sfânta masă n-are astâmpăr!
Perfect! Filică umbla cu pieptul scos ca un cocoş, mândru de isprăvile sale deşi nu-şi aducea aminte de nimic. Dar nici nu se face să-ţi contrazici nevasta.
Cu Mioriţa lucrurile nu erau tot aşa de simple însă fata a mărturisit cu timiditate că într-o noapte i s-a arătat un fel de lumină care pornea de la candelă şi peste o lună a avut semne că rămăsese grea. Nici nu se punea problema de păcat! Mama ei jura că fetiţa este curată mai ceva decât era la naştere. Obişnuiţi cu astfel de miracole foarte frecvente în satul lor, gropenarii nici nu s-au sinchisit. Însă Saveta ca să fie sigură de succes, l-a contactat şi pe părintele Dimitrie. S-a pregătit cum ştia mai bine, a luat un kil de ţuică, un curcan, plus o damigeană de vin şi a plecat să se spovedească. Părintele, om în putere şi cu mare har, avea şi el un of. Coana preoteasă cu casa plină de copii şi o grămadă de treburi, tot mai des amâna propunerile părintelui făcând-ul pe acesta să dea în păcatul hulirii. Aşa că, atunci când Saveta începu să se destăinuie, iar ţâţele cât polobocul dădeau să iasă din rochia înflorată părintele nu mai huli însă intră în alt păcat. Unul mult mai uşor şi foarte interpretabil. Acela al preacurviei. Ei, dar cine poate spune ce înseamnă prea…
Cert este că în duminica următoare bunul părinte a ţinut o predică minunată, despre naşterea fără păcat, una care urma să se întâmple chiar aici la Gropeni, dacă se vor mai face danii la biserică, iară femeile vor fi plăcute Domnului prin împlinirea menirii lor pe pământ. Curgeau lacrimile şuvoi şi Saveta era sigură că înţelesese perfect chestia cu importanţa menirii ei.
Plină de surâsuri cu multiple înţelesuri, Mioriţa învârtea şi ea în minte nişte planuri pentru viitorul apropiat, dar şi pentru unul mai îndepărtat, foarte asemănătoare cu cele ale bunei sale mame.
În consecinţă, fericiţii gropenari considerându-se a fi nişte aleşi, profitară de momentul istoric, părăsiră complet proastele obiceiuri ale muncii şi se dedicară, trup şi suflet, sărbătoririi viitorului eveniment. Nici nu le era prea greu fiind ei obişnuiţi cu asemenea greutăţi.
Doar de neisprăvitul de Culae nu a mai auzit nimeni nimic. V-am spus că e un dobitoc! A ratat şansa de a intra în rândul sfinţilor ca tată virtual al pruncului!
 
Referinţă Bibliografică:
A DOUA VENIRE / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1373, Anul IV, 04 octombrie 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!