Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



CONSILIUL ORDINULUI NEGRU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU

Lordul Darksoul se înnegrise de furie. Iar ce era în sufletul lui nici nu mai trebuie amintit. În consecinţă, aruncă ziarele în focul şemineului închipuindu-şi că sunt cele ale Gheenei. Flăcările se ridicară, iar lumina lor roşiatecă reflectată în lambriurile de mahon ale uriaşei biblioteci dădu încăperii un aer sinistru. Foarte bine completat acum de silueta întunecată, cocârjată şi filiformă a lordului care-şi măcina furia umblând cu paşi rari prin faţa şemineului. Luă clopoţelul de aur de pe biroul de lucru şi sună. Peste nici un minut uşa se deschise şi în prag apăru majordomul. Comparativ cu el lordul era un fel de june prim în filme de duzină.
- Porunciţi, înălţimea voastră, cârâi lugubru stafia majordomului.
- Convoacă, pentru mâine, la ora nouă, consiliul coordonator! Ieşirea majordomului aduse parcă un aer de primăvară în bibliotecă. Evident, era doar o biată iluzie. A doua zi, în sala de ceremonii a castelului, în jurul mesei se aflau cei treisprezece membri ai Marelui Consiliu.
Nume mari, de referinţă în lume, dar şi în Consiliul Negru precum: contele Schwarz, ducele de Noire, prinţul Black de Darkness, marchiza Noira de Bouchenoir, un oarecare Negru-vodă, câţiva miliardari printre care, mai importanţi, Cernâi ori Aly Syach, dar şi Pontenero, ori tânărul prinţ Twinlight, sau cei cu nume imposibil de rostit veniţi din extremul orient. Oricum, luat la valoare, grupul era mai important decât PIB-ul celor două Americi.
Din jilţul său cu însemne heraldice lordul îi privi crunt şi le spuse pe un ton rece:
- Venerabililor, suntem nişte muhaiele! De mai bine de o sută cincizeci de ani ne străduim să pornim un război important, nu câcaturi din astea regionale, şi nu avem nici un succes! Păi, de câte ori să vă spun că doar un război ne scoate din nenorocirea asta de societate băşinoasă, numită de consum şi protecţie socială? Ştiţi cum arată lumea acum la peste o sută şaptezeci de ani de la războiul acela despre care se mai fac încă filme? O criză economică permanentă, sistemele de pensii şi asigurări la pământ, datorii uriaşe ale tuturor ţărilor, datorii care nu se vor putea plăti nici într-o mie de ani de acum încolo, o populaţie supranumerară din care un sfert este în şomaj, să nu uităm că tinerii sub douăzeci şi cinci de ani sunt şomeri cam opt zeci la sută şi o freacă toată ziua omorând oameni în virtual, avem un segment uriaş de supraponderali care nu fac decât să consume resursă, milioane de drogaţi care beneficiază de programe speciale epuizând cu viciile lor sistemul sanitar, tot felul de asistaţi, de handicapaţi prefăcuţi, de beneficiari care în virtutea unor merite inventate parazitează bugetele, o problemă cu supraproducţia de bunuri, criză alimentară, resurse de apă epuizate şi multe altele pe care le ştiţi la fel de bine ca mine. Şi, să nu uităm uriaşele stocuri de arme de tot felul, unele mai sofisticate decât altele şi care, în condiţiile de acum, nu pot fi vândute.
Eee! Are cineva o soluţie mai bună pentru o rezolvare globală a problemelor, decât războiul?!
Cum este posibil ca strădania noastră de peste o sută de ani să nu dea rezultate? Am fost derutaţi de tot felul de poveşti cu rahaturile alea de revoluţii şi conflicte de prin lumea arabă, sau din Asia şi am pierdut din vedere esenţialul. Şi, deşi guvernele ne-au ajutat enorm prin politica lor de dezbinare, servindu-ne pe tavă conflictele interetnice, interconfesionale, pe cele interrasiale, dintre tineri şi bătrâni, dintre muncitori şi intelectuali, dintre plătitorii de impozite şi şomeri sau pensionari, noi nu am reuşit să facem nici o treabă! Citesc în fiecare zi, cu o scârbă infinită tot felul de ziare care anunţă diverse negocieri şi tratative. Mi-e silă! De mâine, vă ordon să trecem serios la treabă, astfel ca la anul, în 2112, să putem raporta şi noi un succes! Altfel vom da cu toţii socoteală Şefului şi ştiţi că acesta nu este deloc blând atunci când lucrurile nu merg bine. Propuneri?
- Preaînţelept şi cu multă dreptate aţi vorbit înălţimea voastră, rosti Negru-Vodă, un lingău cum numai Levantul poate oferi. Dar aş avea o propunere, dacă mi se permite! Să ne folosim de manipulările anterioare şi să spunem că anul care va veni este anul Păstorului, incită la asta succesiunea cifrelor 2 şi 1, adică, în subconştient se va induce ideea că din doi doar unul scapă. Şi folosim astfel, în sfârşit, acele experienţe nereuşite din anii 1977, 2000, 2012, dar şi altele mai vechi de care s-a ales praful, deşi erau tot de noi inspirate.
Toţi îl priviră cu uimire pe vorbitor fiindcă nu-l credeau atât de deştept încât să ştie ceva despre subconştient. Dar, să nu uităm că orice prost este capabil de surprize… Lordul îi dădu înalta sa aprobare şi toţi se retraseră ceremonios.
Aparent întâmplător, a doua zi, toate mijloacele de informare intrară în trepidaj deoarece câteva noi interpretări ale vestitelor Centurii scrise de Nostradamus cu şase secole înainte, dădeau ca sigură o catastrofă planetară, în anul 2112 cel mai târziu pe data de 21.12. Acest an, al Păstorului, va fi anul separării turmelor şi numai cei vrednici şi neprihăniţi vor scăpa fiindcă ceilalţi vor fi daţi focului purificator. Evident micile ecrane, numite aşa din spirit de conservare deoarece acum erau mult mai mari decât cele numite pe vremuri: marile ecrane, fură invadate de profeţii de serviciu care demonstrau cum au citit ei vechile cronici babiloniene, caldeene, copte, egiptene, mayaşe, sau chinezeşti şi cum acestea confirmau la fix previziunea marelui astrolog. Fură făcute publice şi miile de informaţiile obţinute de la şamanii siberieni, amazonieni, indieni, de la diferiţi guru, ori de la coafezele din cartier, iar acestea erau, fără dubii, în totală concordanţă, chiar dacă unele mizau pe topirea calotelor glaciare, altele pe asteroidul care ne pândeşte de vreo două mii de ani, sau pe supervulcanul americanilor. Rezultatele erau aceleaşi!
Efectele apărură aproape imediat! Babele de orice sex fugiră la biserică să-şi cumpere virtute, vrednicie sau neprihănire. Cei mai bogaţi îşi cumpărară iahturi cu care la o adică s-o şteargă pe mare cu ceva gagici şi pileală grupa mare că să poate depăşi stresul, chiar dacă, exista şi varianta asta, la un moment dat, luxosul iaht devenea sicriu. Tot luxos rămânea! Afaceriştii îşi băgară banii în terenuri mizând pe scumpirea lor odată cu unele dispariţii teritoriale, ţăranii, mai neîncrezători, cum sunt ei, îşi băgară banii în lăzi, apoi în pământ, sau sub pat, însă majoritatea îşi băgă picioarele în toată afacerea. Cam ca de obicei!
Însă, poate tot din întâmplare, prin septembrie, la Buzău, o urbe total necunoscută până atunci, se răsturnă un autocar cu turişti amatori de călătorii exotice. În următoarele ore minoritarii autohtoni nişte împătimiţi ai colectării deşeurilor de fier, tranşară liniştiţi maşina cu autogenele pentru a nu lăsa să se piardă materialul, jefuiră călătorii morţi, vii, sau muribunzi şi plecară cu conştiinţa împăcată că făcuseră o faptă creştinească. Peste numai două zile, rudele, prietenii şi cunoştinţele victimelor făcură terci cartierul minoritarilor în care poliţia decretase de multă vreme că nu se poate intra.
Oraşul ieşi din bezna necunoscutului şi se intitulă Primul Oraş Martir al Drepturilor Majoritarilor. Minoritarii din toată lumea, şi erau destui, porniră protestele. Cu incendieri, cu jafuri, crime şi violuri. Cum ştiau ei, dar şi ceilalţi, mai bine! Însă riposta majoritarilor fu, de data asta, una total neaşteptată. Cu arme de toate calibrele masacrară tot ce prindeau. Alte categorii de minoritari intrară în conflict. Situaţia impunea măsuri din partea statelor. Poliţia interveni cu tancuri, tunuri, mitraliere şi alte categorii de arme despre care se ştia că nu sunt în dotarea lor. În vălmăşag au fost arse şi câteva moschei, iar chipul profetului ajunse pe garduri sub formă de glume proaste. Evident se mai formă un front, cel islamic, din toată lumea. Aici a fost nevoie de intervenţia unor forţe armate reunite şi astfel conflictul cuprinse aproape întreg mapamondul…
În pivniţele cele adânci ale castelului din Scoţia membrii Colegiului de Conducere ciocniră o cupă de şampanie şi primiră laudele lordului. Se făcu însă observaţia de bun gust că se pierd prea multe bunuri materiale în aceste conflicte, prin urmare, fură prezentate câteva proiecte de soluţionare a problemei.
Între timp, câteva nave cu mii de refugiaţi chinezi acostară în porturile Australiei. Liniştita ţară fu nevoită să riposteze mai ales că imigranţii aveau şi rachete la ei. Contextul fiind favorabil, Japonia ceru Chinei nişte insule. China răspunse cu un bombardament nuclear foarte asemănător celui de acum o sută cincizeci de ani. Cele două Corei se alăturară, normal, una Chinei şi cealaltă Japoniei. Dispărură ambele! Rusia primi cu uimire pretenţii teritoriale de la toţi vecinii. Armata Roşie se urni! America de Sud îşi ceru despăgubirile de la SUA. Primi ca răspuns câteva gherile marxiste foarte nervoase şi puse pe lucru. În context intrară în vârtej şi sudamericanii, jamaicanii, vietnamezii şi alte minorităţi din State. Garda Naţională se dovedi neputincioasă. Invincibila armată a SUA interveni. Fu făcută terci!
Totuşi fiindcă distrugerile erau din ce în ce mai mari cineva se impacientă. O firmă discretă dar cu un capital cam cât toată Europa introduse în ecuaţia luptelor nişte mici roboţi, foarte simpli de altfel, asemănători cu muştele, care recunoşteau oamenii, numai pe ei, şi îi înţepau iar peste cinci minute omul era deja amintire.
Alte şampanii se desfăcură cu pocnet festiv în cramele castelului. Dar apăruse o altă problemă… Nu avea cine să îngroape morţii. Extrem de numeroşi! Firma, după numai două luni, ieşi pe piaţă cu un nou produs.
Ultrarevoluţionar! Un model de robot coloidal care absorbea tot ce era corp omenesc, viu, sau mort şi, printr-un proces de lichefiere, îl transforma în îngrăşământ pentru sol. Aceşti roboţi erau aproape invizibili se deplasau în zbor silenţios şi monitorizau spaţii imense.
Îngrăşămintele astfel rezultate erau deversate peste marile deşerturi ale lumii. Roboţii însă mai aveau o calitate. Erau autoperfectibili. Adică învăţau pe măsură ce îşi îndeplineau misiunile. În urma lor rămase o curăţenie desăvârşită, iar în numai trei luni, cam prin august 2112 marile deşerturi, erau nişte grădini. Se împlinise visul de milenii al omenirii. Ploile abundau, iar relieful şi formele continentelor îşi schimbau înfăţişarea. Totul era verde, frumos, cu faună liberă, aerul era curat, înmiresmat de florile diferitelor specii de arbori şi arbuşti şi nimeni nu mai polua fiindcă orice urmă de industrie, ori manufactură dispăruse.
***
Pivniţa castelului, împodobită de sărbătoare era pregătită pentru marele banchet al reuşitei. Acum toată lumea se reducea la cei câteva sute de membri ai Ordinului. Erau de faţă toţi, îmbrăcaţi în negru, aşa cum se cuvine la o asemenea festivitate convinşi fiind că se va rezolva şi problema forţei de muncă necesare cu ajutorul altor roboţi. Prima cupă de şampanie fu închinată victoriei, băută până la fund şi spartă pe podeaua din granit, conform unor vechi cutume cavalereşti.
Vivat, crescat, floreat! În piepturile invitaţilor fremătau respiraţii încinse de beţia puterii. Cea mai plăcută dintre beţii! Numai că, în uriaşa încăpere apăru, plutind pe lângă candelabru un fel de meduză uşor luminoasă care zbârnâia uşor. Apoi încă una… Erau roboţii aspiratori care se autoperfecţionaseră şi acum puteau intra în orice spaţiu unde depistau oameni. Pentru ei toţi oamenii erau la fel, iar ei slujeau numai şi numai scopului programat. Nimeni nu a mai apucat să se mire de ceva. Pe peretele central al sălii rămase, cam stingher parcă, un calendar din flori care marca data de 25.12.2112. O mică eroare, absolut pardonabilă, faţă de mesajul centuriilor lui Nostradamus.
 
Referinţă Bibliografică:
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!