Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION

Oricum aş fi luat-o, aveam o mare admiraţie pentru Bobiţă. Era frumos, avea părul de culoarea castanei, lucios, privirea ochilor cafenii inteligentă, avea demnitate şi, mai ales, o generozitate de neînţeles pentru noi. Sigur, era doar un câine cerşetor, la uşa măcelăriei din piaţă, însă făcea asta cu un stil de negăsit la cerşetorii umani. Nu se prostea, nu se gudura şi nici nu dădea din coadă, nu zbiera că are copii acasă, ori, aşa cum aflasem eu la o profesionistă în domeniu: „Dă-mi bani să iau o pastilă în sănătatea lu’ matali”, chestie care mă pusese pe gânduri numai prima oară când am auzit-o. Nu, Bobiţă, te privea într-un anumit fel, adânc, având aerul unui senior care păşeşte spre eşafod, iar la ieşirea din măcelărie toţi îi dădeau câte ceva. Iar de alungat nici nu se punea problema, fiind considerat port-boneur-ul pieţarilor.
Numai că, observându-l eu mai atent, voiam chiar să scriu un articol despre acest câine uimitor, am văzut ceva curios. După ce primea o ciozvârtă, respectând un plan al lui, foarte riguros, se ducea cu ea în gură, întâi la o ieşire din dreapta apoi, cu următoarea, la ieşirea din stânga.
Întotdeauna fără greş!
Plin de curiozitate am mers şi eu pe traseul său. În stânga, prăvălit într-un intrând, stătea Gogu, un beţivan puturos şi o lichea notorie care, uite, nici de cerşit nu era în stare. În dreapta, sub o scară, într-un culcuş făcut din cârpe colorate am găsit-o pe Lara, o căţeluşă foarte simpatică, dispărută de mai multă vreme din faţa blocului nostru. Avea acum puişori, vreo patru am numărat eu, şi părea foarte mulţumită de viaţă. Sincer, avea şi de ce! Cei mici erau vioi şi dolofani, se hârjoneau şi ronţăiau oase, iar ea era plină de grijă faţă de ei, însă lipsită de agresivitate faţă de cei din jur aşa cum se întâmplă cel mai adesea cu mamele copiilor umani. Sunt sigur că am lăcrimat de duioşie. Aveam acum şi alte motive ca scriu acel eseu despre un câine care depăşea în condiţia comportamentală mulţi oameni. Pentru documentare, îi vizitam aproape zilnic...
Dar, într-o miercuri, soţia m-a rugat să-i cumpăr nişte costiţă ca să gătească o tocană, aşaa, în semn că mă iubeşte... Am plecat bucuros ştiind că-l voi întâlni, în context, şi pe Bobiţă. Numai că...
Exact cu o secundă înainte de a deschide uşa măcelăriei am auzi o voce, pe care nu am identificat-o:
- Bună dimineaţa Dan, mă bucur că te văd! Surprins, mă întorc, rostesc, aaa, salut, bună, iartă-mă, nu te-am văzut, dar constat că nimeni nu vorbise cu mine. Pieţarii îşi vedeau de ale lor, iar cumpărătorii la fel.
Intru la idei! Sunt, evident, senil, ori poate profet şi am început să aud voci! E grav! Amărât, reiau manevra de intrare...
- Să nu iei costiţă, e cam veche! Mult mai bine ar merge la tocăniţă o scăriţă afumată!
Cu creierul brusc lichefiat mă întorc din nou. Nimeni! Numai Bobiţă, care se uită la mine cu ochişorii lui cafenii, afişând o oarecare nedumerire. Doar halul de scleroză în care mă aflu, poate fi făcut responsabil de atitudinea mea:
- Bobiţă, tu, ăăă, ca să zic aşa, ăăă, adică, vorbeşti?!
- Ce te face să crezi una ca asta? Nu ştii că noi nu putem vorbi?
- Păi, atunci eu cum, ăăă...
- E ceva mai complicat, dar hai, să numim asta contact telepatic. Mult mai complex decât vorbirea articulată şi oricum, mult mai sincer...
De emoţie mă aplec, îl iau pe Bobiţă de gât, îl sărut pe frunte şi îl ud cu lacrimi. Este fără îndoială un moment istoric, voi intra în analele ştiinţei ca fiind primul om care a stabilit un contact cu o fiinţă nonumană. Non umană, da, dar spre disperarea tuturor psihologilor, inteligentă!
- Dan, Dan, te rog, ne priveşte lumea şi mai crede cine ştie ce prostii, doar îi ştii cât de predispuşi sunt să vadă în astfel de manifestări comportamente sexuale. Că de la Freud, ăla al vostru, numai la tâmpenii vă gândiţi!
- Iartă-mă dar este ceva de neimaginat şi sunt, sincer, copleşit...
- Asta numai fiindcă aţi fost învăţaţi toată viaţa, că sunteţi singurii inteligenţi, că nici o altă făptură nu poate fi ca voi şi că numai voi sunteţi făcuţi exact după chipul şi asemăna- rea Creatorului, de parcă aţi şti voi cum arată acesta! În fine, numai prostii. Care, uite, acum se răzbună! Trufie, dragul meu, prea multă trufie, şi asta se plăteşte! Oricum, voiam să-ţi dau o veste bună!
- Te afli printre puţinii aleşi!
- Ales? Pentru ce? Eram destul de curios, dar insuficient ca să nu mă sperie această veste. O reminiscenţă din vremurile când orice alegere presupunea cel puţin o sarcină în plus, multe dificultăţi şi nici o recompensă. Că aşa erau vremurile. Puteai să fii doar mândru că ai fost ales. Şi, evident, să răspunzi dacă treaba nu mergea!
- În curând, chiar foarte curând, lumea, aşa cum o ştii tu, se va schimba din temelii...
- Bobiţă, scuze, dar balivernele astea cu sfârşitul lumii, cu trecerea într-o altă dimensiune, le-am mai auzit de sute de ori. Ajunsesem chiar să îmi doresc să văd şi eu un sfârşit al lumii, altfel decât în filme.
- Mmm, de data asta va fi altfel! Uite, pentru că te consider o fiinţă capabilă totuşi de raţiune, îţi voi spune că de mai mulţi ani pregătim scoaterea planetei de sub tirania voastră, absurdă şi ilogică, şi reconstrucţia ei pe baze fireşti. Să recunoaştem că lăcomia, prostia şi dorinţa voastră de putere au distrus nu numai societatea numită umană ci şi planeta. Egoismul şi răutatea genetică au perturbat grav circuitele fireşti ale naturii, mii de specii au dispărut şi, în general, viaţa, este în pericol. Aţi construit, din interese meschine, o societate nefirească, alienată, putredă, fără ieşire, fără speranţă, cu milioane de drogaţi şi dependenţi de aşa numitul ajutor social .
- Păi, nu te supăra, dar chiar tu întreţii o astfel de lepădătură, pe Gogu, un parazit perfect care, după cum am observat nici de cerşit nu mai e în stare!
- Uite, vezi, alt tip de judecată fără argumente! Gogu este o fiinţă sensibilă, însă fiind foarte timid şi introvertit, voi, semenii lui, l-aţi marginalizat, iar el s-a conformat, că nici nu avea de ales, verdictului vostru. Voi l-aţi adus în situaţia în care se află cu dispreţul şi lipsa voastră de înţelegere pentru un om care nu se înscrie standardului stabilit de mediocritate. Cine-i de vină!? Şi oare nu şi acest lucru trebuie schimbat!?
- Bobiţă, te văd ca pe o fiinţă responsabilă şi cu răspunderi în această viaţă! Ai puişori, să-ţi trăiască, dar tu ai dori ca ei să ajungă precum Gogu, nişte trântori incapabili să-şi procure hrana? Sau poate crezi că vor avea mereu sprijinul tău şi al mamei pentru a supravieţui? O fi bine?
- Mdaa, iar gândeşti cu mintea ta îmbâcsită de dogme idioate. Lara este doar o prietenă, iar puii aceia nu sunt ai mei. Eu însă am grijă de ei pentru că, în mod sigur şi de ai mei are grijă un alt confrate. Noi nu punem înainte de marele comandament al vieţii, absurdităţi precum linia de sânge, dreptul la moşteniri, respectul filial ori altele, inventate de tot felul de popi şi de notari. Iar ca să fiu sincer, dacă ar fi să trăiţi după dragostea filială pe care o tot clamaţi aţi muri otrăviţi imediat ce apare interesul pentru vreo moştenire. Aşa că, mai scuteşte-mă! Pe când copii noştri vor trăi liberi şi-şi vor asuma benevol răspunderile pentru care au fost educaţi de mici.
- Mă rog, nici nu te prea contrazic pe temele astea pentru că, din păcate, cam ai dreptate. Dar cum crezi că veţi putea voi să produceţi o asemenea răsturnare de situaţie când omenirea este pregătită tot timpul pentru război. Mii de arme de toate felurile vă vor face terci înainte de a vă apuca voi de treabă la modul serios. Nici eu nu-mi pot închipui măcar câte modalităţi de fi şterşi din nomenclatorul speciilor stau la dispoziţia oamenilor. Cum crezi că veţi face faţă!?
Eram foarte convins că la faza asta îl încuiasem.
- Iar gândeşti ca o cizmă! Ai uitat că oamenii sunt cei care mânuiesc armele? Că fără ei armele, oricât de sofisticate ar fi, sunt doar nişte grămezi de fiare fără vreo utilitate. Şi nici nu l-ai citit pe Sun Tze care spune că atunci când inamicul sună goarnele tu să baţi tobele...
Aici, trebuie să recunosc, nici nu-l citisem pe chinez, dar nici nu înţelegeam ce vrea să spună. Dar probabil că Bobiţă ştia asta deoarece a continuat:
- Eliminând din prima lovitură luptătorii, succesul este asigurat şi, precum bine ştiţi, noi suntem purtătorii unor microorganisme mortale pentru voi: turbare, leptosiroză, toxo- plasmoză sau toxocarioză şi altele. Avem prin urmare, mii de comandouri formate din martiri ai cauzei, pregătiţi să acţioneze la semnal. Avem şi ţintele fixate aşa că, atacul va paraliza orice posibilitate de ripostă. Nici nu mai trebuie să spun că avem şi un tratat de cooperare cu şobolanii, alte fiinţe superioare şi cu o structură socială perfectă, iar ei vor interveni cu a doua lovitură, respectiv: listerioza, ciuma, holera ori altele despre care, cel mai probabil, nici nu ai auzit.
- Aici ai tu o scăpare de logică! Păi, voi, câinii, dar şi şobolanii, sunteţi, într-un fel, produsul nostru. Fiindcă dacă nu ar fi canalizările, gunoaiele, resturile menajere, sau industriale, numărul de indivizi ar fi atât de mic încât ideile astea fasciste ar fi inutile întrucât cea mai mare grijă ar fi hrana zilnică. Să nu-mi spui că veţi trăi precum strămoşii voştri de acum câteva mii de ani, din vânat, că mă bufneşte râsul...
- Ce mă miră este că şi tu, un om cu ceva mai multă minte decât alţii, nu poţi înţele- ge anvergura unui plan perfect. Timp de câteva generaţii, până când industriile necesare nouă vor fi adaptate noilor lucrători, totul se va afla în grija unor oameni, aleşi de noi din timp, aşa cum ţi-am spus mai devreme. Ei, cei câteva milioane de oameni, vor ţine în funcţionare tot ce este necesar şi o vor face pentru că tot ce înseamnă acum bogăţie, le va reveni lor, întrucât pe noi acest concept nu ne interesează. Desigur viaţa lor va fi în siguranţă atâta vreme cât sunt folositori. Lumea aceea va fi o lume a fericirii, bolile psihice nu vor mai exista, fiecare va avea tot ce-i trebuie, dorinţele de mărire sau putere vor fi doar o tristă amintire a epocii întunecate, nimeni nu va mai primi onoruri sau funcţii pompoase, fără nici un conţinut, lumea se va întoarce la simplitatea şi bunul simţ al începuturilor...
Cum Bobiţă părea să fi intrat într-un fel de delir mistic şi-şi dădea ochii peste cap am plecat, uşurel, ca să nu-l trezesc din visele aurite. Mirat peste poate de cele întâmplate, acasă, am băut câteva vodci, în timp ce soţia făcea tocana, şi am ajuns la concluzia că trecusem, cu bine, printr-un coşmar. Oricum, la masă, am apreciat cam îngălat rezultatele obţinute la aragaz şi am adormit, cel mai probabil înainte de desert.
Seara, cam mahmur, am privit la televizor însă, ca de obicei, nu ştiu la ce, iar acest minunat exerciţiu de spălare a creierului s-a dovedit şi de data aceasta extrem de eficient. A doua zi uitasem aproape complet bizara întâmplare. Mai persistau unele întrebări, unele nedumeriri, chiar dubii, fiindcă, din ceea ce ştiam, viaţa socială a câinilor, dar mai ales a şobolanilor este foarte complexă, dar şi foarte bine organizată, deci fără partide, grupări, ideologii diverse, etc... Disciplină, muncă, supunere fără condiţionări şi înmulţire. Exemplarele cu probleme dispar imediat după naştere. Deci, perfect pentru planul auzit de la Bobiţă! Cam îngrijorător totuşi, mai ales că în ecuaţie fuseseră cooptaţi şi oameni. Iar lăcomia şi prostia ăstora nici nu mai trebuie analizată. Timp de câteva zile, în special dimineaţa, întrebările mă cam sâcâiau. Oricum, eseul despre nobilul câine ieşise din priorităţi. Asta până sâmbătă când m-am dus din nou la măcelărie ca să cumpăr ceva ceafă pentru un grătar. Mde, sunt un biet om, cu multe slăbiciuni!
Am observat imediat lipsa de la post a lui Bobiţă! Alarmat, întreb în dreapta şi în stânga şi aflu următoarele: Bobiţă fusese atacat de şobolani şi murise cu gâtul sfâşiat, Lara cu pui cu tot dispăruse, nu se ştie unde, iar Gogu murise intoxicat fiindcă mâncase boabe de grâu stropite cu otravă de şobolani. Abia a doua zi, cam pe la vremea când îmi făceam siesta, am reuşit să gândesc:
-Păi, cum Doamne, iartă-ne, voiau nefericiţii ăştia să schimbe lumea când erau infectaţi cu toate păcatele noastre: trufie, sete de putere, lupte interne, orgolii şi lipsă de scrupule în eliminarea partenerilor. Doar pentru că nu au dureri lombare sau cefalee?! Hai, să fim serioşi! Nimeni nu ne poate întrece în abilităţi de pervertire morală, manipulări, sau minciună. Suntem, pe bună dreptate, cei mai inteligenţi de pe această planetă!
 
Referinţă Bibliografică:
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1367, Anul IV, 28 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!