Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



EXCURSIA DE DOCUMNETARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EXCURSIA DE DOCUMENTARE

Soţia domnului Francu, deşi legăna într-un mod destul de periculos un picior, vorbea calm, cu acea voce a femeilor care nu pot fi refuzate niciodată şi asta nu pentru că sunt frumoase, ci pentru că ştiu perfect cum să abordeze o problemă delicată cu un bărbat, mai bine spus soţul…
- Nu, să ştii că, în nici un caz nu este vorba despre mine! Eu, mă ştii, singurele mele bucurii sunt casa şi familia. Nimic altceva! Este vorba, în primul rând despre fetiţa noastră, un copil de excepţie, un copil supradotat aş putea spune, care, uite, din cauza unei programe şcolare absolut tâmpite, era cât pe ce să rămână repetentă în anul acesta, penultimul din nenorocitul acela de liceu, luar-ar dracu’ cu cine l-a mai inventat! Are nevoie, pur şi simplu de această excursie de documentare pentru a-şi lărgi orizontul, pentru a-şi perfecţiona deprinderile, pentru a se reinventa, te rog să mă crezi!
- Mdaa, daa, daa… rostea din când în când domnul Togănel Francu, alintat Dodonel, dând aprobator din cap. De fapt, domnia sa fiind director de bancă, nu se putea gândi decât la cifra de profit, aşa că nu auzea nimic din ceea ce mai tânăra sa soţie, doamna Cleo, rostea cu atâta patos. În fond era, fără să-şi dea seama, un înţelept! Cine ar putea schimba ideile unei soţii!? Şi dacă tot nu o poţi face, atunci de ce să nu ai o căsnicie liniştită aşa cum domnul Francu avea de aproape două zeci de ani.
Convinsă că şi de data aceasta rezolvase corect problema, doamna Cleo coborî în living unde fetiţa lor, June, stătea pe o canapea, clefăia gumă şi asculta muzică în căşti bălăngănind din cap. Îi făcu semnul victoriei şi îi trimise un pupic dulce. Probabil că June a văzut semnele mamei deoarece a deschis telefonul şi a început să vorbească.
June era o fată modernă cu tot ce înseamnă asta, iar numele i-l dăduse mami, inspirată dintr-o revistă de gen. Era ceva normal şi chiar foarte frumos, deoarece nu se făcea să te numeşti Decembrie sau Noiembrie. Cu alte cuvinte, cum numele îţi este şi destinul, se putea prognoza că fata va avea un viitor minunat nu ca proastele numite Caterina sau Filofteia.
Peste câteva zile când, absolut întâmplător, domnul Francu îşi văzu soţia moşmondind la nişte valize ceva mai mari decât o ladă de zestre, întrebă candid:
- Pleci, undeva?
Faptul că doamna Cleo nu a explodat şi nici nu l-a ars cu flacăra privirii se datora unei nemărginite iubiri şi, mai ales, înţelegeri, faţă de bunul ei soţ, un tip absolut nostim, care semăna cu un ursuleţ de pluş. Mă rog, un ursuleţ de pluş purtător de portofel dolofan!
- Dragă, dar am vorbit doar! Plecăm, eu şi June, în excursia de documentare necesară pentru programa şcolară! Şi nu uita, te rog, de bani!
- Aaa, da, daaa…
În consecinţă, a doua zi, domnul Francu îşi conducea familia, fetele mele, cum le numea el cu drag, la autocar. Duse cele patru valize în cală, se miră de cât de uşoare sunt şi-şi spuse în gând că: „uite, dragele de ele, modeste, nu şi-au luat cine ştie ce pentru această excursie de studii…” apoi se întoarse îşi îmbrăţişă soţia, aceasta îi permise să o sărute pe obraz, iar când să facă acest lucru şi cu fiica, constată că ea era deja în autocar şi, ca de obicei, mesteca gumă şi dădea din cap în ritmul muzicii.
- Eh, tinereţe, dar ce responsabilă, domnule! Cum a urcat ea cu grijă să ocupe locuri bune, în faţă. Eee, se cunoaşte ziua bună, adaptă el un vechi proverb la situaţia dată.
Aşteptă până autocarul a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldaţi care pleacă la război, lăcrimă puţin şi, gata, la slujbă, deoarece pe piaţa asigurărilor apăruse, dură, concurenţa.
„Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puţin pe acei pe care-i cunoşteau şi acum erau tot în autocar, observară că printre turişti se afla şi domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar şi Ted, un tânăr bun să joace într-o reclamă de Marlborough, dar care era, deocamdată, student la medicină, apoi, pentru că stresul pregătirilor le distrusese, au adormit şi bine au făcut fiindcă, la destinaţie, seara, în Budapesta, erau odihnite şi proaspete, nu ca restul doamnelor, desfigurate de oboseală.
Hotelul la care s-au cazat, unul de patru stele, era cu vedere spre Dunăre şi oferea servicii de calitate. Mami a făcut un duş prelungit, apoi s-a îmbrăcat cu ceva foarte uşor dar cu o pronunţată notă sexi şi i-a spus fiicei:
- Dragă, eu voi răspunde invitaţiei pe care domnul Nick mi-a făcut-o! Vom mai conversa, vom bea o cafea, vom mai pune la cale restul excursiei, aşa că, tu culcă-te, nu mă aştepta…
- Vai, mami, dar şi eu sunt invitată de Ted să mai ascultăm ceva muzică, la el în cameră, şi nici nu-mi este somn… Te rog, daaa…
- Bine, dar să fiţi cuminţi, glumi mami, ameninţând şăgalnic cu degetul…
- Vaiii, dar să nu-ţi faci nici o grijă, tuuu… Şi-au trimis apoi, conform obiceiului, câte un pupic dulce şi au plecat fiecare în treaba ei…
Dimineaţa cu o oră înainte de plecare au luat micile bagaje din cameră şi au băut o cafea la micul dejun. Cafeaua era îndulcită probabil cu somnifere, deoarece peste zi au dormit ca înţepate de musca tze-tze, total indiferente la obiectivele turistice pe care ghidul se tot străduia să le prezinte. Numai la Viena, când s-a făcut un mic tur de shopping, s-au trezit brusc şi au dat dovada unei energii remarcabile. E drept că şi aveau cu ce. Tati fusese el generos, dar nici ele nu s-au lăsat doar pe mâna lui. Îşi completaseră de multă vreme cecurile de călătorie ca să nu rămână, Doamne, fereşte, la poziţia lor, mai proaste decât alte turiste. Cam aşa a decurs toată excursia cu diferenţa că shopping-ul era ba la München, ba la Milano sau la Paris. Oricum, ultima seară au petrecut-o în acelaşi hotel din Budapesta dar, după cazare, turiştii erau invitaţi la o croazieră romantică pe Dunăre. Prin urmare „fetele mele” au servit un scurt în cameră apoi s-au regalat cu o cină de vis pe puntea vaporului. Domnii erau parcă puţin melancolici, vinul de Tokai predispunea la visare, iar mami plină de vervă, ducea, mai mult singură, o conversaţie spumoasă din care nu lipseau micile picanterii care fac deliciul oricărei cine cu oameni de spirit. June zâmbea misterios şi cu talpa desculţă a piciorului făcea unele exerciţii pe care le cunoştea de asemenea din revistele şi filmele de profil. Ted muşca, din când în când, furculiţa. Nick tăcea din principiu fiind el mai greoi la conversaţie. Apoi a urmat noaptea despărţirii cu tot ce înseamnă asta, după mai bine de o săptămână de răsfăţ, iar drumul spre oraşul natal a fost la fel de plăcut ca şi prima dată pentru că, firesc, toţi au dormit buştean.
La sosire îi aştepta tati, anunţat prin telefon. Când autocarul a oprit şi a fost nevoit să scoată geamantanele din cală a constat că acum cântăreau fiecare cam cât un vagon de marfă. Dar nu a avut timp să facă nici un fel de comentariu deoarece mami, după aşezarea bagajelor în maşină, l-a îmbrăţişat lipindu-se de el şi i-a dat un sărut pasional pe gură. Extrem de surprins, tati a gândit în modul său simplu şi naiv:
- Mititica, i-a fost dor de mine, şi un fior plăcut, o amintire a vremurilor de demult, l-a străbătut din cap până în picioare. Unde mai pui că, acasă, a primit cadou un breloc pentru cheile de la maşină, un ursuleţ panda, la fel cu celelalte cincizeci pe care le mai primise de-a lungul timpului.
Peste cam o lună, când a reînceput şcoala, la ora de limba română, clasa unde învăţa June a primit sarcina să facă o compunere pe tema: Amintiri din vacanţă. Entuziastă, a scris:
Wow! Supercool! A primit nota doi, cu unele observaţii cam acide referitoare la surprinzătoarea ei capacitate de analiză şi sinteză.
Adevărul este că nu s-a supărat deloc fiindcă deja îşi făcea planuri de viitor proiectându-şi o carieră de succes în modeling sau fashion, evident, doar ca trambulină pentru o căsătorie cu un fotbalist sau, la nevoie, cu un babalâc bogat pe care să-l îndoape cu viagra. Episodul numit Ted devenea din ce în ce mai mult o amintire plăcută fiindcă, hai să fim sinceri, în viaţă, nu te poţi baza pe un biet doctor cu salariu de mizerie. Visele îi erau potenţate de jocul zilnic, un adevărat antrenament am putea spune, cu noul vibrator pe care şi-l cumpărase din Paris, o minunăţie a tehnicii moderne, având dublă penetrare şi jet, plus acumulatori care ţineau zece ore. Cel vechi, care-i rămăsese şi cam mic, se gândea să i-l dea în dar unei colege, o tocilară ochelaristă care mai mereu se smiorcăia că pe ea n-o bagă nimeni în seamă deşi… Se simţea frumoasă, bună, generoasă… Era fericită! Şi, precum bine ştim, nimic nu contează mai mult decât asta!

 
Referinţă Bibliografică:
EXCURSIA DE DOCUMNETARE / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!