Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihaela Moşneanu         Publicat în: Ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014        Toate Articolele Autorului

COBRA - partea a patra
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Noaptea dădea ziua la o parte şi Ionuţ intră în parc pe aceeaşi alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu paşi înceti pe iarbă şi pe alei, simţind vântul cald care se stârnise din senin şi se înteţea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri şi de verdeaţă. Nu mai ieşise din seara aceea în oraş, deşi nu era el genul de persoană care să stea acasă prea mult. Dar trădarea Andreei reuşise să-l ţină în loc prea mult. Îşi ridică ochii spre cer şi văzu că începeau să apară norii cenuşii.  

„Acest vânt s-ar putea să aducă în curând o răpăială de ploaie şi poate voi avea ocazia să fac o baie în natură”, gândi el, amuzându-se.  

Trecuse o săptămână de când descoperise trădarea Andreei de faţă cu toată lumea. Îi rămăsese întipărită şi acum imaginea celor doi din discotecă, cu toţi ceilalţi în jurul lor. Ar fi fost mult mai frumos dacă Andreea i-ar fi spus că-l place pe Cornel şi că vrea să fie cu el, decât să se fi întâlnit amândoi pe furiş. El ar fi înţeles, n-ar fi fost mare filozofie. Pe deasupra mai era şi felul cum a aflat nu numai el, ci şi toată lumea. Nu i se părea chiar atât de interesant ce gândeau prietenii şi cunoscuţii lui, dar totuşi, se gândea că fusese luat de fraier. Se întreba în sinea lui: "Aşa faţă de prost am eu, oare?"  

Mergând, gândindu-se la trădarea Andreei şi la ploaia ce-şi anunţa venirea prin adierea vântului, ajunse la un moment dat în faţa bustului lui Eminescu şi a măsuţei rotunde. Se opri la câţiva paşi de bust şi cum măsuţa era ceva mai departe, până la urmă preferă bustul lui Eminescu. Ajunse imediat până în dreptul său, trecu pe lângă el ocolindu-l şi se aşeză pe iarbă în spate bustului, împreună cu gândurile lui.  

După vreo cinci minute, auzi nişte voci de fete şi un glas de băiat, care se apropiară de locul unde stătea el. Scoase capul de după bust şi îi văzu pe Alina, Ani şi Mihai, care veniră şi se aşezară jos pe iarbă, lângă acelaşi pom unde stătuseră cu o săptămână în urmă şi îşi aprinseră fiecare o ţigară. Imediat îşi aduse aminte şi de ei, căci uitase de toate în săptămâna aia. Primul lui gând fu să iasă de acolo şi să-şi anunţe prezenţa, dar auzind-o pe Alina, rămase pe loc:  

- Mă, voi mai ştiţi ceva de Ionuţ? Ce-o face? Din seara aia nu l-am mai văzut.  

- Măi Alina, nu l-am mai văzut, să ştii, spuse Ani.  

- Nici eu nu l-am mai văzut de-atunci, din seara aia, spuse şi Mihai.  

- Ce-o face oare? Întrebă din nou Alina.  

- Cine ştie? Îţi dai seama că o fi supărat şi că nu vrea să vadă pe nimeni. Dacă eram eu în locul lui, nu ştiu ce-aş fi făcut. Oricum a fost un mare domn în seara aia şi mi-a plăcut cum s-a retras, cu demnitate, spuse Mihai gânditor.  

,,Mulţumesc Mihai! Cine ştie? Poate voi avea ocazia să-ţi mulţumesc vreodată", gândi Ionuţ.  

- Măi, mi-e dor de el. O veni în seara asta la discotecă?  

Auzind-o, lui Ionuţ nu-i venea să creadă. ,,Cum adică îi este dor de mine? Ceee?...."  

Dar nu apucă să-şi termine gândul, auzind-o şi pe Ani:  

- Măi Alina, eu am mai văzut oameni îndrăgostiţi, dar ca tine n-am văzut măi, tu eşti belea curată la casa omului.  

- Măi Alina, ştii ceva? Şi tu Ani, vă zic ceva la amândouă? Sunt şi eu băiat şi-mi pot închipui ce-o fi fost în sufletul lui în seara aia. Şi cred că nu numai eu, oricine cu puţină minte şi-ar putea da seama. Sunt convins că Ionuţ merită să fie iubit, aşa cum îl iubeşte Alina. E un tip tare, din seara aia am un respect deosebit faţă de el. Oricine în locul lui ar fi făcut circ fără bani cu Andreea şi cu Cornel, dar el a fost calm şi domn, şi asta mi-a plăcut foarte mult.  

Ionuţ stătea locului împietrit de vorbele lor. Prima dată era surprins de Alina. Nu s-ar fi gândit niciodată, pentru nimic în lume, că ea ar fi putut să fie îndrăgostită de el. Despre Mihai ştia că e un băiat de treabă, dar nici despre el n-ar fi crezut să gândească aşa, pentru că ei doi nu erau prieteni apropiaţi. Se salutau când se întâlneau şi mai schimbau câte o vorbă ocazional. Singura pe care o cunoştea mai bine era Ani, vecina lui şi putea să spună că erau amici buni.  

Ionuţ vru să-şi aprindă şi el o ţigară, dar se abţinu, gândindu-se că ei vor vedea fumul care îl va da de gol şi renunţă.  

La un moment dat, Alina îi întrebă:  

- O veni în seara asta la discotecă? Poate n-o să vină, răspunse tot ea gânditoare.  

- Păi hai să mergem la discotecă şi-om vedea dacă vine sau nu. Şi până la urmă de ce să nu vină Alino, la discotecă? Dă-o dracu pe Andreea, că nu s-a terminat cu fetele din viaţa lui. Dacă ea a fost aşa de nesimţită şi de idioată..., continuă Ani, puţin iritată.  

- Mda, ai dreptate Ani. Hai măi fetelor, hai să mergem la discotecă. Aşa o să vedem noi dacă vine sau nu, că dacă stăm aici şi ne pierdem timpul cu dacă vine sau nu vine, nu vom şti. E deja o săptămână de când n-a mai fost la COBRA şi nu cred eu că-i prost, să nu mai vină niciodată, spuse şi Mihai.  

Fetele şi Mihai se ridicară de pe iarbă şi plecară spre discotecă, aruncând chiştoacele de ţigară şi lăsându-l singur pe Ionuţ în spatele bustului.  

După ce aceştia se îndepărtară, Ionuţ îşi scoase o ţigară din pachetul de Coloana ce-l avea în buzunarul drept de la blugi, o aprinse şi gândurile îl acaparără:  

,,Doamneee! E posibil aşa ceva? Alina îndrăgostită de mine? Oau! Chiar e tare faza asta. Mihai? Nu-mi vine să cred, ce bine ar fi dacă toţi ar gândi ca băiatul asta! Ani, vecina mea? Ştiam eu că ea şi Alina sunt prietene bune, dar ... mmm, nu ştiam că unul din secretele lor, sunt chiar eu".  

Râse preţ de câteva clipe, dar când se opri din râs, un zâmbet lăsa loc de continuare a râsului.  

Începu să-şi facă planuri:  

,,Ce-ar fi dacă i-aş cere prietenia Alinei? Este ea puţin plinuţă, dar nu-i urâtă şi are nişte ochi, oau! Adevărul e că datorită ochilor ei am început eu s-o salut, de fiecare dată când o vedeam. De aia mă întâlneam cu ea întodeauna, când mergeam la Andreea? Ea mă aştepta, cum de nu mi-am dat seama? Băăăi, ce prost am fost, că nu mi-am dat seama. Şi Mihai, uite ce băiat ca lumea e, voi avea grijă să mi-l fac prieten, se merită să ai în preajmă oameni ca el, în care să poţi avea încredere".  

Şi aruncând chiştocul de ţigară, se ridică în picioare şi plecă spre COBRA.  

Ionuţ grăbi paşii printre pomii şi trandafirii din parc, ocolind o porţiune de gard viu. Nefiind atent, greşise drumul, mergând pe o altă alee decât pe cea care plecaseră Alina, Ani şi Mihai. Venirea ploii i se părea netăgăduită, având impresea că simte primii stropi. Acum nu-l mai amuza ideea unei ,,băi’’ în natură, nu voia să-l prindă ploaia pe drum, până la discotecă. Entuziasmul său de-a se apropia de Alina pentru a-i cere prietenia, începea să se cuibărească tot mai mult în inima lui, dar în acelaşi timp începeau să-şi facă apariţia şi îndoielile, prin întrebări şi răspunsuri.  

În mintea sa se formase un lung şir de gânduri, pe care el încerca să le pună în ordine. Se gândea la Alina şi la prietenii ei, la Andreea şi la Cornel, la toţi cei din discotecă şi la el însuşi, cum Andreea îl considerase fraier în faţa tuturor.  

,,Cum să mă duc aşa, tam-nesam la Alina, să-i cer prietenia? Cred că i s-ar părea ciudat. Şi pe urmă cred că trebuie să am grijă să nu mă dau de gol, că am fost în spatele lui Eminescu şi-am auzit conversaţia lor. Mmmm, chiar m-a luat Andreea de fraier. O mai avea tupeu să se ducă la discotecă, de atunci? Cred că da, la nesimţirea ei, nu m-ar mira. Şi na, poate se vor uita toţi la mine ca la maşini străine, când mă vor vedea. Ce-ar fi dacă m-aş duce acasă? O să văd eu cum mă voi apropia de Alina, că nu pot aşa dintr-o dată, ar putea să bată la ochi, nu? Doamne! Cum să fac? N-am nici cea mai vagă idee. Mai bine să mă duc acasă."  

Şi în loc să meargă spre COBRA, îşi îndreptă paşii spre casă. Făcând câţiva paşi, se auzi strigat:  

- Ionuţeee! Ionuuţ!  

- Da! Răspunse el şi întorcându-se, îl văzu pe Dan, prietenul lui Mihai.  

Venise de la ţară de vreo două zile. Nu se întâlnise cu Mihai şi cu fetele încă, pentru că avusese o problemă de rezolvat. Se întâlnise numai cu Arabul, care îi povestise despre isprava Andreei şi-a lui Cornel.  

Dan era un băiat înalt, slăbuţ şi tuns scurt. Avea ochii mici şi verzi, un nas mare şi nişte buze subţiri care, abia le vădeai atunci când îl priveai. Era tot timpul vesel şi când râdea, i se vedea dantura cariată. Dacă îl vedeai râzând, n-aveai cum să nu râzi. Nu era vorba de faptul că ai fi râs de el, ci pur şi simplu râsul lui era contagios. Era îmbrăcat într-un trening negru şi purta nişte adidaşi galbeni. Sub bluza de trening avea un tricou bleu, larg şi lung, cu imaginea unei cascade. Era un prieten de nădejde pentru oricine şi mai tot timpul era pus pe şotii. Chiar şi atunci când era vorba de ceva serios, făcea haz de necaz într-un mod atât de simpatic încât, oricât ai fi fost de supărat, tot râdeai cu el.  

- Salut! Ce faci? Şi dând noroc cu Ionuţ, unde mergi? Nu vii la discotecă?  

- Nuu, nu vin, mă duc acasă, răspunse nehotărât Ionuţ.  

- De ce? Spune-mi sincer, de ce?  

- N-am chef de discotecă, Dane, îi spuse, întorcând capul.  

- Băi Ionuţe, de ce eşti fraier? Hai să-ţi spun eu de ce nu vii, tu nu vii din cauza fazei cu Andreea şi Cornel, că mi-am întins puţin antenele când am venit de la ţară şi-am aflat. Dar să-ţi spun ceva măi băiete, dacă nu vii, faci o mare greşeală. Şi-am mai aflat că ei au mers la discotecă în fiecare seară de-atunci, fără să se sinchisească. Aşa că lor ar trebui să le fie ruşine să mai apară în COBRA, nu ţie. Aaa! Şi încă ceva, nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu vorbeşte cu ei. Vin acolo, dansează împreună şi poate sunt ei fericiţi, dar sunt ignoraţi de toată lumea.  

Ionuţ îl privi, dar nu spuse nimic şi Dan îi continuă:  

- Tu te duci acasă şi stai singur, în timp ce ea îşi vede de viaţa ei mai departe. Crezi că merită?  

- Ştii ceva? Ai dreptate, dacă aşa stau lucrurile cu Andreea şi cu Cornel, atunci hai că vin, că nu este ea singura fată de pe lumea asta, se hotărî Ionuţ, gândindu-se la Alina.  

În timp ce Dan îi explica lui Ionuţ cum stau lucrurile, începuse să plouă. Băieţii se luară de după gât şi porniră spre discotecă. Imaginea celor doi băieţi prin ploaie era haioasă. Dan, fiind mai înalt decât Ionuţ cu douăzeci de centimetri, se aplecase uşor spre Ionuţ, care facea un mic efort de-al ţine de după gât, dând impresea că se agăţa de el.  

Când ajunseră în faţa discotecii, căutară banii să-i plătească intrarea lui Ginu, dar Arabul, care era şi el la uşă le spuse:  

- Lasă, în seara asta sunteţi invitaţii mei.  

- Merci Arabule.  

- Ionuţeee, Daneee, bine aţi venit! Le ură Arabul, chiar mi-a fost dor de voi, măi! Şi tu Ionuţe, n-ar fi trebuit să lipseşti atâta, dar...să ştii că te înţeleg.  

Ionuţ îl privi atent pe Arabul, în timp ce acesta îl bătu pe umăr şi îi mai spuse zâmbind:  

- Hai, capul sus! Acum, treci în discotecă.  

Şi apoi, dându-se la o parte împreună cu Ginu care zâmbea, Dan şi Ionuţ intrară în dicotecă.  

Prin îmbulzeala din discotecă, mulţi îi salutau, făcându-le cu mâna şi alţii îl băteau pe umăr cu mâna pe Ionuţ. El însă îi căuta cu privirea pe Alina, Ani şi Mihai, până când îi văzu. Ani şi Mihai stăteau cu faţa şi îi observară pe cei doi băieţi, în timp ce Alina era cu spatele.  

Curând ajunseră la câţiva paşi de ei, Ionuţ se opri şi-o privi atent pe Alina, zâmbind. Se apropiară de ei, le salutară pe fete şi dădură noroc cu Mihai. Alina încerca să-l observe discret pe Ionuţ, dar nu reuşea, pentru că şi el o privea din când în când.  

La un moment dat Ionuţ îi văzu pe Andreea şi Cornel, dar întoarse capul dezgustat şi în clipa aceea Dj Johnny spuse de la pupitru:  

- Bine ai venit, Ionuţ! Şi cu drag, o dedicaţie specială pentru prietenul nostru Ionuţ, o voce extraordinară, va cânta acum pentru Ionuţ: Freddie Mercury - "Living On My Own".  

- Oaaau! Se auziră vocile tuturor din discotecă.  

Mihai şi Dan se opriră din dans şi discutau între ei. Alina, Ani şi Ionuţ dansau, în timp ce privirile Alinei şi ale lui Ionuţ se intersectau des, în timp ce Ani se amuza, observându-i discret.  

Ionuţ, privind-o pe Alina, se gândea cum să facă să se apropie de ea, în timp ce ea nu ştia ce să creadă despre privirile lui îndreptate spre ea. Când se termină melodia "Living On My Own", Dj Johnny anunţă melodia "I Will Always Love You", a lui Whitney Houston. Mihai o invită pe Ani la dans, Dan invită şi el o fată din apropierea lor şi atunci Ionuţ profită de ocazie, invitând-o pe Alina. Fata simţi că nu mai poate de bucurie, în timp ce el o ţinea în braţe, zâmbind. Când se termină melodia, îi şopti la ureche:  

- Vrei să ieşim puţin afară? Aş vrea să vorbesc ceva cu tine.  

Alina, făcând ochii mari, aprobă din cap că da. Se luară de mână şi ieşiră afară, uitând amândoi să-şi mai ia rămas bun de la prietenii lor. Ceilalţi din discotecă, mai ales cei care-i cunoşteau pe amândoi, s-au bucurat să-i vadă ieşind împreună.  

Ajungând la ieşire, Ionuţ îi spuse lui Arabul:  

- Ieşim puţin afară, dar ne întoarcem.  

- Aici sunt şi vă aştept, dragii mei, răspunse Arabul, zâmbindu-le.  

Dar Arabul ştia că nu se vor mai întoarce în seara aia.  

Făcură câţiva paşi prin ploaia care părea să se oprească, îndepărtându-se de discotecă. Alina se opri în loc şi îl privi. Ionuţ se opri şi întorcându-i şi privind-o la rândul său, spuse:  

- Vreau să te-ntreb ceva. Vrei ... vrei să ... fii prietena mea?  

Alina rămase cu ochii mari şi cu gura căscată. Visase de atâtea ori la clipa asta încât, acum că această clipă devenise reală, nu-i venea să creadă. El îi mângâie obrazul şi şuviţa. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaştri-verzui, o mai întrebă o dată:  

- Vrei să fii prietena mea?  

- Da, răspunse ea şoptit.  

- N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, mângâind-o pe obrazul drept şi aplecându-se spre ea.  

- Daaaa, vreau! Spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau!  

Atunci el o luă în braţe, o sărută uşor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână şi plecară spre parc, fără să observe că toţi cei din discotecă ieşiseră să-i vadă, pentru că Arabul îi anunţase că:  

 

- Băăăi! Veniţi să-i vedeţi pe Alina şi pe Ionuţ, că ăştia nu se mai întorc în seara asta aici!  

Sfârşit  

Referinţă Bibliografică:
COBRA - partea a patra / Mihaela Moşneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moşneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Moşneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!