Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihaela Moşneanu         Publicat în: Ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014        Toate Articolele Autorului

COBRA - partea a treia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Printre ţipetele şi înjurăturile vulgare, dar şi hazlii în acelaşi timp, ce stârneau râsul unora care tăceau, majoritatea tinerilor începură să se împingă între ei, căutând ieşirea din discotecă. Se iscase o învălmăşeală de nedescris, ce ţi-ar fi inspirat o oarecare teamă dacă ai fi fost acolo. Cei mai mulţi dintre tinerii care îşi etalau mişcările graţioase de dans cu câteva minute înainte, acum în întuneric se transformară în umbre vii, care vociferau expresii greu de suportat auzului şi în locul "curcubeului" produs de luminile celor şapte spoturi, acum se vedeau doar nişte pete neclare de pe hainele cauciucate şi viu colorate ale tinerilor.  

În învălmăşeala care se iscase şi devenise de-a dreptul de nesuportat, niciunul dintre ei nu ştiau cum să găsească ieşirea din discotecă. Unii ţipau, înjurau, se îmbrânceau între ei şi alţii râdeau.  

Deodată se auzi vocea răsunătoare a Arabului, de la pupitrul lui Dj Johnny:  

- Aloooo! Alooo, oameni buni! Liniştiţi-vă! Că nu vă mănâncă nimeni prin întuneric, iar daca vreţi să plecaţi, nu vă opreşte nimeni! În primul rând nu mai ţipaţi şi nu mai înjuraţi, că nu-i vina nimănui că s-a oprit curentul. În al doilea rând, cine vrea să plece, e poftit din partea mea să caute cu grijă ieşirea şi ... out! S-a-nţeles? Iar cine mai doreşte să stea - că poate curentul va reveni - iar sunt invitaţi să rămână, ok? Gata! Să nu vă mai aud gura la niciunu', că toţi mă cunoaşteţi şi ştiţi foarte bine cum fac atunci când mă supără cineva.  

Se lăsă o linişte deplină, în care se auzea până şi respiraţia celor aflaţi acolo în acel moment. Toţi rămaseră muţi de parcă le-ar fi băgat cineva un căluş în gură. Unii dintre ei căutau ieşirea, mai îmbrâncindu-se din când în când - de data asta fără să vrea - şi găsind-o până la urmă, plecară în parc. Alţii rămaseră în discotecă să aştepte revenirea curentului.  

În învălmăşeala aceea, multi dintre tineri se despărţiră fără voia lor de cei cu care veniseră la discotecă şi aşa se întâmplă şi cu Alina, care fără să-şi dea seama, se rătăcise de Ani şi Mihai. La un moment dat se pomeni chiar lângă Ionuţ, care şi el o pierduse pe Andreea.  

Cei doi tineri rămaseră ca două stane de piatră în primul moment. Alinei îi stătu inima în loc şi nu ştia ce să facă, iar Ionuţ o privea fascinat de ochii ei albaştri-verzui care străluceau în întuneric.  

- Bună!  

- Bună Ionuţ! Şi schiţând un zâmbet, mă uitam după Ani şi după Mihai.  

- Şi eu mă uitam după Andreea, că pur şi simplu s-a evaporat pe-aci.  

Pe Alina o amuză răspunsul şi râse. Văzând-o că râde, el îi ţinu isonul, privind-o în continuare atent şi gândindu-se cum să o întrebe ce avea cu el.  

- Ei, sper să vină curentul şi atunci o să ne găsim noi unii pe alţii, spuse Alina.  

- Da, cred că ai dreptate, sper şi eu să vină curentul cât mai repede. Dacă vine curentul mai stai la discotecă? Eu unul mai stau.  

- Da, dacă vine, mai stau şi eu, răspunse Alina imediat.  

- Adevărul e că-mi place aici la discotecă, e super tare, e fain.  

- Da, este fain. Şi mie îmi place.  

Alina era atât de fericită că vorbea cu el. Era prima oară când ei erau faţă în faţă şi vorbeau. Până atunci ,,se întâlniseră" când mergea la Andreea şi abia aştepta salutul lui.  

Ionuţ îi zâmbi, stăruind în gândul său s-o întrebe dacă e cumva supărată sau dacă are ceva cu el, dar nu ştia cum. Descoperi că se simţea bine în preajma ei, îi era foarte simpatică, iar ochii ei erau adorabili. Tot gândindu-se cum să afle, până la urmă îşi luă inima în dinţi şi-o întrebă:  

- Alina ... tu ... eşti cumva supărată pe mine?...ţi-am greşit cu ceva?  

Alina rămase mută de uimire auzind întrebarea şi când să-i spună că nu e supărată pe el, că de ce-ar fi?, reveni brusc curentul. Lumina îi apropie unul de celălalt şi îşi duseră amândoi mâinile la ochi. După câteva secunde, reuşiră să se dezmeticească şi Alina vru să-i spună lui Ionuţ că nu e supărată, dar observă că el privea fix şi strângând încă din ochi, undeva în spatele ei, cu gura căscată.  

Când se întoarse şi ea să vadă la ce era aşa de atent, rămase şi ea consternată de ceea ce vedea.  

Dacă ar fi existat ceva pe lume care să-i distragă atenţia Alinei de la Ionuţ în acel moment, doar un singur lucru ar fi făcut posibil aşa ceva. De fapt, ceea ce vedeau, îi făcuse să uite unul de celălalt, deoarece priveau amândoi în aceeaşi direcţie şi nu realizau că aprinderea bruscă a luminii încă îi mai deranja puţin. Dacă cineva i-ar fi întrebat atunci cum îi cheamă, sigur n-ar fi ştiut să răspundă.  

Aceeaşi reacţie o aveau şi Ani cu Mihai care se aflau la câţiva paşi de Alina şi Ionuţ, la fel priveau şi ei, muţi de uimire şi toţi cei care nu plecaseră din discotecă şi aşteptaseră revenirea curentului pentru a dansa şi a se distra în continuare, toţi rămăseseră stane de piatră.  

Tinerii îşi reveneau din încremenirea care îi cuprinsese. Se auzeau murmure înăbuşite. După ceva timp începură să strige la unison, de parcă s-ar fi înţeles între ei:  

- Uuuuuuuu! Uuuuuuuu! Uuuuuuuu!  

Deşi Arabul striga şi el cât îl ţinea gura, la un moment dat se opri şi spuse:  

- Băăă, găini împuţite ce sunteţi voi, nu vă e ruşine aşa puţin?  

Şi Ani continuă după el:  

- Nenorociţilor! Nesimţiţilor şi proştilor ce sunteţi, chiar aşa aţi ajuns? Băăă, a venit curentu', bă fraierilor, gataaa! Acum v-a văzut toată lumea, toată lumea vede că în loc de minte aveţi tărâţe şi în loc de cap aveţi un dovleac!  

- Uuuuuuu! Uuuuuuu! Uuuuuuu!  

Şi din nou se auziră înjurături îmbinate cu expresii vulgare. Ceea ce-i făcuse pe Alina, pe Ionuţ si pe toţi ceilalţi să rămână stane de piatră şi să aibă o asemenea reacţie, era că Andreea şi Cornel se sărutau de mama focului şi se mângăiau unul pe celălalt în văzul tuturor. Fiind întuneric, nimeni nu observase acest ,,amănunt". Acum însă, imaginea Andreei în braţele lui Cornel era un adevărat ,,spectacol" pentru tineri, cărora nu le venea să creadă. Revenirea bruscă a curentului îi împiedică la început să se îndepărteze unul de celălalt, moment în care rămaseră ca două statui îmbrăţişate.  

Majoritatea tinerilor care veneau la discotecă se cunoşteau sau se ştiau din vedere. Dacă intrai o odată sau de două ori în COBRA, era imposibil să nu fii cunoscut sau ştiut de ceilalţi care frecventau discoteca în fiecare seară. Arabul avea întodeauna grijă de acest lucru. Când apărea vreun  

necunoscut, imediat se apropia şi se împrietenea cu el. Îi vorbea frumos şi cu veselia sa dezinvoltă, într-o oră-două afla şi cum o cheamă pe mama lui, dacă voia. De aceea se ştia cine cu cine este prieten şi se cunoştea absolut  

tot ce se întâmplă în discotecă.  

Alina nu-şi dezlipea privirea de la Ionuţ. Văzu când începură să-i curgă lacrimile pe obraji. Era singura reacţie vizibilă care o avea băiatul şi ea simţea nevoia să îl mângâie, să îl ia în braţe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur şi simplu n-o mai vedea.  

Cu privirea fixă şi înlăcrimată străbătu cei câţiva paşi care îi despărţeau de Andreea şi de Cornel, scrutându-i cu privirea, fără să spună nimic.  

- Ionuţ, nu-i ceea ce crezi, încercă Andreea să se scuze.  

- Aaa, nu? Oricum, nu contează ceea ce cred. Mai contează ce cred eu, măi Andreea, cănd nu numai că nu ti-a fost ruşine de mine, când nu ţi-a fost ruşine de niciunu' dintre cei care se află aici de faţă?  

Andreea, privind-o pe Alina, se răsti la el:  

- Da şi tu? Tu ce faci cu asta?  

Imediat ce Ani şi Mihai o auziră pe Andreea, se apropiară în grabă, urmaţi de Arabul, Dj Johnny şi ceilalţi.  

Ionuţ o întrebă răstit, fără să-şi dea seama de prezenţa lor:  

- Cu care asta, măi fată?  

- Ionuţe, de Alina spune, îi spuse Ani. Andreea, dacă te-ai făcut de râs, treaba ta, dar de Alina să nu te legi, că o încurci cu mine, ai înţeles?  

- Zăău măăi, vorbeşti serios? Se obrăznici Andreea.  

- Gataaa! Gata Ani! Şi pe voi toţi, vă rog frumos să tăceţi, căci eu sunt cel care trebuie să vorbească! Strigă Ionuţ.  

- Băi, gata! Ionuţ are dreptate, să nu vă aud pe niciunu', s-a-nţeles? Se răsti şi Arabul.  

Cornel încercă şi el să se scuze cumva:  

- Băi Ionuţe, eu ..., dar nu apucă să mai spună nimic, că Ionuţ îi spuse:  

- Cornele, tu să taci, pentru că nu am nimic de discutat cu tine şi stai liniştit, că nu te omor din cauza Andreei. Dacă ei îi plăcea de tine, trebuia să-mi fi spus şi aş fi înţeles, dar asta e! Crede-mă că nu am nici o treabă cu tine şi nici cu ea nu mai am din acest moment. Din partea mea să vă fie de bine şi să vă iubiţi, până vă iasă pe nas! Ai înţeles?  

Cornel înţelese şi lăsă capul în jos. Nu mai spuse nimic şi ,,se ascunse" în spatele Andreei.  

Ionuţ îşi sterse lacrimile cu palmele, deşi acestea nu se opreau şi privind-o pe Andreea calm, mai spuse o dată:  

- Ştii Andreea, îţi doresc numai bine şi să fii iubită de Cornel sau de cine vrei tu.  

Andreea dădu să-l ia în braţe, dar Ionuţ o împinse direct în braţele lui Cornel, le întoarse spatele şi plecă. Alina şi toţi ceilalţi îl urmară, dar el se opri în loc, şi plimbându-şi uşor privirea spre, spuse:  

- Alina, Arabule, Ani şi voi toţi, vreau să fiu singur şi voi pleca acum. Vă mulţumesc la toţi, dar vreau să fiu singur.  

Văzându-l că pleacă din discotecă, Alina vru să se ducă după el, dar Mihai o prinse de mână şi Ani îi spuse:  

- Stai aici, nu te duce niciunde. Ai răbdare, că e timp să fii cu el, acum nu-i momentul. Lasă-l în pace că-i băiat mare, se descurcă el. Sigur nu-i trebuie compania ta, acum. N-ai văzut că a spus, că vrea să fie singur? Stai cuminte şi-ai răbdare, c-ai să fii cu el, dar nu acum.  

Alina îşi aduse aminte de discuţia din parc şi o întrebă repede:  

- Măi Ani, tu ştiai? Ştiai că Andreea e şi cu Cornel?  

- Da ştiam, şi mă tot gândeam cum să fac în aşa fel ca Ionuţ să afle, dar văd că a ţinut soarta cu mine, n-a mai fost nevoie să fac nimic. Adevărul e că habar n-aveam cum să fac ca să afle, n-aveam nicio idee.  

- Băăăi, aşa ceva! Chiar că a fost o fază tare, spuse şi Mihai, strâmbându-se. A fost o fază de-a dreptu' infectă, măi fetelor! Ce naibii mă, chiar nu s-au gândit deloc că poate să-i vadă cineva? Aşa proşti măi, n-am văzut de când sunt eu. Uite, de exemplu, când a fost oprit curentul, puteau să fi plecat şi nu-i vedea nimeni, dar ei măi, chiar aşa de proşti sunt, nu ştiu ce-or fi avut în capul ăla.  

-Tărâţe, ce să aibă? Şi dovleac, în loc de cap, aia au, răspunse Ani, făcându-l pe Mihai să râdă.  

Toată lumea comenta despre ceea ce făcuseră Andreea şi Cornel. Plecară la câteva minute după Ionuţ, auzind în spatele lor cum erau goniţi şi dispreţuiţi de toată lumea:  

- Gunoaielooor! Gunoaie infecte ce sunteţi, căraţi-văăă! Să nu vă mai vedem pe-aci! Şi alte expresii de acest fel.  

După ce plecară ei, Dj Johnn porni muzica cu melodia "You're My Heart, You're My Soul'', cântată de Modern Talking, în timp ce Mihai râdea de Ani.  

Alina se gândea la Ionuţ. Nu prea era atentă la prietenii ei şi le spuse:  

- Măi, eu nu mai stau, eu plec acasă.  

- Bine, hai să plecăm şi noi, fură de acord Ani şi Mihai.  

 

Şi după ce le făcură cu mâna lui Arabul, lui Dj Johnny şi celorlalţi pe care îi cunoşteau, plecară din discotecă.  

va urma  

Referinţă Bibliografică:
COBRA - partea a treia / Mihaela Moşneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1167, Anul IV, 12 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moşneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Moşneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!