Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

DINCOLO DE CEI PATRU POLI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ilustrație: Moving Day  
Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada  
 
Așteptam să dispară lumina văzută și să privesc luna printre perdelele zugrăvite în crem, dincolo de mirosul obraznic al fripturii din cuptorul de pământ auriu, dizolvat în abur.  
 
Ziua care se încheia în curând avea să fie uitată, așa precum uitate erau alte mii de zile de-a lungul timpului: o ultimă speranță împrejurul nopții se derula prin căldura artificială a serii. Să mă supăr – nu prea îmi dădea mâna. Să tremur? Nici atât.  
 
„De cât timp ești pe drum?”, mă întrebă Ilinca în căutarea unei căni de lut.  
 
„De la începutul lui decembrie, dar pregătirile se derulează de mai bine de doi ani.”, am răspuns încercând să rememorez istoria personală recentă.  
 
„Nu”, îmi spun, gândindu-mă la varianta optimistă a cozonacului cald din vatră. Mai bine să aștept ziua de mâine. Nu pot pleca acum. Ar trebui să existe ceva mai presus de logica expresiei verbale.  
 
Îmi adun tălpile picioarelor și le așez într-o ușoară poziție de Yoga. Patul se coboară sub greutatea mea, dar îl simt prietenos și încăpător. Dacă stăm la taclale, atunci să ne bucurăm de o cană de lapte cald. Afară e ger curat și limpede, se aud săniile în depărtare, iar pamântul e înghețat de o săptămână. Aș fi putut pleca cu vreo două zile înainte, atunci când pădurea dădea semne de curaj, dar am preferat să întârzii chemarea și să tânjesc după ea.  
 
„E ger ca la Polul Nord!”, răspunse la o întrebare probabilă Toma, intrând pe ușă. „Lasă cartea și vino să privim cerul. Azi va fi perfect.”  
 
Mi se adresa mie, evident, dar nu aveam puterea să las cartea din mâna, nu puteam să clipesc măcar. Așa cum se spune în povești, timpul stătea pe loc, fiindcă eu știam, prin propria mea voință, să îl păstrez doar pentru mine. De altfel ce importanță mai avea călătoria din moment ce și aici iarna hiberna prin ea însăși, uitînd că era flămândă?  
 
Aș fi putut să mă apropii mai mult de sobă, să îi simt fierbințeala în buze, dar încă se mai zăreau literele și m-aș fi dat de gol în fața gazdelor. Volumul de memorii repeta aceeași atracție către Polul Nord magnetic ivită în nopțile de lectură din copilărie și tare îmi era teamă să nu rămân un cârlig agățat de fire, în detrimentul călătoriei. Dacă aș putea povesti, aș scrie câteva zeci de pagini despre ascunzătoarea de sub plapuma din patul bunicilor. Dar nu pot. Am doar aceeași senzație stranie de paralizie completă a mușchilor.  
 
Aș dori să văd totuși luna în seara asta. De ceva timp uit să monitorizez starea în care se află. Crește sau descrește..., vreau să spun. Adică, ar trebui să îmi facă un semn, să știu cînd să pornesc la drum. Așa că închid ochii fiindcă tot nu îmi mai folosesc la nimic. Știu că se vor uita la mine și vor crede că am adormit, dar nu este așa. Sunt departe de a visa, întrucât eu mă rog de lună să apară.  
 
„Este un avion.”, ghicește Ilinca în tremuratul meu că nu dorm. „Suntem aproape de aeroport și câteodată ne trezim din somn cu vuietul motoarelor.”  
 
Îi zâmbesc cu ochii și o las să termine de curățat zăpada din pervaz. Îi este greu și încearcă să spargă gheața totuși.  
 
„Câtă incertitudine,” îi răspund, „să locuiți de atâta timp singuri în văgăuna asta. Dacă nu aș pleca așa de departe, aș putea crede că ne aflăm intr-un Pol al Nordului inaccesibil. Dar măsurabil; într-adevăr, măsurabil. În zgomotul uitat al civilizației moderne.”  
 
La Pol nu există civilizație, trebuia să știu, dar părea adevărată fraza, sau cel puțin era adevărată pentru mine. Ritmul mă luase pe nepregătite, într-o seară atât de friguroasă.  
 
„Îți este dor de iarnă.”, sugeră Toma.  
 
Niciodată...  
 
Aș fi preferat să mut continentele decât să mă găsească iarna.  
 
Să ies acum din casă, se lăsase noaptea peste câmp și cerul părea curat. Mă aștepta luna, atât cât ar fi avut curajul să o facă înainte de ivirea zorilor. Fiecare își consuma timpul în funcție de limitările personale.  
 
„Ce bine”, îmi spun, „ce bine că nu e nevoie să alerg dupa ea.” Este acolo, într-o relativ confortabilă permanență, îmi cunoaște fiecare mișcare, nu este nevoie să o încurajez în nici un fel.  
 
Ilinca dispăruse în cea de a doua încăpere a casei, iar Toma mânca din friptura tocmai preparată. Era un moment bun pentru un dialog singuratic cu exteriorul. M-am ridicat și am asigurat cartea pe măsuța de lângă ușă. Cu bocanci cu tot cântăream o sută de kilograme, dar puteam presupune că acest paramentru nu îngrijora pe nimeni în astfel de instanțe – deși eu așteptam cu nerăbdare să aud zapada scârțiind sub tălpi.  
 
Fără o prispă pe care să întermediez ieșirea, am închis ușa direct în vâltoarea albului întunecat al nopții. Gerul începea să răzbească prin degete și frunte. Nu prea aveam cum să mă plimb, dar ar fi fost bine să experimentez câțiva pași, altfel m-aș fi transformat într-o statuie colorată, stranie în contextul nopții. Culoarea canadienei mele se definea uman, dar peisajul o respingea. Deveneam un participant exterior, adaptabil la frumusețea peisajului doar din perspectiva observatorului tăcut.  
 
Încercam să descopăr orizontul, dar era compromis de alăturarea pădurii grizonate și a stelelor pătate de nori depărtați. Luna ședea liniștită la locul ei, în creștere, dar mincinoasă, fără culoare decisă, neinteresată de trecerea vremii. Acum ce să îi spun? Comunicarea îmi crea un sentiment comic, spre surprinderea mea. Pe mine nu mă caracterizează simțul umorului și știu că rareori zâmbesc când este vorba de conversație. Dar mă încurcasem în acest dialog ce trebuia să devină spectaculos. Mai târziu sau mai devreme ar fi fost recomandabilă o frază de început.  
 
Mă uitam încă și am avut impresia că privirea mă părăsește în favoarea unei înțelegeri ascunse între stele și astrul nocturn. Aici nu se află nici o mare, nici un ocean și nici un lac. Nu se experimentează nici un fel de flux sau inversare climatică. Fără sens această replică a lunii într-un loc în care oamenii trăiesc dintr-o minunată greșeală. Exercițiul coabitării cu fenomenele naturale este exclus în această parte a lumii. Aici nu găsim decât un zero absolut al legilor fizicii, un mediu simplu în care nu există erori de gândire. Nu ne interesează care este mișcarea electronilor în nucleu, avem numai o percepție majoră a efectelor curenților vitali prin materie.  
 
Cu siguranță, luna nu era interesată de toate acestea, ea mă observa pe mine cu un adânc respect dar și cu o oarecare îndoială. Într-un târziu am observat chiar o sfială în lumina ei, ceea ce nu m-a determinat să încetez expresia cuvântului.  
 
Așadar aveam un dialog, precum îmi dorisem, cu cerul. Dacă mi s-ar fi răspuns definitiv, aș fi încercat să mă întorc la căldură, lângă lemnele din foc. Dar tot mai așteptam. Era perfect.  
 
Să ne raportăm la ceea ce există: o noapte cu lună în creștere, un moment fără tensiuni majore într-o avalanșă de nimicuri istorice. Polul Nord se redefinea prin modificări successive și infinitezimale dar cumva trecând peste fenomene de îndoială privată. O mărime raportată la doua incertitudini, o diferență absolută în geomagnetismul Pământului.  
 
„O ușoară tentativă de seducție?” mă întrebă Toma deblocând intrarea.  
 
„E frig.”, am răspuns întorcându-mă spre el.  
 
„Intră în casă. Să prinzi câteva ore de somn până răsare soarele.”  
 
Am găsit cartea în locul în care o lăsasem, dar prinsă de curentul de aer creat în gheața exterioară ferestrei: un calcul corect pentru plecarea de mâine dimineață, un vis pe care îl port cu mine oriunde pășesc.  
 
Mihaela CRISTESCU  
25 aprilie 2015  
 
Notă: Se face referire la cei patru Poli de Nord: Polul Nord geografic, Polul Nord magnetic, Polul Nord geomagnetic și Polul Nord inaccesibil  
 
Referinţă Bibliografică:
DINCOLO DE CEI PATRU POLI / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1576, Anul V, 25 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!