Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

FRACTALI IN TIMP
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ilustrație: REWIRING THE UNIVERSE,  
Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada  
 
Ar fi putut considera această după-amiază ca fiind un moment al zilei fără prea multă importanță, o iluzie cinematografică coborâtă în realitatea unui apus de soare încetinit de propriul ritm de viață, într-o normalitate, cel puțin tăcută, a pașilor pe asfalt. Cel mai adesea, nimic din geometria zilnică a fractalilor convertiți în unități de timp nu putea conduce la idea apariției unui eveniment concret, diferit de ceea ce obișnuia să își reprezinte în fiecare vară, prin lungile călătorii deterministe, atrase de străzile orașului. Din perspectiva razelor de seară, mai rămînea de remarcat doar o epocă pe sfârșit de mandat, o răspundere ce trebuia asumată și un bilanț de încheiat. În rest, matematica avea să explice auto-similaritatea intervalelor păstrate în memoria subconștientă prin ecuații complicate, probabil corecte, dar complet nefolositoare în cazul de față.  
 
Printre clădirile care se aliniau de-a lungul șoselei, Carl o descoperi dintr-o privire, chiar și de la o depărtare considerabilă, pe cea căutată și se bucură la gândul că avusese curajul de a pleca în căutarea tabloului. Chemarea fusese surprinzătoare pentru el, o rupere a recurenței diurne ce prezenta, virtual, un anume risc, dar care se putea termina cu o seară liniștită, un ceai fierbinte la gura sobei, muzică și o privire de încredere spre noua achizitie plasată undeva, deasupra masuței de jad, in livingroom.  
 
Precum orice sistem care încearcă să ajungă la o stare de echilibru, Carl conta pe puterea sa interioară de regenerare, pe atractorul sau personal, identificându-se ca individ și nu ca făcând parte dintr-o generație, sau, măcar dintr-un grup de persoane având aceleași interese. Cu atât mai mult cu cât, prin educație, fusese invadat de modelele respectului și perfecțiunii, pe care le considera, în consecință, ca fiind singurele în măsură să creeze continuitate și decență.  
 
Intrarea în clădirea ascunsă de mașinile parcate pe trotuar era întunecată și rece, încadrată de piatră și ciment, dar în momentul în care Carl termină de urcat scările, în fața lui se prefigură o poartă de sticlă fumurie pe care o deschise cu greu. Lumina din lăuntru îi schimbă sensibilitatea de observare și descoperi, încetul cu încetul, că efectul radiației electromagnetice reitera o amintire mai veche, poate numai o reflecție a propriei dorințe de întoarcere eternă la începuturi . Câteva chestiuni preluate dintr-un mit al cunoașterii personale îl sfătuiau să caute realitatea, în funcția sa de imitare a lumii de dincolo de arta palpabilă care îl înconjura.  
 
Pas cu pas, așa cum încerca de fiecare dată când vizita o nouă expozitie de pictură, Carl își aminti de dorința sa de a concretiza timpul petrecut de-a lungul coridoarelor, prin imagini de comunicare târzie – o cale de a înțelege și de a rezolva în mod iterativ probleme din diferite domenii de activitate, prin conexiuni imediate, realizate în structura de adâncime .  
 
Galeria de artă reprezenta, așadar, locul ales perfect pentru captarea unei noi dimensiuni, dacă nu fizice, cel puțin mentale, o modificare a timpului real, precum și o adaptare a conștiinței la o altă perspectivă de receptare a existenței efective. Simțise pentru prima dată acest lucru în fața unui tablou semnat Jackson Pollock , un drip painting celebru, considerând chiar și numai valoarea de vânzare a acestuia. Iar de atunci, memoria subconștientă îl împingea la o detaliere continuă și activă a privirii sale cotidiene, în speranța re-găsirii, pe diferite nivele de conoaștere, a unui tipar material, moral, artistic sau stiințific pe care să îl multiplice, ca soluție general-uman valabilă.  
 
Apoape goală sala în care se afla. Doar acel cuplu elegant spre ieșirea din galerie și un tânăr ce se odihnea pe canapeaua din fața tabloului considerat spre final. „Un student”, gândi Carl, nefiind sigur ce anume l-a determinat pe tânăr să intre în expoziție, într-o zi atât de călduroasă. Ar fi putut merge cu prietenii în parc sau la cinematograf, dacă bibliotecile nu mai erau convenabile. Posibil, totuși, să aștepte pe cineva.  
 
Ca și cum ar fi înțeles că era privit cu coada ochiului, studentul întoarse capul către Carl și îl privi direct, în așteptarea unui răspuns. Liniște muzicală: nici un cuvânt rostit, se auzeau pașii pe parchet și o melodie în surdină.  
 
I run to the rock, please hide me  
 
I run to the rock, please hide me, lord  
 
All along dem day  
 
But the rock cried out, I can't hide you  
 
The rock cried out, I can't hide you  
 
The rock cried out, I ain't gonna hide you guy  
 
All along dem day  
 
I said, rock, what's a matter with you rock?  
 
Încă un pas și se sprijini cu grijă în partea stângă a băncii îmbrăcată în piele roșiatică. Nu urmări înfățișarea tânărului, dar îi salută cu stimă, privind tabloul. „Discută nimicuri.”, spuse studentul, într-o aparentă conversație începută anterior. „De câte ori îi privesc, mă amestec în vorbele lor, încercând să îi întreb cum se sfârșește.” Carl își imagină aerul proaspăt, mirosul frunzelor de vară și lejeritatea conversației. „Da”, gândi el, „cele trei personaje se descoperă reciproc, re-inventează tinerețea întrucâtva...”  
 
Studentul se balansă ușor și se spijini în mâna stângă: „Eu cred că au ajuns la o înțelegere tacită, prin care și-au făurit propriul lor perimetru.”  
 
„Dacă înțeleg eu bine”, răspunse Carl hotărât, „este vorba de un fel de echilibru (momentan) stabil pe care îl trăim rar. Dar un echilibru la care visăm inevitabil prin însăși structura noastră interioară. E un dat al ființei umane.”  
 
„Echilibru? Interesant... Sunt preocupat mai mult de un proces definitoriu, decât de o analiză statică. În fine, e totuși ceva adevăr în ceea ce spuneți. Numai că această armonie pe care o sugerați aparține autorului – personajele sunt numai un mijloc de concretizare.”  
 
Carl deveni brusc atent. Cum de nu știuse asta mai devreme? Trebuia să schimbe perspectiva. Întreaga sa analiză despre echilibru se re-clădea din temelii: sistemele nu ajung decât târziu la armonie, nu avea nevoie să caute un fractal obișnuit...  
 
Oh sinnerman, where you gonna run to?  
 
Sinnerman, where you gonna run to?  
 
Where you gonna run to?  
 
All along dem day  
 
Se lăsase întunericul afară iar scările coborau în lumina felinarului de stradă. Spre casă, intersecțiile aglomerate se succedau în sunetul nedeslușit al cuvintelor auzite în grabă. Cu atenție și modestie, Carl descuie poarta și recunoscu scârțîitul lemnului înalt. Unul după celălalt, arhetipurile serii se lăsară uitate prin consemne noi. Toată această liniște subită se desluși într-un zămbet de noapte, ca și cum acest vechi punct de vedere similar științelor exacte își modifică statutul și devine un atractor straniu.  
 
-------------------------------------------------------------------------------------  
 
  • Fractal - Termen introdus de Benoît Mandelbrot în 1975 și definit drept o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului
  • Determinism - Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective.
  • Auto-similaritate - Proprietate a fractalilor prin care toate părțile sunt similare întregului
  • Atractor - Set de proprietăți fizice către care tinde un sistem să evolueze, fără să țină seama de condițiile inițiale ale acestuia
  • Se face referire la volumul Mitul eternei reintoarceri, Mircea Eliade
  • Se face referire la conceptul de Gramatică transformațională, gramatică ce își propune găsirea unor structuri de adâncime care, prin transformări succesive, să permită obținerea tuturor construcțiilor corecte posibile într-o limbă – în cazul de față, obținerea tuturor răspunsurilor corecte aferente unei probleme propuse.
  • Paul Jackson Pollock (28 ianuarie 1912 – 11 august 1956) - pictor american considerat o figură remarcabilă în mișcarea expresionimului abstract, recunoscut pentru stilul său unic intitulat drip painting. Ca tratament pentru vindecarea depresiei, Polloc a folosit tehnicile de psihoterapie ale lui Carl Gustav Jung. Se consideră, de asemenea, ca Polloc a folosit in tablourile sale modele ale fractalilor matematici și ale Teoriei haosului.
  • Citat din cântecul Ninei Simone intitulat Sinnerman (din albumul Pastel Blues, 1965) folosit drept coloană sonoră in filmul Thomas Crown Affair, 1999
  • Atractor straniu – Noțiune folosită pentru prima dată în 1971 într-un articol intitulat On the nature of turbulence, semnat de belgianul David Ruelle și olandezul Floris Takens; atractorii stranii descriu un sistem cu comportament irepetabil și nepredictibil (haotic), dar care e autosimilar și usor de recunoscut , adică ei sunt, de fapt, fractali. Spre deosebire de fractal (care definește o stare de final a sistemului), fractalul straniu definește o traiectorie a acestuia.
 
Mihaela Cristescu  
Ianuarie, 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
FRACTALI IN TIMP / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1466, Anul V, 05 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!