Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



BICICLETA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Emiluţ şi-a găsit de lucru la oraş. A lăsat ograda în seama bătrânilor şi a pornit să-şi croiască un nou destin, departe de mirosul grajdurilor şi de tină. Sătenii îl văd în fiecare dimineaţă ieşind la ocazie pe marginea drumului, cu cea mai bună chemeşă fluturând modern peste nădragi şi cu pletele buclate geluite bine, pregătit pentru oraş. Pleacă odată cu ciurda şi se întoarce mult după ce animalele s-au împrăştiat pe la casele lor. Seara, când intră pe poarta îngustă a casei părinteşti, nu mai arată chiar atât de fercheş, dar mulţumirea faptului că lucrează la oraş, tot se oglindeşte pe faţa lui. Nu a spus nimănui ce face departe de casă şi nici cât câştigă, dar consătenii lui sunt încredinţaţi că, în curând, nu se va mai întoarce în sat. 
  
De la un timp, pe faţa radioasă a lui Emiluţ, se pot vedea umbre ciudate. Tata Sandu a băgat şi el de seamă că ficiorul lui a devenit mai tăcut şi chiar morocănos, aşa că a hotărât să ia taurul de coarne. 
  
– Mă ficioru’ lu’ tata, care-i baiu’ tău? 
  
– Ni’c! 
  
Îl lăsă tata Sandu câteva zile, apoi îl luă din nou: 
  
– Nu-i nici un bai dacă nu mai vrei să meri la oraş… 
  
– Nu-i asta! 
  
Tata Sandu era hotărât ca de această dată să afle boala ce îi macină ficiorul. Îl trase în grajd să nu îi vadă Saveta şi, în bâzâitul înnebunitor al muştelor, începu să îl descoasă. 
  
– Îi vreo fătucă la mijloc? Ai lăsat-o borţoasă? 
  
– Nu fac eu de-astea! 
  
– Mie poţi să-mi spui! 
  
Până la urmă, Emiluţ recunoscu că era obosit, că pierdea ore în şir aşteptând o ocazie pentru a se întoarce acasă, că nu îşi putea permite nici să stea în chirie şi că o bicicletă ar rezolva toate problemele lui. Doar că bicicletele nu cresc pe garduri şi costă o căruţă de bani, pe care nu are de unde să îi ia. 
  
– M-am gândit să încerc să o iau în rate, oftă ficiorul, am făcut hârtiile, dar banca nu mi-o dat încă nici un răspuns. 
  
Tata Sandu căzu pe gânduri, împingând cu vârful cizmei din gumă paiele murdare de pe lespezile grajdului. 
  
– Auzi la tata, o să vindem porcu’ să-ţi iei bicicletă! 
  
– Doamne feri! Ne spintecă mama pe amândoi! 
  
– Las-o tu pe mă-ta, că mă descurc eu cu ea, zise încrezător tata Sandu, chiar dacă în acel moment inima lui era mai mică decât o furnică. 
  
În ziua în care se ţinea târgul, fără să spună o vorbuliţă muierii, tata Sandu scoase porcul pe furiş şi se grăbi cu el, amestecându-se printre târgoveţi. Îl vându primului cumpărător, fără să se târguiască prea mult, cu gândul la bicicleta ficiorului. Tare îl avea drag pe Emiluţ, era lumina ochilor lui. Ar fi vândut bucuros şi casa, dacă ar fi fost convins că aşa îi putea lua măcar o garsonieră în oraş. 
  
Îşi zări de departe muierea-n poartă, cu ambele mânuri proptite-n şold. Ştia ce îl aşteaptă, doară erau luaţi de peste treizeci de ani. Îşi trase pălăria de pai pe frunte, acoperindu-şi ochii. 
  
– Unde-i porcu’, Sandule? 
  
Când boala se făcuse vocea muierii aşa de ascuţită? Pe vremuri, ştia să-i şoptească la ureche vorbe dulci ca mierea. Amu’, o putea auzi din cealaltă parte a satului. Nu avu curajul să-i spună adevărul. Cel puţin nu azi. 
  
– L-am dus la veterinar! 
  
Femeia îl privi încruntată. 
  
– Da’ n-avea nimic! 
  
– Nu ştii tu! Avea ceva la picior. O hi călcat strâmb, sau ceva. Am zis că-i mai bine să stea o vreme sub ochii doftorului. 
  
Tata Sandu respiră uşurat când Saveta se făcu nevăzută în casă. Se aşeză pe banca din faţa porţii, simţind că nu-l mai ţin picioarele. În mintea lui se învârteau acum tot felul de poveşti prin care să explice muierii ce se întâmplase cu porcul. La un moment dat, privind în lungul drumului, i se tăie răsuflarea. În capul satului îl putea vedea pe Emiluţ al lui, călare pe o bicicletă strălucitoare, urmărit de o ceată de copii mărunţei, apropiindu-se în viteză, stârnind în urma lui valuri de colb. Tata Sandu dădu să se ridice de pe bancă, dar căzu la loc. 
  
– Tată, strigă ficiorul de departe, am primit creditul! 
  
– Tulai Doamne! 
  
– Ce-i cu tine? Nu te simţi bine? 
  
Tata Sandu îşi scoase pălăria şi îşi trecu degetele noduroase prin smocul de păr cărunt, rărit de vreme. 
  
– Am vândut porcu’ ! 
  
Emiluţ descălecă de pe bicicletă, cu ochii cât cepele. 
  
– Mama ştie? 
  
– Nţ! 
  
– Nu-i bai atunci! Hai ş-om cumpăra altul! 
  
– Păi nu ştiu dacă om mai găsi ceva în târg la ora asta! 
  
Dumnezău, însă, nu-şi întorsese faţa de la ei. Găsiră un porc de aceeaşi mărime şi culoare cu primul. Fericit cum nu mai fusese vreodată, Tata Sandu îl duse în coteţ, după care începu a se învârti în jurul bicicletei lui Emiluţ. Ficiorul tocmai îi arăta cu mândrie şaua reglabilă şi schimbătorul de viteze, când se auzi ţipătul dispre coteţ. 
  
– Sanduleeee! 
  
– Ce-i baiu’ muiere? 
  
– Porcu’! 
  
– Ce-i cu porcu’ ? 
  
– La ce veterinar l-ai dus? 
  
– La Gligor, la cine altu’ ? De ce muiere? Ce s-o-ntâmplat? 
  
– E vier, Sandule, nu mai e scroafă! E vier! 
  
Referinţă Bibliografică:
BICICLETA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!