Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



INELUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mădălina se juca cu păpuşile în dormitorul părinţilor, nederanjată de pregătirile febrile pe care aceştia le făceau pentru a merge la nuntă.  
 
- Nu-mi pun, dragă, nici o cravată, nu mă pregătesc de spânzurătoare!  
 
- Nu se poate, Gigi, uite, una care se potriveşte cu rochia mea!  
 
- Nu puteai să-ţi alegi altă rochie? Parcă fac reclamă la portocale!  
 
- Hai, dragă, nu mai comenta, fă-ţi nodul şi gata!  
 
Un norişor de parfum ajunse în dreptul fetiţei, care începu să strănute, dar nu se ridică de pe covoraşul din faţa ferestrei, pe care îşi înşirase toate jucăriile. Razele soarelui pătrundeau prin perdeaua fină, făcând picăturile de lac din părul mamei să strălucească.  
 
- Mami, eşti frumoasă ca o prinţesă!  
 
- Vezi, dragă, ar trebui să fii mândru de nevasta ta!  
 
- Dar, tati, nu e frumos?  
 
- Ca un balaur, râse mama.  
 
- Nuuu, ca un prinţ, zâmbi ştirb Mădălina.  
 
Mama răsturnă caseta cu bijuterii pe pat, răscolind prin mormanul sclipitor, cu unghiile ei frumos lăcuite. Pescui un colier şi se întoarse spre tata ca să o ajute să-l închidă.  
 
- Mult te mai foieşti în faţa oglinzii, măi femeie! E o nuntă, nu un bal cu cine ştie ce fiţe!  
 
- Lasă că nici cu tine nu mi-e ruşine, aşa-ţi stă părul, de zici că ai vărsat un borcan de miere pe el!  
 
- Zii că nu-s frumos, se încruntă tata, atingându-şi creasta din vârful capului cu buricele degetelor!  
 
Mama îi trase un sărut zgomotos pe obraz şi se întoarse după brăţări.  
 
- Dă-te jos, Mădă, alungă copila care se urcase pe pat pentru a fi mai aproape de podoabele colorate, stai cu păpuşile până ce mami şi tati îşi termină pregătirile.  
 
- Dacă şi le mai termină vreodată…  
 
- Hai, Gigi, că nu-i aşa de târziu! Vezi dacă a venit mama să stea cu Mădă, până îmi caut inelul cu rubine.  
 
Tata părăsi camera cu paşi de motan, lăsând-o pe mama să răscolească micul munte de bijuterii. Piesă cu piesă, le aşeză la locul lor în cutie, după care trecu la măsuţa de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă.  
 
- Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine?  
 
Tata băgă uimit capul prin deschizătura uşii:  
 
- Nu ţi-e în casetă?  
 
- Nu-i acolo! Nici în sertar, nici pe măsuţă!  
 
- Când l-ai purtat ultima dată?  
 
- La concertul de joi!  
 
- Şi unde l-ai pus?  
 
- Păi, eu aşa ţin minte că în casetă.  
 
- Atunci, acolo trebuie să fie!  
 
- Nu-i acolo, nu înţelegi?  
 
- Crede-mă că înţeleg, dar nu ţi-am umblat eu cu el. Nu port inele!  
 
- Nu e de glumă, Gigi, e inelul acela de la bunica!  
 
- Da, bine, păi, eu ce să fac?  
 
- Caută-l şi tu?  
 
- Bine, mă duc să-l caut în bucătărie!  
 
Oftând zgomotos, mama prinse a scoate toate cutiile din dulap, răscoli prin poşete, aruncând apoi pe jos hainele trase de pe umeraşe, pe care le buzunărise bine. Când, în sfârşit apăru şi bunica, mama plângea cu lacrimi uriaşe, care îi spălau rimelul proaspăt întins pe gene.  
 
- Dumnezeule, ce s-a întâmplat? A îndrăznit Gigi să dea în tine?  
 
Mama începu să plângă şi mai tare. Tata îi aduse o batistă şi o ajută să-şi cureţe urmele negre de sub ochi.  
 
- Şi-a pierdut inelul cu rubine, o lămuri el pe bunica!  
 
- Nu mi l-am pierdut, strigă disperată mama!  
 
- Atunci unde e?  
 
- Nu mai pune şi tu paie pe foc, îl repezi bunica pe tata!  
 
- Haide, dragă, o să întârziem la nuntă!  
 
- Nu mă duc la nici o nuntă! Vreau inelul meu de aur cu rubine!  
 
- Şi eu de unde să ţi-l scot?  
 
Bunica şi tata o aşezară pe mama cu grijă pe fotoliul din hol şi începură să întoarcă amândoi casa pe dos. Nu scăpă nici un colţ neverificat, din baie şi până în cămară.  
 
- Asta e, zise tata într-un târziu, trebuie să te obişnuieşti cu ideea că l-ai pierdut!  
 
Mama începu să plângă şi mai tare. Mădălina o privea cu ochişorii ei rotunzi scăldaţi în lacrimi.  
 
- Superi copilul, o avertiză bunica. Ia, aranjează-te şi mergeţi liniştiţi. Nu eşti nici prima nici ultima care a pierdut o bijuterie.  
 
- Nu e orice bijuterie, îşi trase mama nasul!  
 
- E de aur masiv cu rubine, dădu din cap tata!  
 
- Mă rog, admise bunica, dar asta nu opreşte viaţa din mersul ei. Ia, treci repejor la oglindă şi să nu te mai văd că plângi!  
 
Tata oftă, aruncând o privire pe furiş către ceasul de pe telefon. Într-un târziu, printre sughiţurile din ce în ce mai rare, mama reuşi să-şi tragă pantofii cu toc în picioare, să îşi aranjeze poşetuţa cu paiete şi să iasă pe uşă. Mădălina dădu fuga la fereastră, aşa cum făcea de obicei când părinţii o lăsau în grija bunicii, pentru a-i urmări cu privirea. Înainte de a ieşi pe poartă, mama se întoarse pentru a-i face cu mâna, moment în care, căscă ochii ca o broască şi începu să râdă nebuneşte, cu lacrimi imense şiroindu-i din nou pe obrajii, într-un pârâiaş proaspăt de rimel.  
 
- Ferească sfântul, a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica!  
 
Mădălina făcu şi ea cu mâna, lipind de geam păpuşa pe care o ţinea în braţe, la gâtul căreia strălucea frumos noul ei colier cu pandantiv din aur cu rubine.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
INELUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1680, Anul V, 07 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!