Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



MUZA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Neaţa bună, dom’ pescar, cu cârligu’-n buzunar!  
 
- Mă Poetule, decât să stai şi să tai frunză la câini, mai bine te-ai apuca de-o treabă!  
 
- Să stau pe baltă şi s-aştept peştele ca mata?  
 
- Orice, Poetule, numai să pui mâna şi tu pe ceva!  
 
- Aştept muza, dom’ pescar, dacă nu mă găseşte acasă?  
 
- Caut-o tu pe ea, Poetule!  
 
- O, muză, mintea mea-i confuză!  
 
- Că bine zici! Hai noroc şi ne vedem pe seară!  
 
- Fir întins să ai la tine şi să ne vedem cu bine!  
 
Pescarul se îndepărtă râzând înfundat. Poetul privi visător în urma lui, până ce vârfurile undiţelor nu se mai văzură legănându-se deasupra tufişurilor crescute sălbatic pe marginea drumului de ţară.  
 
- Cum aş vrea să ştiu pe unde, muza s-ar putea ascunde!?  
 
- Poetule, n-ai nevoie de ceva gologani? Am treabă la acoperiş şi n-are cine mă ajuta!  
 
Poetul privi în lungul drumului, la bărbatul masiv, care îşi purta salopeta albastră trasă direct peste bustul gol.  
 
- Îmi aştept muza!  
 
- Te poate găsi mai bine pe acoperiş, că eşti mai aproape de cer!  
 
- Ah, cât de tare îmi lipseşte, muza ce mă ocoleşte!  
 
- Muza asta ar trebui să-ţi aducă şi ceva de mâncare când vine, că se vede pe tine cât eşti de lihnit. Mai bine ai pune mâna la treabă, hai că dau o masă bună şi cincizeci de lei pe deasupra dacă terminăm până seara.  
 
Poetul dădu din cap:  
 
- Du-te-n treaba ta deci, frate, să lucrezi pe săturate, că eu muza o aştept, ş-aşa-i cel mai înţelept!  
 
Soarele urcă pe cer tot atât de încet precum se mişcau şi norii în drumul lor. Înţepenit pe banca lui, Poetul simţi durerea din pântece răscolindu-l. O ignoră o vreme, apoi se ridică de la locul lui, hotărât să urmeze sfatul pescarului şi să îşi caute singur muza. Muza aceea care avea să-l facă să devină celebru, care avea să îl ajute să scrie ceva memorabil, cu care să rămână în istoria literaturii, cam ca Eminescu, sau aşa ceva…Muza aceea ar fi trebuit să îl ajute să nu mai sufere atât de tare de foame. El, poetul mai nepereche decât orice poet nepereche, avea să dea peste cea mai grozavă muză, avea să atingă celebritatea şi toată lumea avea să se încline în faţa lui. Ştia că avea să se întâmple asta! De câteva zile îl încerca presentimentul că măreţia îl aştepta undeva aproape. Poate la primul colţ…  
 
- Poetule, fă-te-ncoa’ !  
 
Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în faţa porţii deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viţei de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi îşi sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de ameţit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost.  
 
- Dă-mi o mână de ajutor la descărcat şi tăiat lemnele, Poetule!  
 
Sunt în căutarea muzei, reuşi să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde şi trecând cu pas târşâit prin faţa unor gospodării scăldate de soare, în care orătăniile îşi făceau de cap, răstindu-se fiecare pe glasul ei, în jurul strachinilor cu mâncare.  
 
Curând, pomii de pe marginea drumului începură să-i danseze în faţă şi pământul să i se clatine sub picioare. Se sprijini de cel mai apropiat gard, privind în direcţia soarelui incandescent. Fata Morgana îl privea zâmbind şăgalnic prin lumina lichidă, cu pletele împodobite de ghirlande împletite din flori şi fructe.  
 
- De eşti muza mea, te rog nu pleca, întinse Poetul mâna spre globul lipsit de culoare al soarelui!  
 
Se împiedică de cişmeaua fierbinte şi năluca îi pieri din faţă. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cişmelei şi se aplecă peste şuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaţ, îşi spălă faţa şi braţele, după care, uşor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra sălciilor, urmărind undiţele sprijinite de mal cu pripoane bifurcate cioplite din lemn.  
 
- Câţi peşti spre tine-au dat năvală? E rost să pui ceva în oală?  
 
- Aaa… Poetule, ţi-ai întâlnit muza?  
 
Fără să aştepte răspuns, pescarul sări în picioare şi scoase din apă un peşte cât degetul său mare.  
 
- Căldura asta, bodogăni bărbatul desfăcând cu o mişcare scurtă cârligul prins în gâtul peştelui şi aruncându-l înapoi în apă. Cât a scăzut apa asta, ai văzut? Da’ tot am prins nişte bucăţele bune, vrei să le vezi?  
 
Poetul privi plasa ridicată din apă, admirând zbaterea luminoasă a prăzii de pe fundul ei. Îşi aminti de ultima dată în care mâncase peşte, de gustul dulceag al cărnii şi imediat îşi simţi saliva amară inundându-i gura.  
 
- De pescuit de n-ar fi greu, aş încerca puţin şi eu!  
 
- Bine, îţi pot împrumuta o undiţă, dar nu pescuim în acelaşi loc! Îţi arăt cum pui momeala în cârlig să nu se vadă acu’, îţi dau nişte mămăligă, după care îţi cauţi alt loc de pescuit, s-a-nţeles? Nu te dădăcesc cât e ziua de lungă! Lasă muza deoparte şi stai cu ochii pe undiţă, Poetule, să nu mi-o prăpădeşti!  
 
- Va fi aşa precum doreşti, te las acum să pescuieşti!  
 
Poetul ridică undiţa ca pe o suliţă, aşa încât cârligul să nu se agaţe de vreo creangă sau de papura crescută în smocuri şi porni către partea de baltă opusă celei de pe care aruncase momeala pescarul.  
 
- Sper doar că muza mea mă va găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui!  
 
Despică ierburile cu braţul stâng, atent la picioare, alegând poteca din apropierea stâlpilor de lemn care miroseau puternic a catran. Firele prin care trecea curentul electric, erau dilatate din cauza căldurii şi atârnau între stâlpi, mai apropiate de pământ ca niciodată. Nehotărât, Poetul, cântări fiecare petic de mal, să fie umbră, să nu fie prea multă papură crescută în apropiere, să aibă loc să sprijine undiţa, să se poată întinde în apropierea apei… În cele din urmă, zări locul perfect. Sub ramurile îmgemănate a două sălcii, malul cobora lin în baltă, golaş şi deschis în faţa lui, fără stuf sau papură. În momentul în care se răsuci în acea direcţie şi înclină undiţa pentru a o rezema de umăr, într-o ploaie de scântei şi lumină, i se arătă muza. Poemul cerului prinse a i se scrie singur în minte, în sute de strofe, complicate prin simplitatea lor şi pline de înţelesuri profunde, un poem care îngenunchea lumea pentru totdeauna la picioarele lui.  
 
De pe malul opus, pescarul scăpă undiţa în apă şi o luă la fugă cu sufletul la gură. Nebunul de Poet agăţase cu undiţa lui firele de înaltă tensiune, iar descărcarea electrică aprinsese lanul de grâu copt. Nu puteai avea încredere în poeţi, muza le lua minţile!  
 
Foto: Tabloul "Lan de grâu" - Samuel Mutzner  
 
Referinţă Bibliografică:
MUZA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1678, Anul V, 05 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!