Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



NUNTA PERFECTĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vărul Andrei se însura. Privind invitaţia elegantă, dantelată, închisă cu un fluture delicat, mov cu borduri aurii, Andrada simţi cum îi vine să ţopăie de pe un picior pe altul de bucurie. Nu pentru vărul ei, Doamne fereşte, pentru că nu o plăcea deloc pe sclifosita care avea să-i fie nevastă, ci pentru planul care îi încolţise în minte. Nunta era ocazia perfectă de a-l impresiona pe Raul. Îl plăcea enorm şi, până atunci, nu găsise ocazia de a-l face să înţeleagă că interesul ei pentru el depăşea latura amiciţiei. Cunoscându-l pe Andrei, ar fi băgat mâna în foc că evenimentul anunţat va depăşi aşteptările tuturor invitaţiilor în ceea ce privea fastul. Păi, mătuşa Adela nu bea nici apă fără să folosească paharele de cristal cu modele filigran şi margini suflate cu praf de aur, atât de vestite în toată familia lor. 
  
Raul păru bucuros de invitaţie, chiar dacă aceasta fusese făcută pe fugă, pe scările spitalului la care lucra ca medic stagiar. Sau cel puţin aşa spera Andrada, anticipând deja momentele în care el o va invita la dans, de preferinţă un tangou argentinian. Cu gândul la gropiţa superbă din obrazul lui drept, Andrada îşi pregăti cu minuţiozitate cea mai spectaculoasă ţinută şi se rugă în gând ca timpul să treacă mai repede, aşa încât să se poată bucura cât mai curând de cel mai important pas din viaţa ei, aşa cum îl vedea acum. Pentru o clipă, se gândi să nu îşi facă prea multe speranţe pentru a nu fi dezamăgită, nu era necesar să sară calul cu Raul. Acesta era un bărbat inteligent şi, cu siguranţă, invitaţia ei avea să fie înţeleasă exact aşa cum trebuia. Alungă acel gând. Avea să aprecieze fiecare minut petrecut cu el, iar dacă avea să se întâmple ceea ce spera, atunci ea ar fi ajuns în al nouălea cer, mai rapid decât dacă ar fi folosit o rachetă. 
  
Ziua cea specială veni în cele din urmă şi, odată cu ea, bătu la uşa ei fantasticul Raul. Andrada îşi repetă în minte paşii: dimineaţa începea goana după naşi, apoi aducerea miresei, formarea alaiului, cununia civilă, cununia religioasă şi, în final, masa, piesa de rezistenţă cu siguranţă. S-ar fi putut întâlni cu Raul abia la restaurant, dar nu rezistase ispitei de a-şi petrece o zi întreagă la braţul lui. 
  
- Eşti foarte elegantă, îi zâmbise el, depunându-i pe obraz un sărut. 
  
Frumoasă poate ar fi fost mai nimerit, suspină în gând Andrada, atingând cu vârful degetelor frumoasa gropiţă de dreapta. Şi nu s-ar fi supărat dacă ar fi primit chiar un sărut adevărat, nu unul prietenesc. 
  
- Şi tu! 
  
Lipită de braţul lui, căută să îşi păstreze cât putea de mult calmul, deşi nebunia ceremoniei o făcu la un moment dat să regrete că îl cărase pe Raul în tumultul rudelor înfierbântate, care strângeau mâini în toate părţile şi răcneau de parcă toată lumea era surdă. O strângeau şi pantofii cei noi! Îi ardeau tălpile şi obrajii, dar îndura cu stoicism, conştientă că Raul îi arunca din când în când câte o privire cercetătoare. Cel puţin toţi aveau ţinute selecte. Sau, mă rog, cei din familia ei. Îi făcu cunoştinţă lui Raul cu fratele ei, Tudor, cu soţia lui şi cu toţi verii care se arătau interesaţi de tânărul cu care venise Andrada la nuntă. 
  
- Sunteţi o familie mare, îi şopti zâmbitor Raul printre valurile de rude, care nu conteneau să-i asalteze de îndată ce treceau de perechea de miri. 
  
Acum chiar că o făcuse, îşi dădu seama Andrada. Se afişase în familie cu Raul, iar dacă nu ieşea nimic între ei, avea să suporte multă vreme de acum înainte întrebările indiscrete ale mătuşilor ei, nu mai puţine de şase. Privirea derutată îi căzu pe funda uriaşă lipită de posteriorul miresei, sau, mă rog, de rochia ei. 
  
- O alegere interesantă, râse Raul urmărind direcţia în care se uita ea. 
  
- Of, Doamne, scăpă Andrada! 
  
Urmară alaiul pas cu pas, nedespărţiţi. La un moment dat, Raul o luă de mână şi o ţinu aşa până în momentul în care intrară în restaurant şi se aşezară. Ah! Pe sub masă, mascată de feţele de masă lungi până la pământ, Andrada îşi scoase picioarele din pantofi, ca un copil care pregăteşte o poznă. 
  
- Nu te sfătuiesc să faci asta, nu vei reuşi să îi pui la loc! 
  
Raul se amuza copios pe seama ei. Oftând, Andrada reluă chinuitul picioarelor, aşteptând să înceapă acea petrecere care merita toate eforturile ei, cea în care dansa tangou cu Raul, erau serviţi cu delicatese şi sfârşeau unul în braţele celuilalt, într-un sărut înfocat. 
  
După o întârziere inacceptabilă pentru un asemenea eveniment, în faţa mesenilor înfometaţi după atâta alergătură, apăru un aperitiv anemic, cu care s-ar fi ruşinat şi tuşa Veta de la Nima. Clipind în faţa feliei ofilite de ardei umplut cu brânză şi rostogolind spre mijloc cele două chifteluţe de pe margine, Andrada încercă fără succes să îşi facă să tacă stomacul răzvrătit. Raul se apropie de urechea ei şi îi şopti uşor: 
  
- Pâinea e bună! 
  
Îi venea să intre în pământ de ruşine, dar se îmbărbătă la gândul că, oricum, urma o ciorbă, un fel principal, apoi încă un fel şi, în sfârşit, un desert minunat. Muzica pornită brusc, îi ridică firele de păr scăpate din coc. Tare, invazivă, lăutărească… sau ceva pe aproape. Se arcui în scaun, pândind acel tangou… care nu mai venea. În schimb, la un moment dat, veni o supă gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiţi. Îndrăzni să privească spre Raul. Acesta îi ridică mâna şi depuse un mic sărut liniştitor în palma ei. Andrada îşi strânse degetele, ca şi cum ar fi adăpostit în căuş un porumbel care se pregătea să zboare. Nu se ridică să vorbească cu rudele, care păreau să nu bage-n seamă farfuriile rămase pe masă în mare parte neatinse. Oricum ea deja nu mai avea cuvinte. Muzica continuă pe acelaşi ton la nesfârşit şi, paradoxal, ringul de dans era plin. Zbânţuiala aceea de corpuri nu semăna cu nimic. 
  
Se aplecă spre Raul: 
  
- Mi-ar fi plăcut să dansez cu tine şi îmi pare rău că nu pot să o fac. 
  
El îi oferi gropiţa dreaptă cu generozitate: 
  
- Poate, poate… 
  
Acestea fură ultimele cuvinte pe care reuşiră să le mai schimbe înainte de catastrofalul fel principal, o farfurie plină ochi cu o mămăligă pleoştită peste care fuseseră aruncate trei sarmale înecate-n varză tocată. Andrada simţi că-i dădeau lacrimile. Nu-l văzu pe Tudor decât atunci când acesta deja o apucase de un umăr: 
  
- Noi plecăm, copiii sunt obosiţi! 
  
Fericiţii! Ar fi plecat şi ea, dar îi era jenă de Raul, care nu abandonase zâmbetul acela fascinant de strălucitor. Îl surprinse cu colţul ochiului însă, atunci când el credea că ea este atentă la ringul de dans, aruncând o privire spre ceas. Până aici! Chiar dacă era vorba de vărul Andrei, chiar dacă era vorba de o nuntă în familie şi chiar dacă pierdea pentru vecie prietenia lui Raul, nu putea să-l chinuie în halul acesta. Se ridică uşor de la masă, atentă să nu verse paharele cu apă şi îl anunţă: 
  
- Plecăm! 
  
- Deja? 
  
Andrada nu putea citi expresia ochilor lui din acel moment, aşa că hotărî că era vorba de uşurare. Îi căută pe miri, le ură tot ce îşi aminti că se ura în astfel de momente, le întinse plicul pregătit de acasă şi ieşiră din restaurant, unul după altul. Lovită de aerul rece al nopţii, se întoarse căutându-l din priviri pe Raul. Prin pereţii de sticlă ai restaurantului, o văzu pe proaspăta soţie a lui Andrei aplecată din mijloc, cu funda uriaşă tremurându-i pe posterior, deschizând plicul şi numărând banii. De ce nu se deschidea pământul în faţa ei să o înghită pe loc? Simţi braţul lui Raul acoperindu-i umerii. 
  
- Te pot invita la un hamburgher? 
  
- Ţi-e foame şi ţie, nu se putu abţine să constate. 
  
Îl privi întristată. Mai voia să discute cu ea? Nu-i dispărea instant din faţă? Prin zgomotul iritant al mascaradei care nu se putea numi nuntă, tocurile pantofilor ei se auziră ca o muzică celestă. Nu scoaseră nici unul nici un cuvânt până în momentul în care, aşezaţi pe o bancă într-un parc necunoscut, îşi desfăcură hamburgherii luaţi de la colţul străzii. 
  
- Miros bine, nu-i aşa? 
  
El o privi amuzat. 
  
- Nu se potrivesc cu rochia ta! 
  
- Nici cu costumul tău! 
  
El îşi dădu haina jos şi o aşeză cu grijă lângă el. Mâncară încet, lungind clipele petrecute împreună. O privea din când în când, iar când îşi termină porţia lui, o aşteptă în tăcere să termine şi ea. 
  
- Andrada… 
  
- Ştiu, se grăbi ea să îl oprească, îmi pare rău pentru tot! 
  
- Mie nu! 
  
Mototolind ambalajul între degete, Andrada nu îşi feri privirea de a lui. 
  
- N-a fost aşa cum mi-aş fi dorit. 
  
- Poate încă să fie aşa cum îţi doreşti! 
  
O lună uriaşă, rotundă şi cu chip de poezie, îşi aruncă razele de după un nor rebel, scăldându-i într-o lumină difuză, misterioasă. Poate că nu avuseseră parte de cine ştie ce festin şi nici de tangouri argentiniene, dar sărutul… jar curat… demonstră în cele din urmă că fusese nunta perfectă. 
  
Referinţă Bibliografică:
NUNTA PERFECTĂ / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!