Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



CAMPIONUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Balonul imens care acoperea bazinul, devenise neîncăpător pentru furnicarul de oameni care se formase înainte de începerea competiţiei. Înotători de toate vârstele, aşteptau grupaţi sub însemnele fiecărui club să fie chemaţi la start de vocea efervescentă a unui crainic ascuns în spatele panourilor publicitare. Reporterii, cameramanii, ziariştii, organizatorii şi toţi cei care se plimbau în voie de-a lungul bazinului olimpic, păreau străini de emoţiile părinţilor înghesuiţi în spatele cordoanelor grele care delimitau zona de acces la linia de start, precum vitele într-un ţarc. 
  
Înghesuit între două doamne trupeşe şi guralive, Marian se străduia să îşi găsească o poziţie din care să poată urmări mai bine grupul de copii, agăţaţi parcă de antrenorul care în preajma lor semăna cu un uriaş. Din grupul de capete acoperite cu căşti multicolore, cea de un verde fosforescent, imprimată cu trăsăturile unui rechin, se vedea doar parţial, pentru că deţinătorul ei era atât de mic încât era acoperit de trupurile coechipierilor. Bărbatul zâmbi identificându-şi copilul, un puşti care împlinise deja cinci ani, chiar dacă arăta de trei sau, hai, patru. 
  
Silviei îi intrase în cap ideea că înotul ar fi ajutat copilul să depăşească handicapul de dezvoltare cu care se născuse, aşa că, Marian, tatăl băieţelului cu casca-rechin, se văzuse nevoit să rezerve câte trei ore în fiecare din cele două zile pe săptămână, antrenamentelor la bazin. Începutul nu fusese unul promiţător. În prima oră, copilul alunecase în apă de pe marginea acoperită cu gresie albastră, într-un moment în care antrenorul stătea cu spatele la el, împărţind indicaţii înotătorilor mai mari. Din spatele geamurilor duble, Marian aşteptase, cu stomacul urcat brusc în gât, ca adultul ce le purta de grijă copiilor să se întoarcă, să vadă că băieţelul dispăruse şi să-l scoată la suprafaţă. Răcnise ca un animal, lovind cu pumnii în sticla securizată, după care începuse să se roage fierbinte, înghiţindu-şi lacrimile care-i inundau vederea. Secundele scurse până ce antrenorul îşi dăduse seama de pericol şi scoase copilul din apă, i se părură tatălui ore întregi. Îl ridicase din bazin vânăt, tremurând din toate încheieturile şi scâncind ca un pisoi abia fătat. Neştiind cum ajunsese acasă cu copilul, Marian se certase cu Silvia. Acum, privind mogâldeaţa cu creştet de rechin,alături de colegii lui, îşi aminti fiecare cuvânt pe care i-l scuipase nevestei în faţă. 
  
- După ce că abia ai fost în stare să faci un copil, acum vrei să-l omori şi pe acesta? Ia-ţi gândul de la sport! Nu vezi ce greoi merge şi aşa? Nu vezi cât de diferit este faţă de alţi copii? 
  
Silvia nu-i făcuse jocul. Ar fi putut să urle şi ea, să îi reproşeze câte-n lună şi-n stele, doar se găseau oricând motive de ceartă. Dar ea îl privise fix, silabisindu-i ca unui tolomac pe care voia să-l facă să înţeleagă cât mai bine: 
  
- Dacă nu te duci tu, am să merg eu cu el! 
  
O lăsase câteva antrenamente, crezând că femeia, obosită după serviciu, nu va face faţă sarcinilor suplimentare. Dar ea, prefera să nu gătească, să nu spele şi să nu se mai ocupe de casă decât să renunţe la înot. Marian schimbă la un moment dat tactica. Îl luă deoparte pe copil şi încercă să îl facă să înţeleagă că oricând s-ar fi putut întâmpla ceea ce se întâmplase la primul lui antrenament. Ştia că băiatul fusese speriat, îi simţise groaza în fiecare zvâcnet al membrelor firave pe care le atinsese în momentul îmbrăcării. 
  
- Mama spune că am să fiu ca Superman dacă am să învăţ să înot. 
  
Cuvintele copilului îl lăsaseră interzis. Îşi amintise atunci de ce se însurase cu Silvia, de zilele acelea în care ambiţiile şi visele ei frumoase îl făcuseră pe el, un om pragmatic, să înceapă să viseze în culori. O anunţase în cele din urmă că se va ocupa el de antrenamentele copilului, dar nu văzuse pe chipul soţiei sale nici o urmă de satisfacţie sau de superioritate asumată. Îşi trecuse doar mâna prin părul lipsit de strălucire, îşi masase uşor ochii cu buricele degetelor, ca şi când ar fi vrut să îşi şteargă cearcănele adânci, după care intrase în bucătărie. 
  
Ascultând forfota primului concurs la care băiatul participa, Marian îşi dădu seama că, pe nesimţite, în inima lui se formase un glob auriu de mândrie paternă. Începuse odată cu momentul în care antrenorul îl anunţase că Rareş va participa la Cupa Cluburilor şi prinsese a creşte în intensitate de fiecare dată când îşi anunţa colegii şi cunoscuţii că fiul său va participa la o competiţie de înot. Înainte de începerea competiţiei, îşi schimbă locul, căutând să aibă un câmp vizual cât mai deschis asupra zonei din care se dădea startul. Tresări puternic când auzi vocea crainicului anunţând cursa copiilor născuţi în anul în care se născuse Rareş. Îşi simţi tremurul mâinilor instalându-se odată cu teama că băiatul nu va putea înota. Doar nu îl văzuse niciodată înotând, nu? Silvia, în schimb, ori de câte ori el încerca să-i spună că aruncau banii pe geam, îl asigura că băiatul începuse să înoate destul de bine. 
  
- De unde ştii tu, se răţoise odată la ea? 
  
Îl privise surâzând uşor, ca şi când urma să îi împărtăşească un secret. 
  
- Sunt camere de luat vederi la bazin, Marian! La ora antrenamentului, nu trebuie decât să intru pe internet, pe site-ul Primăriei şi să accesez transmisia live de la bazin. 
  
Marian îngheţase. Femeia lui avea o minte care o depăşea pe cea a lui James Bond. Cunoscând-o, nu îşi explicase de ce ea fusese atât de liniştită în privinţa copilului şi nu manifestase dorinţa de a vorbi personal cu antrenorul. Abia atunci înţelese că, de fapt, ea nu avusese nevoie să vorbească cu nimeni, pentru că ştia în orice moment, chiar mai bine decât el, cum evolua copilul. 
  
- …pe culoarul şase, Rareş Goia… 
  
Tatăl îşi muşcă obrazul pe dinăuntru, identificând silueta firavă care se poziţionă corect la start, în rând cu ceilalţi copii. Rechinul strălucea în lumina reflectoarelor, fără a trăda vreo emoţie. Când se dădu startul, Marian încremeni. Rareş intră în apă cu un plonjon corect, o secundă mai târziu decât ceilalţi, dar mişcările ample şi ritmate, tăind apa pe lângă casca fosforescentă, îl făcură pe bărbat să i se umezească ochii. Chiar ştia să înoate! Chiar avansa pe culoarul lui, alunecând lin, ca un rechin pornit la vânătoare. Acum, în pieptul bărbatului încolţi sămânţa ambiţiei. Oare, copilul putea câştiga un loc pe podium? Privi spre ceilalţi înotători, încercând să compare distanţa până la finiş. Rareş era undeva pe poziţia a patra. Dacă trăgea bine…Băieţelul se opri, apucă separatorul culoarului şi privi în jur. 
  
- Dă-i bătaie, strigă tatăl cu toată forţa corzilor vocale! 
  
Rareş mai dădu de câteva ori din braţe, apoi se opri din nou. Traversase mai mult de jumătate din bazin şi nu mai era chiar atât de mult până la final. Ceilalţi copii ajungeau deja la capăt, unul câte unul. Marian era atât de încordat, încât îşi simţea venele umflate de-a lungul gâtului. Pleosc… pleosc… ritmul braţelor subţiri care băteau apa, încetinise vădit. În bazin nu mai rămăsese acum decât rechinul, care se lupta să termine cursa. Ajunse la capăt şi ieşi din apă năuc, căutând coridorul pe care trebuia să se întoarcă. Marian îi sări în ajutor, cuprinzându-i trupuşorul mărunt într-o îmbrăţişare puternică. 
  
- Tată, m-ai văzut? Am câştigat? 
  
Marian simţi când valul lacrimilor îi rupse digul stăpânirii de sine. Rareş reuşise. Nu câştigase nici o medalie şi cu toate acestea, el nu-şi simţea mândria ştirbită. Văzuse cu ochii inimii sale amare plonjonul arcuit şi elegant, simţise cu fiecare bătaie a sângelui din venele dezmorţite brusc lupta braţelor plăpânde cu apa, iar plămânii i se umflaseră cu aerul îmbâcsit din balon, atunci când băiatul urcase singur, tremurând, pe marginea bazinului. Silvia avusese dreptate, iar faptul că recunoştea asta nu reuşea acum să-i ştirbească orgoliul. Lângă el, copilul strânse la piept prima diplomă din viaţa lui. Îl sărută pe creştet şi îi şopti cu toată convingerea: 
  
- Eşti un campion! 
  
Referinţă Bibliografică:
CAMPIONUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!